1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Știința este un mod sumar-sistemic de acumulare a cunoștințelor în scopul de a fi de acord în mod etic (obiectiv și neutru) despre un adevăr, care poate fi empiric validat prin experimente, testat sau generalizat prin teorii acceptate sau prin legi. Comparativ cu alte moduri de gândire despre realitatea care înconjoară omul, știința are la bază elemente conceptuale prin care, sistemic, se identifică, se acumulează, se interpretează, se verifică/validează și se teoretizează cunoștințele. În acest sens, știința operează cu următoarele elemente conceptuale de bază:

  1. Noțiunea - definiția unui fenomen studiat, stabilită prin consens, în baza unui acord etic între savanți (grup de savanți, scoală de savanți, paradigmă).
  1. Enunțul - declarație sau teză științifică.
  2. Principiile - norme de conduită științifică privind cercetarea sau teze fundamentale care îi asigură continuitate necesară pentru cunoașterea științifică pe care o parcurge știința de la cunoștințele anterioare adevărate la noi cunoștințe veridice [57, 148-158].
  3. Abordările - modul de acțiune prin care se cercetează obiectul de studiu.
  4. Conceptele - un set de teorii sau legi, care determina fenomenul științific.
  5. Legile - relația între două fenomene observate empiric și regulat; legile pot fi deterministe (A produce B) și probabiliste (A produce, periodic, B și, probabil, C). Știința exactă operează cu legi deterministe, iar știința socială cu legi probabiliste.
  6. Teoriile - o lege cauzativă sau ipoteză cauzativă împreună cu explicația acestor cauzări; funcția empirică a științei; sumarul faptelor care produce explicația comprehensivă a fenomenului studiat, alcătuită din concepte - abstracții folosite să reprezinte fenomene empirice.
  7. Paradigma - modelul, cadrul de concepte, rezultate și proceduri ale unei științe care contribuie la structurarea ulterioară a cercetării științifice. Paradigma „constituie mediul în cadrul căruia știința se dezvoltă în mod firesc” [56, 54].
  8. Regularitatea - o legătură comună între fenomene care se produce periodic, în același interval de timp, și poate fi empiric observată de cercetător.
  9. Metodele - procedura obținerii cunoștințelor științifice.
  10. Metodologia - set de metode, principii și abordări în vederea studierii unui fenomen. Metodologia studiază metodele și procedeele utilizate în știință și principiile de organizare a cunoașterii prin prisma acceptării sau respingerii lor. O metodologie include în sine următoarele elemente:
  • teze filosofice;
  • principii normative care rezultă din teze;
  • strategii de cercetare care întrunesc aceste principii;
  • criterii de testare sau verificare a rezultatelor obținute [58].

Știința folosește elemente-cheie sistemice pentru a atinge o obiectivitate cât mai largă prin logică rațională și conținut în cadrul cercetării fenomenelor subiective prin forma sa, deoarece reprezintă o reflecție a percepției omului. Din acest argument, reiese că ceea ce știința consideră drept adevăr absolut la o anumită etapă, de fapt conține și anumite elemente relative. Întru studierea fenomenelor subiective în scopul obiectivizării, știința operează cu fapte (date concrete), pe care cercetătorul le colectează și asumări (presupuneri) în baza principiilor științifice. În majoritatea cazurilor, asumările derivă din logica rațională prin interpretarea faptelor în baza principiului determinismului științific, adică efectul cauzării.

Loading...