loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pornind de la idea că știința este un proces sumar-sistemic de acumulare a cunoștințelor, reiese că există o gamă largă de cunoștințe acumulate din diferite surse de informație. Din punct de vedere filosofic, știința are la bază principul incomensurabilității, care spune că cunoștințele pot fi acumulate, însă nu pot fi măsurate la infinit din cauza diversității și a volumului mare. Bazându-se pe acest postulat, un element-cheie în cercetarea științifică revine procesului de studiere a materialelor științifice deja existente în timp și spațiu, pentru a ajunge la anumite concluzii. Acest proces este numit Istoriografie sau, cu alte cuvinte, studiul bibliografic, revista literaturii de specialitate în domeniul de cercetare (literature review), care are drept scop să analizeze situația în domeniul de cercetare. Ca eficacitate, rezultatul procesului analizei resurselor bibliografice trebuie să identifice părțile terțe, lacunele și paradoxurile în domeniul de studiu. În mod ideal, finalitatea istoriografiei este pentru determinarea / revizuirea problemei științifice și obiectului de cercetare.

În mediul academic există mai multe abordări de studiere a bibliografiei. Acest curs propune ca istoriografia să fie efectuată în baza principiului analizei spectrale. Astfel, cercetătorului, în procesul identificării și revizuirii literaturii de specialitate, îi este recomandat:

  1. Să sistematizeze și să catalogheze bibliografia în surse primare (cercetări recente nemijlocit la obiectul de studiul) și secundare (tangență cu obiectul de studiu), pentru că fiecare dintre ele au valoarea sa științifică:
  • cercetări/studii academice recente;
  • monografii și articole;
  • materiale de referință: statistică, opinii, interviuri, conferințe.
  1. Să repartizeze bibliografia pe anumite perioade în relație cu fenomenul studiat: axa de timp sau
  2. Să catalogheze bibliografia în funcție de spațiul geografic (ideologic), pentru că un spațiu academic poate fi unul ideologic sau subiectiv/relativ referitor la anumite fenomene politice (ex. Conflictul din Kosovo, Război Rece, Război Mondial II etc.). Această abordare se mai numește și tematică.
  3. Să sistematizeze bibliografia pe școli conceptuale/științifice. Aceasta va permite vizualizarea diferitor curente într-un spațiu academic particular, unde există diferite viziuni generate de diverse abordări și școli conceptuale (ex. Realism și Liberalism).

În procesul studierii (revizuirii) bibliografiei, cercetătorul poate folosi mai multe tehnici. În primul rând, se recomandă să fie elaborate rezumate ale resurselor studiate, care vor servi drept analiză calitativă, vor identifica părțile terțe și lacunele în explicarea sau tratarea problemei studiate. În al doilea rând, se recomandă efectuarea analizei comparată între teoriile, abordările, tezele descoperite: echivalență, dihotomii, asemănări, deosebiri, simbioze. În al treilea rând, cercetătorul trebuie personal să interpreteze datele și să decidă asupră următoarelor aspecte:

  • gradul de relevanță (actualitatea) a sursei pentru studiu;
  • acordul sau dezacordul cu tezele și teoriile studiate;
  • lacunele neexplorate;
  • limitările și delimitările identificate.

În baza concluziilor studiului bibliografic, cercetătorul trebuie să identifice (să optimizeze) problema științifică și întrebările pentru cercetare, care, concomitent, sunt numite și teze pentru susținere. În rezultatul acestor acțiuni se formulează scopul studiului și obiectivele de cercetare.

Loading...