loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În cadrul științelor politice, teoriile empirice sunt de două tipuri: descriptive și explicative. Funcția acestor teorii este de a descrie sau explica fenomenele studiate. Evident că pe baza concluziilor prezentate de teoriile respective, inductiv poate fi prezentat și un pronostic în funcție de datele și concluziile acumulate, care pot forma un model teoretic de acțiuni.

În această ordine de idei, funcția teoriilor empirice descriptive este de a descrie situația fenomenului studiat, cum ar fi continuitatea și schimbarea sau conflictul și cooperarea. Teoriile respective folosesc datele care pot fi accesate și colectate empiric pentru a reda o realitate vizualizată și studiată. Teoriile descriptive sunt alcătuite din concepte teoretice generalizate, care descriu situația obiectului de studiu. Spre exemplu, când este descris al Doilea Război Mondial, cercetătorii folosesc toate datele (video, arhive, interviurile participanților etc.) pentru a formula o teorie descriptivă despre acest fenomen politic, folosind concepte teoretice și generalizarea condițiilor singulare în contextul științific descriptiv general.

Funcția teoriilor empirice explicative este de a explica acțiunile unui fenomen studiat prin prisma principiului cauzativ determinist. În relațiile internaționale și, în general, în științele politice, în cadrul formării metodologiei cercetării, precum și în procesul cercetării unui fenomen, sunt folosite, mai des, teoriile empirice explicative. Aceste teorii folosesc logica rațională și deductivă pentru formularea unor explicații teoretice ale acțiunilor fenomenului studiat. În esență, teoriile explicative pun accentul pe determinarea și teoretizarea mecanismului cauzativ al obiectului de studiu cu variabile, catalizatori și condiții antecedente. Teoriile explicative sunt destinate explicării problemei identificate. Astfel, cercetătorul descoperă variabilele dependente și, totodată, concluzionează că nu există claritate privind variabilele independente și condițiile antecedente. Putem trata teoriile explicative drept teorii destinate înțelegerii mai profunde a problemei științifice identificate.

Teoriile empirice atât descriptive, cât și explicative nu fac altceva decât să contribuie la identificarea mai profundă a particularităților problemei științifice (fenomenului studiat). Însă ele nu au o putere mare de inducție de pronostic, pentru că sunt preocupate cu identificarea, înțelegerea și explicația logică a fenomenului

METODOLOGIA ȘI ETICA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE POLITICE studiat prin rațiunea cercetătorului. În scopul formulării ipotezelor, cercetarea avansată apelează la inducție, deducție, analiză contrafactuală, legătura precedentului cu analogii pentru a modela un pronostic posibil, ce nu trebuie de confundat cu teoriile normative de prescripții, care prescriu o cauzalitate de legi în viața socială. Pronosticul în rezultatul teoriilor empirice descriptive și explicative este o încercare de a modela un posibil scenariu de dezvoltare. În acest context, devine importantă comprehensivitatea analizei obiectului de studiu întru identificarea mai multor variabile deterministe și înțelegerea că teoria de pronostic este una probabilistă și numai timpul și testarea poate confirma validitatea pronosticului.

Loading...