loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

Prima mare diviziune a subiectului este cea intre caracterul stiintific al analizei si substanta problemelor care sunt supuse analizei. In ce priveste cel de-al doilea aspect, trebuie subliniat caracterul extrem de vast al problemelor care fac obiectul analizei de politica externa (practica, intreaga gama de activitati si experiente umane): calculele factorilor decizionali, solicitarile publicului, limitele geografice si culturale, conflictele, agentiile guvernamentale, comportamentul altora, mobilizarea resurselor, utilizarea fortei, comportamentul grupurilor mici si a colectivitatilor mai mari etc.)

Este o disciplina de granita, deoarece arunca punti intre:

  • actorii state nationale;
  • intre ei si subsistemele lor;
  • intre ei si sistemul international

Practic, este vorba de analiza comportamentului extern al actorilor nationali (este vorba de complexitatea deciziilor de politica externa datorata multitudinii variabilelor luate in calcul. Cresterea gradului de complexitate a lumii determina complexitatea analizei de politica externa:

"Cu trecerea timpului, pe scurt, politica externa a ajuns sa cuprinda nici mai mult nici mai putin decat intreaga gama de procese individuale si colective prin care un popor cauta sa dea sens si speranta vietii sale " (James Rosenau)

Problemele puse de adancirea interdependentelor din sistemul international sunt in

linii mari grupabile in doua categorii: pe de o parte, este vorba de sporirea relevantei chestiunilor economice pentru politica - ceea ce determina o preocupare sporita fata de rolul statului -, iar, pe de alta, de erodarea continua a separatiei dintre politica interna si cea externa (vezi incapacitatea autoritatii guvernamentale de a acoperi zona transnationalului).

In ceea ce priveste tipologia abordarilor, daca pana acum a prevalat studiul comparativ al politicilor externe, acesta este depasit in prezent, aparand noi deschideri, implicit datorita diversitatii crescande a vietii internationale. Concret, obiectul analizei il constituie "o actiune discreta in urmarirea unui obiectiv (sau a mai multora), ceea ce ar echivala cu un eveniment (sau mai multe)". Acesta din urma - respectiv EVENIMENTUL - constituie unitatea analitica de baza.

Este analizat, de regula, modul in care se iau, se aduc la indeplinire si produc consecinte deciziile de politica externa. In linii generale, deciziile sunt de doua feluri:

  • curente - din a caror insumare rezulta o linie politica;
  • strategice - care vizeaza obiective mari (transpuse ulterior in practica prin decizii curente).

In ce priveste aducerea la indeplinire, se urmareste, pe de o parte, diminuarea obstacolelor si micsorarea riscurilor, iar, pe de alta, sporirea sanselor de reusita. In ce priveste reactia la decizia altora, este nevoie de:

  • compararea lor cu liniile tale strategice;
  • evaluarea atat a costurilor, cat si a avantajelor (care trebuie corect identificate);
  • daca este inevitabil, elaborarea unor strategii de diminuarea a costurilor.

Un rol important il constituie si pregatirea pe care o au factorii implicati in procesul decizional. Sub acest aspect, se constata o diferentiere intre functionar si analistul de tip academic. Astfel, in timp ce primul cunoaste structurile, oamenii si legislatia, cel de-al doilea cunoaste tendintele, face o evaluare comparativa a

"evenimentului" cu acestea, dispunand de viziunea asupra intregului. Iata pentru ce, in analiza propriu-zisa este nevoie de colaborarea celor doi. In analiza, este indispensabila crearea unei memorii, care permite acumularea datelor, care pot ilustra o tendinta, in functie de care se poate judeca apoi un "eveniment" (caci intrebarea principala o reprezinta: interpretarea in raport cu ce?)

Loading...