loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Abordarea vietii internationale prin intermediul teoriei sistemelor implica doua paliere: cel al elementelor ei componente - "ACTORII" - si cel al "RAPORTURILOR" dintre ei. Modificarea naturii, respectiv a tipului de "ACTOR", influenteaza "RAPORTURILE" dintre acestia si intregul "SISTEM". Ca atare, observarea transformarilor la nivelul "ACTORILOR" ne da masura transformarii "SISTEMULUI"

Istoric vorbind, "ACTORI" au fost pe rand: colectivitati umane (triburi, uniuni de triburi etc.), orasele-state ale lumii grecesti, imperiile antichitatii (Roman, Persan etc.), formatiunile atomizate ale feudalismului, care, impreuna cu orasele ce au scapat invaziei migratorilor, au prosperat prin concentrarea activitatii clasei burgheze, au constituit germenii statelor de mai tarziu. Acestea, dupa alcatuirea pe baza "principiului dinastic", au capatat treptat un caracter national. Prefigurarea acestui caracter a insemnat, in realitate, evolutia "SISTEMULUI" european, ca nucleu al "SISTEMULUI" international in ansamblul sau.

In felul acesta, principalul "ACTOR" al "SISTEMULUI" devine cu timpul "STATUL NATIONAL". Atributele sale sunt: populatia, teritoriul si suveranitatea propriului guvern asupra ambelor. Este de subliniat rolul "PIETEI" in asigurarea coeziunii statale si a individualitatii "ACTORULUI".

Prin dezvoltarea economico-sociala, asistam, pe de o parte, la consolidarea "STATULUI NATIONAL" ca principal "ACTOR" al "SISTEMULUI" international, iar, pe de alta, la multiplicarea tipurilor de "ACTORI" (firme, persoane etc). Primul Razboi Mondial a dus la aparitia unui nou tip de "ACTOR" multinational - LIGA NATIUNILOR (ulterior ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE).

Continuarea dezvoltarii economico-sociale a determinat multiplicarea atat a tipurilor de "ACTORI", cat si a "RAPORTURILOR" dintre acestia, conducand la adancirea integrarii in cadrul "SISTEMULUI". Astfel, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, in randul "ACTORILOR" se numara: statele nationale, organizatiile internationale (guvernamentale si neguvernamentale), organizatii cu tendinte suprastatale (care presupun o delegare de suveranitate de la statele nationale spre ele - UE), firmele multinationale, precum si indivizi (de exemplu, Berlusconi). In rindul actorilor non-statali pot fi incluse si gruparile teroriste internationale, respectiv organizatiile mafiote care actioneaza pe scara globala.

Aceasta multiplicare ar fi insotita, dupa unii, de o deplasare de accent dinspre "STATUL NATIONAL" spre celelalte tipuri de "ACTORI", datorata, pe de o parte, pierderii inevitabile de substanta a "STATULUI NATIONAL" (vezi delegarea de suveranitate atat "in sus", spre organizatii internationale, cat si "in jos", spre "regiuni"), iar, pe de alta, concentrarii acesteia la ceilalti "ACTORI" (firmele multinationale, de pilda). In context, se impune o evaluare diferentiata pentru cele doua parti ale continentului: daca in VEST, lucrurile par sa stea asa, in EST ele sunt mai complicate, caci avem "actorii vechi", care tind spre integrare, si noile state, care doresc acelasi lucru, dar sunt nevoite ca, in paralel, sa-si consolideze statalitatea de curand dobandita.

Pozitia STATULUI NATIONAL ca actor central al sistemului international constituie astfel una dintre cele mai controversate teme de interogare a teoriei relatiilor internationale. Mentionam o parte dintre argumentele adeptilor diminuarii rolului statului: multiplicarea surselor de autoritate si putere; diminuarea capacitatii statelor de a controla economiile nationale - ca rezultat al globalizarii si interdependentei;

Ce este statul-natiune?

Statul naţiune ar exista dacă...

