1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Epistemologia[I] este filosofia sau teoria înțelegerii cunoștințelor, care studiază metodele științifice și formele logice în știință, precum și principiile, conceptele fundamentale, teoriile și rezultatele diferitelor științe, pentru a determina originea lor, logica, valoarea și obiectivul acestora.

Epistemologia, de fapt, determină metodologia științifică prin formularea analizei sistematice și teoretice a metodelor aplicate la un anumit domeniu de studiu: concepte - paradigme, modele teoretice, faze și tehnici cantitative și calitative.

Epistemologia studiază mai multe aspecte legate de știință, cele mai importante fiind:

  • logica - analiza problemelor de logică și de verificare a acestor probleme;
  • semantica - analiza problemelor de adevăr/realități (absolute sau relative);
  • metodologia - metodele științifice universale și speciale, cum ar fi modelarea, axiomatizarea, formalizarea;
  • delimitarea între știință și non-știință.

Pe parcursul dezvoltării științei, Epistemologia a trecut de la poziția absolută, reprezentată de întrebarea „ce este cunoașterea?'”, la poziții mai relative, care implică: „cum sunt posibile diferite tipuri de cunoaștere?””.

În același timp, cunoașterea dezvoltării metodologiei de cercetare în științele politice și relațiile internaționale nu este suficientă fără a percepe abordările științifice principale formate pe parcursul istoriei. Abordările științifice folosite astăzi, de fapt, derivă din Ontologie - studiu filosofic ce abordează natura științei, a categoriilor de bază, precum și ierarhia lor. Acest studiu filosofic s-a preocupat cu studierea originii și esenței percepției și a înțelegerii realității metafizice, fiind axat pe întrebări de genul ce este existența, cum o percepem noi și cum o validăm.

Astfel, abordările aplicate în științele politice au trăsături din conceptele dihotomice filosofice, cum ar fi universal - particular, idealism - materialism, abstract - concret, determinism - non-determinism, monism - dualism, raționalism - reflectivism. În acest context, științele politice contemporane folosesc două tipuri de abordări științifice universale: Pozitivismul (realitățile existente pot fi studiate, validitate prin rațiunea deductivă, devenind universale) și non-Pozitivismul (realitățile sunt construite social și sunt subiective în explicație), care au abordările sale specifice, în funcție de curentele epistemologice. Așadar, adaptând aceste abordări principale la științele politice, putem conchide că astăzi sunt folosite predominant Pozitivismul (Raționalismul Deductiv/Normativ), Instrumentalismul (Empirism Inductiv) și Interpretivismul (Constructivism, teoria critică, teoria postmodernismului) în cadrul investigațiilor fenomenelor politice.

Loading...