loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În contextul analizei paradigmei constructiviste, pot fi identificate următoarele postulate și categorii de bază:

  1. Problema științifică este legată de alte concepte și anume de dominare și subordonare. Astfel, problema principală a relațiilor internaționale a constat în intenția unui sau altui stat (grupe de interese) să domine agenda internațională sau regională.
  2. Natura sistemului internațional este în proces de dezvoltare dialectică și liniară în sus (progresivă) conform principiului istoriei materialismului dialectic. La momentul actual, sistemul internațional este de natura capitalismului, care și formulează principiile și regulile de interacțiune pe arena internațională.
  3. Actorii principali pe arena internațională sunt clasele politice ideologice, care sunt în contradicție dialectică și corespunzător sunt în stare de conflict sau război pentru dominație și subordonare.
  4. Conduita actorilor, claselor politice ideologic opuse, este orientată spre sporirea profitului în mod unilateral.
  5. Tipul de interacțiune este de natura zero-sum, ce presupune că avantajul unui actor, sau a unei clase politice, va fi în dezavantajul altuia. Cu alte cuvinte, dobânzile claselor vor fi relativ avantajoase și nu absolut satisfăcătoare.
  6. Agenda actorilor politici este axată pe interes pur economic prin sporirea profitului economic în mod unilateral.
  7. Relația între politică și economie este determinată de teza ”economia determină politica”.
  8. Esența acestui tip de sistem internațional este identitatea, care presupune și valori, ce determină natura claselor politice. Constructiviștii tratează identitatea cu valori drept una evoluționistă și nu statică.

Așadar paradigma constructivismului presupune că nu există în realitate structura sistemului internațional cu actori internaționali poziționați într-o ierarhie verticală în funcție de capacitățile și capabilitățile de a influența această structură sau în funcție de rolul oferit de această structură. Din punct de vedere al abordării sistemice a relațiilor internaționale, constructiviștii resping și tezele Liberalismului precum că actori internaționali pot fi poziționați în mod atomist fără ierarhie cu câștiguri absolute în structura sistemului internațional. Constructiviștii consideră problema stării tradiționale a relațiilor internaționale, susținută de adepții Realismului sau Liberalismului, drept una falsă, pentru că astfel de abstracții sunt artificial construite de statele naționale dominate de anumite clase politice cu scopul sporirii profitului lor. Potrivit Constructivismului această stare este una artificială pentru că aduce dividende.

În abordarea sistemică a relațiilor internaționale, reprezentanții paradigmei constructivismului folosesc următoarele categorii de bază:

  1. Identitate - un crez în anumite valori, care unește un grup de oameni sau state în jurul unei idei comune.
  2. Valori - elemente de bază ale crezului, care formează o identitate individuală sau socială.
  3. Principii - modul de manifestare a unei identități cu valori.
  4. Norme - element principal care ghidează acțiunile individuale și sociale pe baza valorilor și principiilor, ce construiesc o identitate individuală, socială și, respectiv, a statelor pe arena internațională. Normele pot fi:
    • Regulatoare - formează reguli și regulează modul de interacțiune în cadrul unui grup social, cu principii și valori comune ce constituie o identitate comună - ele sunt numite și norme cu limite și restricții.
    • Constitutive - definesc norme care creează actori noi sau interese comune noi.
  • Generative - creează reguli noi care prescriu anumite norme noi din perspectiva viitorului. Însă ele devin regulatoare după un ciclu de viață a unei norme când ajung să fie acceptate de mediul social sau al unei mase critice din acest mediul social [49].

În linii generale, Constructivismul Social consideră că normele internaționale structurale determină interesul național și corespunzător acțiunile claselor politice/sociale pe arena internațională. În sensul dat, constructiviștii promovează următoarele concepte de origine social constructivistă pe arena internațională:

  1. Identitate colectivă, care va începe să domine identitatea națională pe termen lung. Un exemplu servește conceptul de securitate comprehensivă internațională.
  2. Comunitate de cooperare - conceptul promovează o identitate colectivă socială a securității comune pe baza identității colective cu valori, principii și norme. Acest concept să referă la o comunitate de state democratice care soluționează orice divergență apărută prin cooperare și dialog. Drept exemplu poate servi Uniunea Europeană, care a evoluat pe astfel de concept cu valori și principii. Parțial poate fi catalogată și NATO, motivul fiind divergențele periodice între membrii europeni ai Alianței cu Republica Turcia și Statele Unite ale Americii.
  3. Comunitate de state securizate - un concept care formează un mediu de interacțiune interstatală cu densitate înaltă în scopul atingerii securității comune în baza unor norme generative. NATO este un produs al acestui concept, demonstrând cu nu este o alianță militară clasică. Mulți experți au prezis greșit că în urma sfârșitului Războiului Rece, NATO se va destrăma.

 

METODOLOGIA ȘI ETICA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE POLITICE Însă, paradoxal, s-a constat că NATO s-a lărgit din motivul ca a devenit o comunitate de state securizate, unde aliații se simt confortabil.

  1. Logica adecvării - perspectiva care privește acțiunile umane, motivate de reguli adecvate sau ale unei conduite formalizată în instituții (corporații). Conform acestui concept, actorii îndeplinesc obligațiunile conform rolului, identității, apartenenței unei comunități (corporații) politice. Aceasta se întâmplă din cauza paternității unei colectivități sociale, care determină normele de conduită.
  2. Identitate democratică (alta identitate) / Cale democratică - se referă la promovarea unei identități comune prin dezvoltarea unui sistem politic comun. Drept exemplu poate fi numit regimul democratic, cu norme generative destinate, pe termen lung să creeze valori, principii și identitate democratică. Teza principală a acestui concept reiese din ipoteza teoriei calea democratică care presupune că statele democratice nu luptă între ele. Concomitent, pot fi interpretate și alte identități colective existente, cum ar fi state cu o identitate teologică - state musulmane sau state creștine, cu o identitate ideologică - state comuniste sau cu o identitate economică - state cu piață economică liberă versus state cu piață economică centralizată și controlată de guvern. Însă aceste identități nu au confirmat lipsa de războaie/conflicte între ele.
  3. Feminism / Balanța de gender - conceptul promovează implicarea mai multor straturi sociale în politică și, în general, la funcții de conducere cu scopul de a oferi drepturi egale pentru toți locuitorii mediului social. Această abordare susține implicarea cât mai largă a reprezentanților sociali în mecanismul decizional al statului, pentru balansarea structurii sociale și evitarea dependenței de un grup social limitat, ce mereu duce la inegalități și conflicte.
  4. Politica internă - constructivismul pune accentul pe studierea ”cutiei negre” a relațiilor internaționale și anume a politicii interne, care formează normele sociale și apoi interesul național exprimat prin politica externă.

Aceste concepte ale paradigmei constructivismului joacă un rol important în producerea efectelor sociale, care din punct de vedere endogen și exogen, formează un model de relații internaționale holistice exprimate prin colectivitate internațională integrală. Din acest motiv, cercetătorilor le este recomandat să ia în considerare, cu atenție, efectele constructiviste în cadrul studierii unui fenomen internațional din motivul că ele pot provocă rezultate sistemice cu totul diferite de abordările Realismului și Liberalismului.

Loading...