loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Fenomenul terorist a existat şi înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA dar, ceea ce a produs mutaţii semnificative în terorismul contemporan (noul terorism) este faptul că acţiunile limitate sau sporadice s-au transformat în adevărate „operaţii teroriste[1]. Acţiunile de tip operaţii teroriste, presupun, nu doar iniţiative individuale sau ale unei grupări minuscule, ci presupun o pregătire minuţioasă, după planuri dinainte stabilite, a unei asociaţii criminale organizate, care dispune de reţele informative cât şi de importante resurse umane, materiale şi financiare.

Ca orice organizaţie, grupările teroriste au structuri funcţionale pentru locul în care urmează să aibă loc atacul. Deoarece operează în medii ostile, securitatea grupării teroriste este un factor deosebit de important. De aceea, grupările teroriste au o structură celulară. Fiecare celulă este relativ izolată şi îndeplineşte funcţii specifice, cum ar fi: obţinerea de informaţii, selecţia ţintelor, activităţi de contrainformaţii, sprijinul logistic şi desfăşurarea de activităţi specifice terorismului. Sarcinile sunt stabilite şi executate respectându-se funcţiile şi ierarhia. Organizaţiile teroriste care nu beneficiază de resurse guvernamentale au nevoie de o structură de sprijin, aceasta poate furniza asistenţă tehnică, logistică şi pot avea chiar şi roluri minore în desfăşurarea acţiunii teroriste propriu-zise.

La selectarea ţintelor, grupările teroriste au în vedere legătura acesteia cu obiectivele proprii, capacitatea de a ajunge la ţintă fără probleme majore, scopul acţiunii teroriste şi valoarea ştirilor produse de către atac. Culegerea şi analizarea informaţiilor este realizată, de obicei, de microgrupuri specializate, care au misiunea de a culege cât mai multe informaţii necesare liderilor pentru cunoaşterea ţintelor, stabilirea tacticilor şi a momentului în care să se acţioneze. Uneori, acestea beneficiază de asistenţă din partea structurilor guvernamentale, fie le sunt furnizate informaţii, de către anumiţi simpatizanţi

Datorită multitudinii aspectelor, scopurilor şi cauzelor acţiunilor teroriste, terorismul a fost clasificat de către specialişti după anumite criterii şi anume:

  1. a) după scop

Complexitatea terorismului, a formelor sale de manifestare, creşterea numărului grupurilor şi organizaţiilor teroriste, diversitatea orientărilor acestora presupune, implicit, o evoluţie corespunzătoare a scopurilor urmărite. În principal, acestea pot fi grupate astfel:

  • Realizarea unor scopuri politice, cum ar fi:

- soluţionarea problemelor legate de supravieţuirea şi afirmarea unor etnii sau naţionalităţi (ţelul kurzilor, al palestinienilor sau bascilor îl constituie recunoaşterea internaţională şi obţinerea sprijinului politico-economic necesar întemeierii unui stat propriu, independent şi suveran);

- determinarea unor schimbări în viaţa politică a unui stat, mergând până la destabilizarea gravă a sistemului şi înlocuirea conducerii politice;

- încetinirea sau stoparea unor procese politice (cum sunt negocierile de pace între Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei);

- încordarea relaţiilor dintre state.

  • Atragerea atenţiei publice asupra „ţelului nobil” urmărit, asupra necesităţii soluţionării într-un anumit mod a problemelor conflictuale dintr-o ţară sau regiune, asupra unei ideologii, asupra nedreptăţilor şi persecuţiilor la care este supus un grup social etc.

De fapt, opinia publică este principala forţă căreia i se adresează terorismul, din punct de vedere propagandistic şi psihologic. Sensibilizând, prin formele sale de manifestare, chiar un segment redus al populaţiei, terorismul provoacă o polarizare a societăţii, sporindu-şi şansele de sprijin în viitor. Mass-media, în goana sa după senzaţional, face un imens serviciu publicitar şi chiar financiar terorismului.

  • Subminarea autorităţii regimurilor politice din unele ţări prin crearea unei stări de încordare internă, de nesiguranţă şi incertitudine, de haos economic şi social.

Toate acestea, determină discreditarea conducerii politice şi economice, generează şi alimentează neîncrederea populaţiei în organismele statului.

  • Obligarea autorităţilor să satisfacă unele cereri vizând:

- eliberarea unor membri ai grupurilor sau organizaţiilor teroriste deţinuţi în închisori din diferite state;

- obţinerea unor mijloace financiare, materiale sau de transport drept răscumpărare;

- obţinerea unor baze de retragere şi ascundere, cazare şi pregătire etc.

  • Promovarea unor interese de grup: naţionale, religioase, etnice, ideologice, naţionaliste, separatiste; revigorarea unor organizaţii extremiste, fasciste sau cu tentă religioasă, fanatică etc.
  • Intimidarea şi influenţarea poziţiilor unor personalităţi, organisme sau guverne, în soluţionarea unor probleme social-politice, economice, diplomatice etc.
  • Răzbunarea faţă de unele personalităţi, organisme sau guverne, pentru „prejudiciile” aduse organizaţiei sau grupării prin măsuri luate anterior.
  • Realizarea unor scopuri militare, cum ar fi:

- dezorganizarea conducerii la nivel strategic sau operativ;

- diminuarea sau distrugerea parţială a potenţialului militar al adversarului;

- dezorganizarea sistemului de comunicaţii şi telecomunicaţii;

- desfăşurarea activităţii de propagandă şi dezinformare.

  1. b) după modalităţile de executare a acţiunilor teroriste

Analizând modalităţile de executare a acţiunilor teroriste, acestea se pot clasifica în:

  • terorismul direct, în care atacul vizează direct scopul propus, acesta constituind însuşi obiectivul actului terorist.

Actul terorist săvârşit în acest fel poate îmbrăca, în principal, următoarele forme: atacul în forţă asupra obiectivului vizat; atacul de la distanţă împotriva obiectivului; producerea de explozii, incendii; deturnarea mijloacelor de transport; răpirea, luarea de ostatici şi sechestrarea de persoane.

  • terorismul indirect, prin care actele teroriste se comit folosind metode şi procedee de acţiune, care conduc la atingerea indirectă a scopului propus ori concură la realizarea acestuia.

Dintre metodele specifice acestei forme, se pot aminti: plasarea de dispozitive explozive; expedierea sau trimiterea de scrisori sau colete capcană; infectarea unor spaţii publice sau infestarea bunurilor de larg consum; perturbarea sau dereglarea unor sisteme electronice în scop terorist; ameninţări şi alarme false.

 

[1] Dragoman, I. Terorismul şi crima organizată în Impact Strategic Nr.1/2004, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2004, p.152.

Loading...