Peter Willets (2000) "Statul-naţiune ar exista dacă aproape toţi membrii unei singure naţiuni ar fi organizaţi într-un singur stat, fără prezenţa altor comunităţi. Deşi acest termen este folosit extensiv, astfel de entităţi nu există/' in Baylis et al (2000:289)

Definiţii convenţionale ale statului-naţiune

"Statul naţiune este actorul care îşi guvernează independent populaţia în teritoriul propriu şi care îţi stabileşte propria politică externă/' Mark Jani,. An Introduction to International Law (1988: 122)

"Statul naţiune, care există într-un sistem de alte state-naţiune este un set de forme instituţionale de guvernare, care menţine un monopol administrativ asupra unui teritoriu cu graniţe demarcate precis (frontiere), domnia sa fiind sancţionată de lege, şi care are controlul direct asupra mijloacelor de violenţă internă şi externă/' Anthony Giddens - The Nation-state and V/o/ence- (1985:121)

"The nation-state is a bordered power container, the pre-eminent power container of the modern era" Giddens (1985:120)

incapacitatea de control a informatiilor si ideilor, ca urmare a revolutiei microelectronice (exemplu China si eforturile de cenzurare a accesului la Internet); tendinta spre descentralizare si crestere a rolului autoritatilor locale si provinciale in dauna guvernului central (exemplu devolutia in Scotia si Tara Galilor); dependenta crescuta a majoritatii statelor de resurse naturale externe. Majoritatea analistilor considera ca statul pastreaza o pozitie dominanta in sistemul international chiar in conditiile reconsiderarii acceptiunii traditionale a suveranitatii. Astfel, competitivitatea si cresterea economica, securitatea sociala, asigurarea materiilor prime etc. raman in competenta guvernelor nationale; companiile multinationale depind de statele de origine pentru protectie directa sau indirecta; statele au, pentru moment, monopolul folosirii legitime a fortei pentru a controla tulburarile interne sau pentru a raspunde unor crize internationale. De asemenea, reprezentantii guvernelor nationale sunt factori decidenti in organizatiile

internationale sau regionale. Chiar si organizatiile supranationale (UE) sunt folosite de catre statele membre pentru a-si sustine interesele nationale. Criza din Kosovo si includerea operatiunilor de tip non-Articol 5 in noul Concept Strategic al NATO impun o reevaluare a argumentelor traditionale ale sustinatorilor pozitiei centrale a statului. Razboiul contra terorismului international necesita o intarire a rolului statului pentru a asigura securitatea si siguranta propriilor cetateni. In acelasi timp, amenintarile asimetrice au impus un raspuns unitar al coalitiei internationale, iar faptul ca, pentru prima data de la crearea Organizatiei Atlanticului de Nord, s-a apelat la principiul apararii colective, a demonstrat viabilitatea si importanta institutiilor internationale.

Se inregistreaza, de asemenea, o crestere a importantei atat prin numar, cat si prin influenta reala pe scena politica mondiala a altor actori non-statali: corporatiile transnationale, respectiv organizatiile non-guvernamentale internationale (INGO). Este semnificativ faptul ca o organizatie non-guvernamentala - Medecins sans frontieres - a obtinut Premiul Nobel pentru pace, iar actiunile unor INGO cum ar fi Greenpeace sau Amnesty International se afla constant pe agenda politica a guvernelor. Tendinta actuala a zecilor de mii de ONG locale este de a obtine un statut regional si apoi global, unele obţinand recunoaşterea din partea Organizatiei Natiunilor Unite (statut consultative in cadrul Consiliuuil Economic si Social - ECOSOC) şi devenind, astfel, actori legitimi în diplomaţia internatională. Totodata, mass media internaţionale - prin influenta asupra publicului si a decidentilor - sunt considerate de un numar din ce in ce mai mare de analisti drept actori autonomi in sistemul international.

Cea mai semnificativa provocare contemporana o reprezinta insa actorii non- guvernamentali nelegitimi: retelele de organizatii teroriste internationale (si unii lideri ca actori individuali) si structurile crimei organizate, al caror potential de risc si amenintare a crescut exponential.

In ce priveste situatia ROMANIEI, prin revolutia din decembrie 1989, si-a multiplicat exponential tipologia contactelor sale internationale, anterior reduse exclusiv la nivelul

(controlat in totalitate) STATAL. Nu numai ca si in cadrul acestuia s-a înregistrat o multiplicare a contactelor (vezi activitatea internationala depusa de diferite componente ale sistemului politic si administrativ), dar acum si organizatii interne (economice - firme, politice, culturale, sociale, stiintifice etc.), precum si persoane fizice, intretin propriile lor contacte internationale. Presiunea pe infrastructura rutiera, aeriana, fluviala, maritima, precum si informationala, este o dovada concreta a integrarii Romaniei in "SISTEMUL" international.

Loading...