loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru a prezenta aceasta tema, se cuvine sa aratam ca, la debutul evolutiei lor, respectiv la aparitie, armele nu erau instrumentele distincte de mai tarziu, utilizate in scopuri preponderent militare; ele erau, pur si simplu, instrumentele activitatii zilnice a omului, instrumentele supravietuirii sale intr-un mediu ostil - cu ele isi procura hrana prin vanat si tot cu ele se apara de dusmani. Abia ulterior, pe masura ce domeniul militar se individualizeaza in ansamblul activitatilor sociale, in stransa legatura cu political, ele se desprind de celelalte unelte si devin ceva special, angajandu-se pe un fagas propriu de dezvoltare, aflat intr-o anumita legatura cu productia in general (vezi, de pilda, utilizarea tehnologiei turnarii clopotelor la producerea primelor tunuri dintr-o singura bucata), dar, totusi, separat, in linii generale de nivelul acesteia.

Acest paralelism dispare spre mijlocul secolului trecut, cand are loc ingemanarea productiei industriale cu cea militara. Drept urmare, asistam la plasarea industriei de armament in fruntea industriei grele, care devenise intre timp motorul dezvoltarii industriale a principalelor puteri. In plan militar, principala consecinta a constituit-o, asa cum aratam cu alt prilej, fenomenul de industrializare a razboiului, cu tot cortegiul sau de consecinte asupra evolutiei ulterioare a sistemului international. Prizonier al propriei logici interne de dezvoltare - dorinta omului de a intra in posesia "supra-armei" - acest fenomen culmineaza cu aparitia armei atomice, ulterior nucleare.

Odata atins acest varf, constatam epuizarea pistei respective, chiar daca au mai fost inregistrate progrese in interiorul domeniului nuclear. In fapt, acum are loc o mutatie de substanta in evolutia generala a armelor: accentul se deplaseaza de pe capacitatea distructiva pe precizie, ceea ce reflecta o alta mutatie, si mai profunda, petrecuta la nivelul activitatii economice in ansamblul ei. Este vorba de abandonarea productiei bazate preponderent pe un consum mare de resurse naturale si energie, in favoarea productiei bazate pe inteligenta umana. Drept rezultat, asistam la recuplarea armelor cu celelalte "unelte" ale activitatii umane, numai ca, de asta data, nu mai este vorba de o identificare completa, asa cum era la inceputuri, ci de crearea unor radacini comune ale productiei celor doua tipuri de instrumente: de pilda, microcipurile sunt astazi egal utilizate atat in domeniul productiei militare, cat si civile, ca sa nu mai vorbim de computere, care sunt folosite pentru ambele scopuri. Aceasta a dat un nou impuls cursei inarmarilor, cu consecinta strangerii in continuare a legaturilor dintre productia cu caracter civil si cea cu caracter militar, ceea ce, in aparenta, a produs o situatie mai complicata, insa, in realitate, a avut si un efect pozitiv, indeosebi in raport cu reintegrarea produselor militare in circuitul civil.

Asa cum se cunoaste, cel de-al doilea Razboi Mondial a introdus in "peisaj" arme cu totul noi, care au prefigurat conturul domeniului militar in cea de-a doua jumatate a secolului nostru; avem in vedere, desigur, atat bomba atomica, cat si racheta, sau, radarul, care este precursorul razboiului electronic de astazi. Drept urmare, asa cum aratam in expunerea anterioara, am asistat la o deplasare de accent de pe domeniul clasic, respectiv al armelor conventionale, pe cel al armelor nucleare (cu aberatiile mentionate rezultate din tendinta de "nuclearizare" a domeniului conventional insusi - vezi armele nucleare cu raza scurta de actiune). Treptat insa, pe masura cumularii actiunii unor factori importanti - si aici avem in vedere in primul rand realizarea paritatii strategice intre cele doua superputeri - domeniul conventional revine in atentie, fiind considerat locul in care se mai puteau obtine totusi diferente semnificative in favoarea uneia sau alteia dintre cele doua parti. Drept urmare, aici se constata - in special in partea a doua a deceniului opt, respectiv anii '70 - un impuls tehnologic considerabil. El ajunge la apogeu odata cu varful confruntarii din cadrul razboiului rece - inceputul anilor '80, varf marcat de o accentuare marcata si periculoasa a componentei nucleare (vezi criza rachetelor in Europa). In consecinta, "pragul nuclear" (respectiv limita de la care se trece la utilizarea armelor nucleare) este coborat ingijorator de mult, producand, in fapt, o "hemoragie de credibilitate" a strategiei nucleare in ansamblul ei. Or, exact in acest moment, tehnologiile conventionale ajung la maturitate, iar confruntarea Est-Vest se intensifica si mai mult. Drept rezultat, are loc o adevarata "ruptura", care consta in revenirea accentului de pe armamentul nuclear pe cel conventional, situatie reflectata si in planul doctrinelor militare, care cunosc modificari corespunzatoare. De aici incolo, datorita preciziei armamentelor conventionale, rolul armelor nucleare se reduce, ele trecand in planul doi, al salvgardarii existentei fizice a statelor care le poseda. Razboiul - purtat de acum fara teama degenerarii sale intr-un conflict nuclear pustiitor - este recuperat ca instrument curent al politicii.

Terminarea "Razboiului Rece" - determinata si de accelerarea cursei inarmarilor conventionale produsa de ruptura amintita -a adus dupa sine modificari de substanta in domeniul militar. Astfel, daca in Vest asistam la renuntarea apararii masive in linie, corespunzatoare strategiei apararii inaintate ("forward defense"), in favoarea celei bazate pe crearea unei forte manevriere, de interventie, in Est asistam la o reoganizare totala a organismelor militare (ceea ce, in treacat fie spus, a deschis piata de armament central-europeana, al carei impact asupra competitiei in curs de prefigurare intre marile puteri este deocamdata greu de prefigurat).

In realitate, ne aflam in prezent in curs de tranzitie de la un model militar la altul. Razboiul insusi a capatat deja o alta infatisare; astazi nu ne mai luptam cu inamicul aflat fizic in fata noastra, ci cu armele sale, asa cum diviziile irakiene trebuiau sa faca fata rachetelor de croaziera lansate de pe nave situate in Marea Rosie. Din acest punct de vedere, Razboiul din Golf - este un exemplu semnificativ. In ansamblu insa, putem vorbi de incheierea unui ciclu in domeniul militar, respectiv cel al armatelor de masa dotate industrial, initiat de razboaiele napoleoniene, si inceputul altuia, respectiv al armatelor de profesionisti dotate cu arme mult mai puternice, mai manevriere si mai precise decat cele de pana acum.

Loading...