1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Conform savantului german Max Weber, care a dezvoltat conceptul Verstehen în cadrul cercetării unui obiect socio-uman, noi de fapt "...studiem fenomenul intelectual și psihologic pentru a înțelege... a analiza fenomenul vieții prin prisma importanței culturale.” [43, 71]. Din punct de vedere conceptual- teoretic și metodologic, abordarea hermeneutică se bazează pe formularea ipotezelor despre sensul cultural al obiectului de studiu, cu alte cuvinte privind conceptul de valori.

Științele socio-umane operează cu două concepte de înțelegere larg cunoscute ale interpretării:

  1. Interpretarea Socială Rațională (M. Weber) în procesul analizei obiectului de studiu se axează pe înțelegerea scopului și intențiilor subiective ale individului sau ale unui grup social, care determină acțiunea socială față de alții [43, 73-76].
  2. Antropologism Social (C. Geertz / V. Turner) în procesul analizei obiectului de studiu se axează pe înțelegerea sensului acțiunii individului sau a unui grup social, care sunt parte a unei structuri sociale în proces de evoluție. Acest curent este asociat cu teoriile postmoderne și este mai aproape de structuralismul social. Cu alte cuvinte, antropologia socială studiază omul în contextul mediului social, care formează cultura și valorile omului. Adepții acestei școli deconstruiesc sistemic mediul social al unui individ, considerând o structură socială drept formator de valori sociale și producător al unor efecte asupra individului [43, 77-79].

Scopul acestei abordări constă în formularea ipotezei privind starea mentală socială în vederea acțiunilor socio-umane: crez, valori, scop, motive. Corespunzător, interpretarea socială sau abordarea înțelegerii reprezintă un proces de formare a ipotezelor privind starea mentală a obiectului de studiu în vederea acțiunilor sale prin fapte cunoscute și observate.

Așadar, interpretarea socială descrie sensul cultural al obiectului de studiu pentru a înțelege sensul acțiunii, ce poate servi drept bază pentru o ulterioară explicație, din punct de vedere logic și rațional, a cercetătorului. Mai exact, această abordare folosește un șir de tehnici pentru înțelegerea acțiunii sociale, cum ar fi (primele două sunt raționale și următoarele trei, antropologice):

  • sociologia;
  • relațiile interpersonale/tradiții specifice;
  • studierea structurii sociale a societății/statului;
  • structura corporativă a organizației;
  • individual/colectiv.

În linii generale, interpretarea socială contemporană tinde spre două obiective epistemologice - acțiunea socială și model de acțiune socială. Ultimul obiectiv, fiind și curentul teoriilor postmoderne, aspiră spre formarea unei paradigme sociale, care determină sensul și raționalitatea acțiunii sociale a unui individ. Conform savanților C. Geerts și D. Little, sunt cunoscute următoarele modele de acțiuni sociale:

  1. Simbolismul (reguli) - model care generează conduita omului prin reguli și simboluri ce stau la baza structurii sociale, unde el locuiește și activează.

Astfel, omul, repetând simbolic aceste reguli, cu timpul creează un model de conduită și acțiuni. Ca exemplu, consecințele unui astfel de model pot fi politețea, eticheta, profesionalismul.

  1. Ritualul - model ghidat de reguli interne sociale care regulează performanța colectivă a societății, cum ar fi religia (serbarea Crăciunului la Creștini sau Ramadanului la Musulmani) sau tradiția etnică.
  2. Dramatismul - evenimente sociale consecutive și periodice, care, din punct de vedere retrospectiv, formează o structură interpersonală ce definește și formează interese comune, îngrijorări și intenții în formă de cultură proprie cu norme sociale proprii. Potrivit opiniei lui V. Turner, astfel de norme deseori apar în situații de conflict, urmând câteva etape:

C.1. Încălcarea normelor sociale de un grup de persoane din structura socială.

C.2. Criza încălcării normelor sociale în formă de Șiism (divizare/ separare) poate fi următoarea etapă deseori observată.

C.3. Acțiuni de soluționare a conflictului sunt întreprinse pentru apărarea structurii sociale (apărarea culturii, identității, religiei).

C.4. Reconcilierea se produce drept efect pentru repararea Șiismului apărut; în caz contrar, se poate produce un război sau conflict intern, război civil sau substituirea unei structuri sociale cu alta.

  1. Practica tradițiilor (Habitus) - model tratat drept acțiune socială fără explicație conceptuală, cum ar fi ”așa a fost, așa este, așa va fi”. Conform acestui model, acțiunea socială este rezultatul unor principii generative ale unor improvizări. Acestea în timp îndelungat stabilesc o tradiție sau o practică nouă, care produce o acțiune culturală stabilă, precum și poate forma una diferită de cea precedentă [43, 78-80].

In general, modelele sociale ajută cercetătorul să înțeleagă mai bine o acțiune socială în context cultural pe două niveluri: acțiunea individului și performanță socială în context sistemic. Conform adepților interpretării sociale, ignorarea aspectului cultural poate omite unele lucruri esențiale, care nu pot fi abstractizate în cadrul explicației conduitei omului din punct de vedere rațional.

Totodată, abordarea interpretării sociale insistă că aspectul cultural, conduita omului, nu este individual obiectivă, dar social subiectivă. Cu alte cuvinte, cultura și valorile sunt subiective și, corespunzător, cercetătorilor le este recomandat să analizeze aspectele locale sociale ale obiectului de studiu, ce din punct de vedere social formează sensul, valorile și principiile care justifică acțiunile individuale. Din acest motiv, aplicarea exclusivă a raționalismului empiric sau a cauzalității deterministe în cadrul cercetării obiectului de studiu poate produce erori științifice sau neatingerea obiectivității.

Astfel, aplicarea abordării interpretării sociale în cadrul cercetării științifice are următoarele considerațiuni:

  1. Condițiile antecedente (AC) ale obiectului de studiu nu sunt înțelese.
  2. Valorile, sensul cultural, practica de viață devin elemente principale studiate sub forma obiectului de studiu.
  1. Ignorarea acestui obiect de studiu limitează explicația esenței unui fenomen științific, care nu poate fi explicat prin Raționalismul Empiric sau determinismul cauzativ al Pozitivismului.
  2. Interpretarea socială este una subiectivă și depinde de multe regionalisme deoarece cultura nu este neutră.
  3. Interpretarea socială tinde spre înțelegerea esenței unui actor socio-uman cum ar fi crezul, raționalitatea cauzării și acțiunii consecutive, precum și a modelului social (circumstanțele sociale) în care actorul efectuează o alegere.

Astfel, esența gândirii adepților acestei abordări constă în teza că înțelegerea culturală este una esențială în raport cu descripția și explicația politică și economică. Cu alte cuvinte, interpretarea socială este importantă în științele socio-umane pentru că ajută la atingerea obiectivității științifice.

Loading...