1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Un element important al teoriei științifice este modul de explicație al acestei teorii, care poate servi un rol important în argumentarea cercetării sau poate avea o valoare adăugată în procesul de dezbateri științifice. Tratând simplist noțiunea explicație vedem că este o argumentare, ce demonstrează cum se desfășoară un fenomen sau un eveniment, sau o acțiune, la general. În scopul explicației și argumentării unei teorii științifice, potrivit opiniei lui S. V. Evera, se propun trei concepte complementare, care explică cauzele specifice ce produc un fenomen specific sau identifică fenomenul general al unui mecanism cauzativ [17, 15-17].

Astfel, explicația specifică a teoriei este o argumentare a unui eveniment distinct (studiat/nominalizat), care explică cauza și efectul în mod particular (fenomen singular). Cu alte cuvinte, teoria este o explicație teoretică abstractă, în timp ce explicația specifică a teoriei se referă la două lucruri. Primul se referă la aplicarea teoriei asupra unui fenomen particular. Cel de-al doilea se referă la teoretizarea acesteia pe baza analizei inductive a unui fenomen particular. De exemplu, o teorie științifică poate răsună în următorul mod - "expansiunea teritorială - cauzează agresiunea - cauzează război interstatal”. În cazul aplicării acestei teorii pe un fenomen particular pentru testare, putem prezenta explicația specifică - ”Expansiunea teritorială a Germaniei naziste - a cauzat agresiunea Germaniei naziste - a cauzat al Doilea Război Mondial ”.

La rândul său, explicația specifică a teoriei conține mai multe elemente:

  1. Explicația specifică negeneralizată (fără teoretizare științifică) - explicația unui caz particular fără a identifica o teorie științifică. Exemplu poate servi, în acest sens, afirmația că Germania nazistă a cauzat al Doilea Război Mondial. Această afirmație prezintă o cauzalitate particulară, însă Germania nazistă nu este afiliată cu nicio cauză teoretică și abstractă, căreia să-i fie aplicată abordarea științifică.
  2. Explicația specifică generalizată (cu teoretizare) - explicația specifică ce teoretizează cauza acțiunii. Drept exemplu poate servi afirmația că expansiunea teritorială a Germaniei naziste a cauzat al Doilea Război Mondial, unde cauza acțiunii sau lanțului cauzativ este expansiunea teritorială a Germaniei naziste, ce este variabila independentă a teoriei abstracte (generalizate).

În linii generale, pentru a prezenta o explicație specifică a unei teorii științifice, cercetătorul trebuie să identifice patru fenomene:

  1. Fenomenul Cauzativ (FC) - fenomenul care cauzează alt fenomen.
  2. Fenomenul Rezultat/Cauzat (FR) - rezultat al fenomenul cauzativ, sau fenomenul asupra căruia s-a produs acțiunea.
  3. Fenomenul de Intervenție (FI) - un fenomen intermediar, rezultatul imediat al fenomenului cauzativ, care produce rezultatul final - fenomenul cauzat.
  4. Fenomenul Antecedent (condiție - FA) - fenomenul care activează lanțul cauzativ al teoriei.

Într-o altă abordare putem prezenta explicațiile în următoarea formă:

Modalități explicative

Exemple

Teorie (explicație generalizată)

expansiune teritorială (VI) —> agresiune (VInt) —> război interstatal (VD)

Explicația specifică (teoria pe deplin aplicată pe un fenomen particular)

expansiunea teritorială a Germaniei (FC) —> a cauzat agresiunea Germaniei (FI) —> a cauzat al Doilea Război Mondial (FR)

Explicația specifică generalizată (teoria generală explică un fenomen particular cu scopul de a identifica / demonstra mecanismul cauzativ principal)

expansiunea teritorială a Germaniei (FC) —>a cauzat al Doilea Război Mondial (FR)

Explicația specifică negeneralizată (fără teoretizare științifică)

Germania —> începerea acțiunilor militare la 01 Septembrie 1939 —> al Doilea Război Mondial.

În concluzie, cercetătorul trebuie, cu atenție, să identifice o teorie științifică generalizată și variabilele respective. În astfel de condiții este posibilă efectuarea testării prin aplicarea acestei teorii asupra unui caz particular dacă sunt identificate fenomenele respective ce sunt compatibile teoriei științifice. Astfel poate fi formulată explicația negeneralizată și explicația specifică a teoriei, care să servească drept bază a explicației specifice generalizate. Aceasta aparține abordării deductive.

Prin abordarea inductivă, în urma cercetării unui caz (cazuri) particular, cercetătorul formulează explicația negeneralizată a unui lanț de legături între fenomenele identificate. Drept urmare cercetătorul generalizează concluziile și anume identifică fenomenele teoretice de cauzalitate. În cazul identificării acestor fenomene, se formulează explicația specifică și se teoretizează prin identificarea variabilelor cauzative din lanțul fenomenelor cauzative. În rezultat, se sustrag variabilele de cauzare identificate, care în explicația teoretică și generalizată reprezintă o teorie științifică, fiind compusă din abstracții sau idealizări.

Loading...