loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În cadrul cercetării unui fenomen internațional, în scopul atingerii obiectivității științifice, este necesară aplicarea analizei comprehensive. Motivul unei astfel de abordări îl reprezintă complexitatea relațiilor internaționale, care necesită metode analitice la nivelul unui stat național și metode sistemice pentru studierea sistemului internațional. Așadar cercetătorii de astăzi abordează fenomenele internaționale prin trei și, uneori, patru niveluri: internațional, național, individual. Totodată, în unele cazuri, cercetătorii divizează nivelul național în două componente complementare: statală și birocratică; din acest motiv, putem vorbi despre patru niveluri de analiză [46, 61-70].

  • Internațional (global/regional)

Nivelul de analiză internațional atât global, cât și regional este considerat unul sistemic din motiv că, în mare măsură, sistemul internațional produce efecte sistemice asupra actorilor politici de tip stat național sau actori interstatali. Corespunzător, devine important de a percepe obiectiv situația sistemului internațional, acesta fiind contextul unde se produce un fenomen politic. În acest tip de analiză, este recomandat să fie stabilite următoarele criterii, care produc efecte sistemice:

  • paradigma internațională care domină modul de interacțiune în structura abstractă, unde statele naționale și actorii naționali își desfășoară activitatea;
  • regim internațional care determină principiile și valorile (realiste, liberale, constructiviste, precum și altele - teologice, post-coloniale, premodernismului, postmodernismului);
  • actori care domină structura: state supraputernice, organizații internaționale, sistemul de valori, sistemul ideologic.

Acest nivel este important pentru că permite vizualizarea unui tablou internațional cuprinzător, determină tipul de acțiune între actori, permite o analiză comparată a mai multor fenomene internaționale similare, din diferite regiuni, în scopul identificării dihotomiilor, echivalențelor, similitudinilor și divergenților, din motiv că structura regională are alte efecte sistemice. Nivelul internațional este recomandat în abordarea de la general la particular și aplicarea strategiei deductive. Tezele principale ale unui asemenea nivel de analiză sunt următoarele:

  1. Majoritatea actorilor/statelor mai mult reacționează și se adaptează la efectele structurii și nu le formează.
  2. Structura sistemului internațional produce efecte în baza cărora este stabilită o anumită ierarhie și fiecare actor primește un rol distribuit.
  3. În majoritatea cazurilor, anume statele supraputernice pot produce influențe în cadrul structurii sistemului internațional, în limitele capacităților sale.
  4. În cadrul relațiilor internaționale, structura sistemului internațional este instituționalizată legal și legitim prin construcția internațională - ONU. Astfel este creată Ordinea Internațională, fiind diferită de noțiunea abstractă - Ordinea Mondială.
  1. Procesul Globalizării, cu evoluția economiei transnaționale și a legăturilor transnaționale multiple, a început să producă efecte de influență și de impact la nivel internațional.
    • Național (statul)

Nivelul de analiză național al statului este considerat unul esențial, pentru că în viziunea mai multor paradigme internaționale, rolul actorului principal pe arena internațională continuă să fie atribuit statului național, care deține monopolul în aplicarea forței militare.

În acest proces, devine importantă determinarea capacității statului pe mai multe dimensiuni: mărimea teritoriului, locația geografică, accesul la diferite căi de transport, populația (calitativ/cantitativ), nivelul dezvoltării economiei, resursele statului, sistemul politic, sistemul de securitate și apărare, aspectul istoric de geneză și dezvoltarea statului, esența politicii externe și de apărare. Din punct de vedere al Liberalismului (instituționalism internațional), este analizată calitatea de membru al actorului (statului) în diferite organisme și procese internaționale, precum și efectele pentru populație și regiune. Din punct de vedere abstract, se determină rolul de putere atribuit actorului (statului) de structura sistemului internațional, respectiv categoria statului: supraputere, puternic, cu capacitate modestă, lider al alianței/polului de putere, aliat, neutru, nealiniat militar, semiizolat.

