loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Termenul vine de la englezescul behaviour = comportare/comportament. In campul politicii, daca aceasta este privita ca o activitate sociala (oameni, ce fac si de ce fac ?), prin acest termen se intelege: "comportamentul oamenilor in campul politic". Premisa de la care se pleaca este ca, in ciuda imprevizibilitatii sale, comportamentul uman este, totusi, suficient de reglat, pentru a fi guvernat de anumite legi generale, a caror studiere formeaza acea stiinta a comportamentului uman.

Ca si realismul, behaviorismul recunoaste existenta unor institutii politice, numai ca, in loc de a le studia pe acestea asa cum sunt - cum face realistul - este studiat comportamentul oamenilor in acele institutii, socotindu-le pe acestea ca fiind expresia gruparii unor oameni in situatii politice (atat timp cat, intr- adevar, oamenii creaza institutiile, si nu invers). In felul acesta, actul guvernarii - care reflecta esenta politicii - este privit sub forma actiunii si interactiunii unor grupuri de oameni, ceea ce ne face sa definim behaviorismul drept unul din unghiurile de investigare a fenomenului politic.

Originile acestei scoli se afla in similitudinea observata intre actiunile unor grupuri de oameni in situatii politice si in alte situati De pilda, specialistul american Charles Merrano declara in 1925 in fata Asociatiei Americane de Stiinta Politica:

"Intr-o buna zi vom aborda lucrurile dintr-un alt unghi decat cel formal, asa cum alte stiinte au si inceput deja s-o faca, privind la COMPORTAMENTUL POLITIC ca la unul din subiectele esentiale de cercetat. La urma urmelor, guvernarea nu consta numai din emiterea de

documente ce contin legi sau reguli, sau din structuri ce imbraca o anumita forma, ci se bazeaza pe modele de actiune si tipuri de situatii."

De aici se poate vedea foarte clar ca, atunci cand vorbim de comportament politic, avem in vedere identificarea uniformitatilor repetabile ale actiunii politice si dezvoltarea generalizarilor despre actiunea politica. Metodologic, aceasta scoala are la baza tehnica esantionului de populatie, care a inceput a fi folosit curent pentru studierea comportamentului uman in activitatile economice in anii '20, iar in activitatile electorale, in anii '30. Asa se face, ca, de la inceput pana in prezent, studiul comportamentului politic s-a dovedit mai revolutionar in domeniul tehnicilor decat in cel al teoretizarii propriu-zise, lucru dovedit si de principalele lui cerinte fundamentale ( a. cunostintele sa fie formulate in termeni sistematici, b. pentru a putea fi cercetate cu ajutorul metodelor empirice).

Cum era, probabil de asteptat, behaviorismul a intrat in coliziune cu realismul politic. Confruntarea - cunoscuta in lumea stiintifica de specialitate sub numele de "Marea Dezbatere" a luat forma unui "razboi" intre doi adepti ai fiecareia dintre aceste curente de gandire, care au scris fiecare cate un articol in apararea propriei scoli si de critica la adresa celeilalte scoli (Hedley Bull, in 1966, "International Theory: The Case for a Classical Approach" si David Singer, in 1969, "The Incomplete Theorist: Insight without evidence").

In esenta, in timp ce Hedley Bull sustine existenta a doua scoli complet distincte: cea clasica si cea "stiintifica", David Singer - e drept, trei ani mai tarziu - este de parere ca intre ele ar exista un razboi ciudat si, pana la urma, chiar fals. Astfel:

  1. in timp ce Bull refuza instrumentele empirice capabile sa inteleaga domeniul, acuzand scoala "stiintifica" de "puritanism intelectual", Singer sustine ca adeptul scolii "clasice" striga "EVRIKA !" sub impulsul unei "inspiratii divine", in timp ce adeptul scolii stiintifice o face dupa un proces cu mult mai riguros;
  2. in timp ce Bull este de parere ca orice progres inregistrat de scoala "stiintifica" se datoreaza tot aplicarii medodelor clasice, Singer, mai conciliant, se pronunta pentru combinarea celor doua abordari, fiind de parere ca scoala stiintifica nu face altceva decat sa operationalizeze metodele "clasice";
  3. in timp ce Bull este convins de incapacitatea scolii "stiintifice" de a obtine vreun progres semnificativ, Singer este convins ca stiinta permite depasirea oricaror obstacole metodologice;
  4. in timp ce Bull pune in lumina deserviciul pe care si-l face scoala "stiintifica" insasi, prin apelul la "modele", Singer, desi recunoaste imperfectiunea lor, este totusi de parere ca ele pot fi perfectionate;
  5. in timp ce Bull critica "fetisul" masuratorilor, Singer sustine valoarea lor ca baza a oricaror generalizari (de aceea, istoria, de pilda, nu poate fi socotita drept o stiinta cumulativa);
  6. in timp ce Bull este de parere ca rigoarea si precizia - pe care le invoca in mod exclusivist adeptii scolii "stiintifice" - sunt proprii si abordarii clasice, Singer, la randul sau, sustine ca si scoala stiintifica pleaca tot de la intuitie;
  7. in timp ce Bull sustine ruptura clara existenta intre scoala "stiintifica" si istorie si filosofie, Singer sustine ca amandoua aceste discipline sunt utilizate de adeptii scolii stiintifice drept baza de culegere a datelor si teren de verificare a ipotezelor.

Concluzia finala apartine lui Singer, care spune:

"Daca noi, modernistii, putem stapani partea de substanta, normativa si de judecata a lucrurilor, tot atat de bine pe cat pot traditionalistii stapani conceptele si metodele noastre, convergenta va fi completa, iar "razboiul" nu va fi fost purtat in zadar."

Loading...