loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Fenomenul globalizării, eforturile de integrare europeană şi euroatlantică ale grupului de state ex-socialiste, revigorarea spiritului ofensiv în plan politic al Rusiei pe arena internaţională, afirmarea tot mai puternică a ţărilor asiatice în viaţa politică mondială, la care se adaugă reconsiderarea rolului ţărilor arabe în menţinerea păcii în Orientul Mijlociu, condiţionează în mod decisiv evoluţia mediului de securitate. La acestea se adaugă efectele proceselor naturale la nivel global (încălzirea climei, lipsa apei potabile, deşertificarea, inundaţiile, cutremurele, epuizarea resurselor naturale, exploziile demografice), ale terorismului internaţional, crimei organizate şi sărăciei, ce devin tot mai prezente şi vizibile în determinarea mediului de securitate.

  1. a) Abordarea generală a vulnerabilităţii o defineşte ca şi susceptibilitate a unei ţări sau forţe militare faţă de orice acţiune, prin orice mijloace ar fi ea desfăşurată, care le poate reduce potenţialul de război, capabilitatea de luptă, sau voinţa de a lupta. Din punct de vedere tehnologic, vulnerabilitatea este prezentată ca o caracteristică a unui sistem care îi poate provoca o degradare precisă (incapabilitatea de a-şi îndeplini funcţiile proiectate), ca rezultat al efectelor într-un mediu ostil nenatural[1].

Strategia de Securitate Naţională a României 2001, defineşte vulnerabilităţile „ca stare de lucru, procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora”.

  1. b) Riscul - ca şi abordare generală este definit ca probabilitatea existenţei unor pericole.

În mod distinct, riscul este privit ca o limită, un prag maxim pentru care o contramăsură stabilită prin norme, a fost demonstrată ca fiind eficientă în eliminarea unei vulnerabilităţi, în corelaţie cu un nivel de susceptibilitate şi ameninţare dat[2].

 Susceptibilitatea este definită ca fiind gradul în care un dispozitiv, echipament sau sistem, poate fi obiectul unui atac eficient, datorită uneia sau mai multor slăbiciuni.

Riscurile sunt minimalizate prin parcurgerea etapelor de management al riscului, până la un nivel acceptabil al raportului cost/pierderi, prin contramăsuri, riscul rămas constituind riscul acceptat, care conţine şi (uneori coincide cu) riscul rezidual. Tehnicile de protejare a sistemului sunt denumite contramăsuri. Tipul acestora diferă în funcţie de vulnerabilităţile şi ameninţările la care se referă. Ecuaţia[3] riscului rezidual la adresa securităţii, este:

Riscul rezidual de securitate = (Ameninţări x Vulnerabilităţi) – Contramăsuri

După cum se poate observa, nivelul ameninţărilor este amplificat sau redus dramatic de cel al vulnerabilităţilor. Dacă rezultatul calculului de mai sus conduce la o valoare nulă sau acceptabilă din punct de vedere al costurilor, se apreciază că, în mod ideal, riscul rezidual este egal cu riscul acceptat calculat. Dacă valoarea rezultată depăşeşte această măsură, rezultă că nivelul sau/şi tipul contramăsurilor nu corespund ameninţărilor şi vulnerabilităţilor. În practică, riscul rezidual este influenţat în special de ameninţările care nu au fost identificate. Pe de altă parte, ecuaţia riscului propriu-zis, este prezentată de unii specialişti, astfel[4]:

Risc = Vulnerabilitate x Impact x Ameninţare; unde:

  • Vulnerabilitate = incapabilitatea de a-şi îndeplini funcţiile proiectate ca rezultat al efectelor într-un mediu ostil;
  • Impact = efectul rezultat;
  • Ameninţare = probabilitatea exploatării vulnerabilităţii din relaţie.

După cum se poate vedea din cele prezentate mai sus, riscul nu poate face obiectul unor supoziţii generalizatoare, trebuind să fie calculat la nivelul fiecărei componente distincte (echipamente, personal, structuri etc.) a unui sistem clar definit, şi nu la nivelul unui model teoretic. În practica statelor dezvoltate, rezolvarea problemelor legate de calcularea riscului de securitate se efectuează prin intermediul unor baze special proiectate, încadrate şi înzestrate. Datele obţinute prin calcul şi probate practic prin exerciţii de securitate, clasificate (secrete) întotdeauna, stau apoi la baza specialiştilor în securitate care încearcă să vină cu contramăsuri.