Acest tip de analiză permite modelarea mai obiectivă a acțiunilor și efectelor produse de un stat în sistemul internațional. Totodată, analiza obiectivă a statului permite calcularea răspunsului statului la efectele și influența structurii sistemului internațional.

  • Birocratic (instituții)

Comparativ cu analiza internațională, care este considerată una sistemică, analiza statului este una sistemic-analitică, pentru că presupune combinarea efectelor interne și externe. Astfel, analiza internă a statului, metodologic numită Birocratică, este una de tip analitic, care presupune deconstruirea sistemului politic al statului (birocrației), analiza fiecărui element și formarea unei sinteze analitice asupra acestui model intern, precum și determinarea funcționalității interne a statului.

În linii generale, acest model poate fi numit și analiza instituțională a statului. Totodată, de menționat că modelul instituțional al statului este condus în exclusivitate de factorul uman intern și, mai puțin, de factorul extern (există anumite precedente istorice). În astfel de context, analiza birocratică presupune determinarea sistemului politic al statului - aspectele politico-juridice, factorul ideologic, mecanismul de primire a deciziei din punct de vedere instituțional (cum funcționează birocrația), regimul politic - democratic, autoritar, dictatorial.

În final, metoda respectivă permite identificarea unor aspecte interne care contribuie la formarea politicii externe și, corespunzător, a cursului de acțiuni externe, precum și identificarea modului de reacție la efectele externe.

  • Individual (individul)

Un element important în cadrul cercetării statelor (actorilor internaționali) îi revine și analizei individuale. În unele cazuri, această analiză explică mai detaliat preferințele sociale ale unui individ sau ale unui grup de indivizi, precum și contribuie la înțelegerea mai obiectivă a mecanismului cauzativ în cadrul procesului decizional. Abordarea respectivă se bazează pe presupunerea că interacțiunea între state este o interacțiune umană, care are anumite rațiuni și instincte înrădăcinate în memoria persoanelor. Respectiv, în cadrul științelor politice, se consideră că un conducător, un politician, un diplomat reflectă anumite rațiuni și instincte umane, care derivă din educația, ideologia și instinctele de memorie.

Abordarea dată, cu o metodă de idealizare, se axează mai mult pe conducătorii statelor și ale anumitor ramuri de putere, grupuri de oameni care determină politicile. Această metodă identifică conducătorul (sau grup de indivizi) cu statul, care are o conduită conform preferințelor acestui conducător. În acest context, este de menționat că reprezentanții paradigmelor internaționale tratează diferit fenomenul individului în științele politice. Realismul are viziuni pesimiste privind natura emoțională a omului cu necesități preponderente de supraviețuire, ce presupune un egoism cu factorul de neîncredere. Dimpotrivă, adepții Liberalismului sunt optimiști în privința raționalismului uman în procesul primirii deciziilor echilibrate și calculate. Pe de altă parte, reprezentanții Constructivismului Social susțin că o personalitate în procesul de primire a deciziei este influențată de o ideologie educațională primită pe parcursul vieții. Toate viziunile sunt justificate de exemple empirice și nu pot fi ignorate. Din acest motiv, analiza individuală rămâne una valoroasă, însă necesită să fie combinată cu restul tipurilor de analiză în formatul actor-sistem pentru evitarea greșelilor și capcanelor științifice.

În concluzie, o cercetare academică a unui fenomen politic în cadrul relațiilor internaționale are drept scop determinarea obiectivității științifice. Corespunzător, astfel de investigație trebuie să fie una comprehensivă, cu o analiză pe mai multe niveluri existente: internațional, național, birocratic, individual. O asemenea abordare permite identificarea mai obiectivă a efectelor sistemice și individuale, a efectelor produse și reactive, explicația mecanismului cauzativ determinist.

Loading...