loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Daca idealismul a dominat dezbaterile teoretice, politice si mediatice imediat dupa razboi si in anii '20, esecul tot mai evident al Societatii Natiunilor, probabil cea mai ampla incercare de punere in practica a idealismului, inlantuirea evenimentelor si tensionarea tot mai accelerata a mediului international la sfarsitul anilor '20 si '30 (actele de agresiune ale Italiei, apoi ale Germaniei, insasi aparitia fascismului si nazismului) i-au convins pe unii autori ca idealismul pe o viziune falsa asupra relatiilor internationale, si probabil si periculoasa, pentru ca in aspiratiile sale nu face decat sa duca la consecinte opuse lor.

Realismul a aparut mai intai doar ca o critica a idealismului, prin lucrarea lui E. H. Carr The Twenty Years Crisis (publicata poate nu intamplator in 1939). In anii '40 si '50, in contextul istoric al un nou razboi mondial, al scurtei unitati a celor victoriosi (fondarea ONU) si apoi al redivizarii lumii in sfere de influenta, realismul se contureaza treptat ca o teorie de sine statatoare, cu o literatura foarte bine reprezentata. Printre cei mai importanti autori ii gasim, in perioada de inceput (anii '40 si '50) pe Hans Morgenthau, John Herz, Reinold Niebuhr, George Kennan. Lucrarile lor nu au fost foarte solide din punct de vedere metodologic, insa ele au fost generoase in idei si reflectii despre relatiile internationale si au stimulat o alta pleiada de autori sa pastreze linia realista in RI; printre ei ii gasim pe Raymond Aron, Henry Kissinger, Arnold Wolfers.

  • Faptul ca majoritatea autorilor erau americani de provenienta germana, cu experienta directa a nazismului si celui de-al doilea razboi mondial, este considerat de catre autori ca Charles Beitz neintamplator. Pentru el, realistii nu sunt decat niste moralisti, sau chiar idealisti, extrem de deziluzionati.
Loading...