Factorii de risc constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta, prin natura lor, securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor naţionale fundamentale[5].

  1. c) Ameninţarea reprezintă probabilitatea de exploatare a unei anumite vulnerabilităţi, într-un interval de timp dat.

Pericolele care se constituie în ameninţări, provin din diferite surse. Motivaţia unor ameninţări este diversă şi ea poate cuprinde: obiective politico-militare; răzbunarea; profitul economic; substituirea identităţii; şantajul; etc.

Sursele ameninţărilor se clasifică după mai multe criterii, astfel:

  1. a. După modul de manifestare:
  • deschise, la vedere, acestea fiind observabile;
  • acoperite, mascate sau conspirate;
  • accidentale şi naturale, nu are ca origine acţiunea umană.

Ameninţările acoperite sunt: spionajul, sabotajul, actele subversive, terorismul, actele care compun criminalitatea specifică.

Ameninţările accidentale şi naturale - naturale: fulgerele, inundaţiile, cutremurele, temperaturile extreme; - accidentale: erorile umane, erorile software, erorile şi defecţiunile hardware, incendiile, scurgeri de apă, tensiunile periculoase din reţeaua de alimentare.

  1. b. După originea lor, sursele ameninţărilor pot fi: din interior; din exterior; din mediu.

De regulă, sursele din interior sunt acoperite sau accidentale, cele din exterior sunt manifeste, acoperite sau accidentale, iar cele din mediu sunt accidentale sau de cele mai multe ori naturale. Sursele interne se manifestă mult mai des decât cele externe. După opinia specialiştilor ameninţarea sau pericolul interior, reprezintă personalul care are acces autorizat la sistem, iar abuzurile făcute de către aceştia intenţionat sau accidental pun în pericol securitate sistemului.

În acest fel, nivelul de complexitate al lumii în care trăim, dar şi al aceluia spre care ne îndreptăm creşte, majorându-se dificultatea localizării şi definirii riscurilor de securitate actuale. În prezent, enumerarea câtorva domenii de manifestare a riscurilor demonstrează că analiza acestora este de multe ori depăşită de realităţi: riscuri politice, riscuri economice şi financiare, tehnologice, sociale, naturale, aşa cum se recunoaşte într-un studiu al Grupului Aspen, dedicat evaluării strategiei SUA de la începutul deceniului: “…cu fiecare dimensiune adăugată politicii internaţionale, mult mai multe probleme apar şi devin la fel de presante”[6].

Se pot enumera o serie de riscuri la adresa securităţii internaţionale care au marcat ultimul deceniu şi pot fi cauzatoare mai mult ca sigur de insecuritate şi în următoarea perioadă[7]:

  • Instabilitatea politică a unor state sau unor regiuni, creată şi întreţinută de slaba legitimare a unor regimuri politice, luptele politice, măsuri agresive şi frecvente încălcări ale drepturilor omului;
  • Instabilitatea economică determinată în special de efectele de dependenţă asociate fenomenului de globalizare, nivelul datoriilor externe, problemele tranziţiei;
  • Terorismul sau acţiunile legate de terorism, propagandă, racolare de adepţi, strângere de informaţii sau fonduri, constituirea de reţele de logistică, manipularea unor personalităţi, influenţarea unor partide sau chiar regimuri politice;
  • Producerea, transportul, vânzarea şi consumul de droguri;
  • Corupţia şi crima organizată internă şi internaţională;
  • Degradarea mediului natural şi limitarea accesului la resursele naturale, exploatarea neraţională a resurselor;
  • Dezvoltarea şi politizarea atitudinilor şi confruntărilor etnice şi religioase care întreţin şi dezvoltă manifestări naţionaliste sau extremiste;
  • Proliferarea armelor de distrugere în masă şi a tehnologiilor duale;
  • Apariţia şi proliferarea actorilor non statali.

 

[1] Department of Defense, Joint Publication 1-02, Dictionary of Military and Associated Terms, 2001, p.463-466

[2] FM 34-60, Counterintelligence Handbook, Glossary-8.

[3]***Manualul Infanteriei Marine, S.U.A., disponibil la http://issb-www1.quantico. usmc.mil/

[4] www.mitretek.org/

[5] Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2001, p.18

[6] Frunzeti, T., Forţe şi tendinţe în mediul de securitate european, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2003, pag. 17

[7] Ibidem, p.17

Loading...