loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Primul Razboi Mondial a avut o importanta aparte, care este mai putin pusa in lumina. Astfel el a fost, din punct de vedere militar:

  • primul razboi european care devine mondial (ceea ce ilustreaza caracterul global al sistemului international, precum si faptul ca Europa ocupa locul central in cadrul acestuia);
  • primul razboi mondial industrial (socul celor 10 milioane de morti si aparitia relatiilor internationale ca domeniu distinct de investigatie stiintifica); de aici decurge faptul ca, pentru prima oara, nu mai este un razboi intre armate, ci intre societati, ca distinctia dintre civili si militari tinde sa dispara atat pentru ca toti sunt inhamati la carul razboiului si constituie tinta atacurilor inamicului, cat si pentru ca dimensiunile campului de batalie se extind extrem de mult.
  • un razboi cu dublu caracter: static in Vest si dinamic inEst(primul aspect ilustreaza gripajul inclestarii unor mari puteri intr-un spatiu ingust, iar cel de-al doilea a pus bazele manevrei din cel de-al doilea Razboi Mondial);
  • primul razboi in care cuceririle stiintei aplicate la domeniul militar devin mijloace de lupta utilizate efectiv (tancurile, aviatia, pistolul mitraliera, gazele de lupta, metodele matematice de lovire a submarinelor in imersiune, etc.)

In ce priveste consecintele politice, acestea au fost:

  • afirmarea principiului national (vezi cele 14 puncte ale lui Wilson), care - odata acceptat - a schimbat bazele organizarii teritoriale a Europei;
  • disparitia imperiilor in Europa (inceputul procesului de lichidare a imperiilor in general);
  • reglementarile de pace devin astfel baza noului statu quo teritorial pe continent, valabil, in linii generale pana astazi (vezi aparitia Poloniei, a Cehoslovaciei, a Iugoslaviei, precum si desavarsirea unitatii noastre nationale); este de remarcat ca, in prezent, s-ar parea ca asistam la incercarile de recuperare "moderna" a teritoriilor pierdute in primul Razboi Mondial (in care principalul "pierzator" a fost Austro-Ungaria, si nu Germania, care a pierdut mai mult in urma celui de-al doilea Razboi Mondial ?!)

In ceea ce priveste consecintele asupra sistemului international in ansamblul sau, se cuvine a fi mentionate urmatoarele:

  • faptul ca Germania, devenita prea puternica pentru Europa, nu mai putea fi controlata/invinsa, decat prin contributia puterilor extra-europene (SUA si Rusia);
  • aceasta atrage o sporire a relevantei si in ce priveste si alte centre de putere pe plan mondial (SUA, Japonia), care nu reusesc insa sa "detroneze" Europa din locul central pe care il ocupa in ansamblul sistemului international;
  • in conditiile retragerii Rusiei si SUA din sistemul european dupa terminarea razboiului, sarcina controlarii si impiedicarii Germaniei de a reveni este preluata de Franta si Marea Britanie - garantii statu quo-ului astfel rezultat - si care, au urmarit, pe de o parte, limitarea pretentiilor teritoriale ale Germaniei spre est, iar, pe de alta parte, au incercat sa impiedice crearea "masei critice" determinate de apropierea Germaniei si Rusiei (amandoua puterile fiind "proscrise" din cauza initierii primului razboi si a revolutiei bolsevice);
  • institutionalizarea sistemului s-a facut prin crearea Ligii Natiunilor (care a marcat o etapa nou in modalitatile de reglementare a situatiei dupa crize majore/razboaie); la inceput au fost Congresele (Viena 1815, Paris 1856, Berlin 1878), apoi Liga (permanentizarea metodei congreselor), urmata de ONU, careia, in prezent, au inceput sa i se adauge si Conferintele internationale - echivalentul congreselor de odinioara);
  • privit prin prisma raportului dintre politica puterii si restrictionarea ei juridica, raportul se deplaseaza treptat dinspre consfintirea juridica a rezultatelor ei (congresele), spre restrictionare juridica (Liga si ONU), pentru ca astazi, in plus, sa consemnam, in absenta rezultatelor acesteia din urma, eforturi de administrare a consecintelor aplicarii ei (vezi conferinta asupra fostei Iugoslavii).

In ceea ce o priveste, Romania a incercat sa duca atat o politica europeana, cat si subregionala, locala. Ordinea de prioritate de mai sus a fost consfintita prin constituirea statului national unitar roman, dupa primul Razboi Mondial. Pana atunci, prioritatea o constituia, din motive obiective, politica locala, care nu era lipsita totusi de o anumita perspectiva europeana, adesea chiar insemnata. In perioada la care ne referim, politica europeana a constat, pe de o parte, din sprijinul total acordat sistemului Ligii Natiunilor, iar pe de alta, din incercarea de contrabalansare a pericolului dinEstprin relatii privilegiate cu vestul, iar, in interiorul politicii occidentale, din incercarea de contrabalansare a puterii Germaniei prin contacte preponderent economice cu aceasta si politico-militare cu adversarii traditionali ai Berlinului, Franta si Marea Britanie. Local, Romania a fost initiatoarea sistemului de aliante al Micii Antante (cu Cehoslovacia si Iugoslavia vizand Ungaria) si al Antantei Balcanice (cu Iugoslavia, Grecia si Turcia vizand Bulgaria).

In acest context, apropierea germano-rusa din 1939 a avut efecte catastrofale pentru Europa. Pe de o parte, blocand Vestul prin mana libera acordata Germaniei (disparitia temerii luptei pe doua fronturi), permitea inghitirea spatiului din Est dintre cele doua puteri, spatiu in care ne aflam si noi (pactul Hitler-Stalin); pe acest temei, Ungaria, de pilda, care si atunci reprezenta, in valoare absoluta, doar 1/2 din potentialul romanesc, si-a putut atinge telurile revizioniste (dupa cum la fel a profitat si Bulgaria).

Cel de-al doilea Razboi Mondial - izbucnit inevitabil in conditiile practicarii unei politici a puterii nelimitate - a determinat:

  • integrarea si mai mare a sistemului international, prin amploarea spatiului de desfasurare a operatiunilor militare si atragerea celorlalte centre de putere (SUA, Japonia), precum si a intregului sistem colonial, ceea ce a si dus apoi la prabusirea acestuia in ansamblu;
  • aparitia unei noi ierarhii politico-militare, mult mai restranse, la baza careia s-a aflat in mod primordial posesia armei nucleare;
  • la randul ei, aceasta (respectiv cuplarea armei nucleare cu progresele in domeniul vectorilor) a dus la militarizarea pacii la un nivel nemaiantalnit pana atunci, caci, din cauza sporirii vitezei si razei de actiune a vectorilor, accentul s-a deplasat hotarator de pe fortele mobilizabile pe cele gata mobilizate, capabile sa actioneze in orice moment.
Loading...