1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Studiul științific poate fi organizat în mai multe moduri. Însă unele elemente ale cercetării științifice reprezintă o bază fără ajutorul căreia procesul științific va fi dificil de organizat și completat obiectiv. În primul rând, cercetătorului îi este recomandat să elaboreze Rezumatul temei propuse spre cercetare. În mediul academic, acest element este unul dintre cele mai complexe, care necesită o precizie pentru evitarea greșelilor conceptuale și, în general, un faliment al studiului.

Rezumatul temei propuse implică formularea temei cercetării, care derivă din problema științifică identificată și stabilită. Tema, fiind o reflecție a problemei, joacă un rol important în atragerea atenției spre studiul propus. Mediul academic recomandă în majoritatea cazurilor ca Tema să fie ghidată de o problemă specifică (îngustă) și nu globală. Deseori cercetătorii fac astfel de greșeli din cauza interesului sporit pentru un anumit domeniu și se axează pe probleme globale (ex. soluționarea problemei conflictelor internaționale sau soluționarea problemei încălzirii climatice). De aceea, în procesul formulării temei, trebuie să fie puse următoarele întrebări:

  • perioada oferită pentru cercetare;
  • volumul studiului propus/stabilit (70, 100, 150 sau 200 pagini);

- capacitățile mediului academic de a oferi surse necesare și expertiză pe problema științifică (ex. există studii suficiente pe problema conflictului din Kosovo, însă nu este clar dacă există informații științifice pe conflictul din Kașmir, pentru că nu a reprezentat un interes profund pentru mediul academic din spațiul respectiv).

Rezumatul temei propuse trebuie să aibă un scop cu obiective clar articulate, care răspunde la problema științifică. Spre exemplu:

  1. Problema științifică formulată ”Care sunt perspectivele Alianței Nord- Atlantice în cadrul securității regionale a Bazinului Mării Negre?”
  2. Scopul va fi formulat întru soluționarea problemei identificate cum ar fi ”Determinarea perspectivelor Alianței Nord-Atlantice în cadrul securității regionale a Bazinului Mării Negre”.
  3. Obiectivele vor reflecta elementele principale ale scopului, de exemplu:
  • Identificarea politicii NATO referitor la Partenerii din Bazinul Mării Negre.
  • Identificarea poziției și politicii NATO referitor la politica de securitate a Federației Ruse.
  • Determinarea poziției NATO referitor la soluționarea conflictului din Estul Ucrainei etc.

Adițional la tema și scopul cercetării, formularea ipotezei științifice este un element vital academic. Acesta presupune formularea legăturii ipotetice între două (pot fi mai multe) fenomene propuse spre studiere. Acceptul sau respingerea ipotezei științifice de studiu va soluționa problema științifică. Spre exemplu, ipoteza poate fi formulată în felul următor ”Rolul Alianței Nord-Atlantice în Bazinul Mării Negre va fi sporit în urma anexării Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă și a incertitudinilor Republicii Turcia referitoare la SUA, UE și conflictul din Siria.” Eficacitatea scopului și ipotezei studiului presupune stabilirea delimitărilor și limitărilor propuse spre cercetare. Delimitarea presupune frontierele fenomenului de cercetare (eșantionul datelor). Limitările cercetării presupune ce NU va fi studiat și cauzele unor astfel de ocoliri. Totodată, rezumatul temei propuse trebuie să formuleze elementele de investigare (specificul) pentru axarea cercetării pe anumite elemente calitative și cantitative.

În acest proces este important pentru cercetător să se ghideze de tezele de susținere, ce justifică problema științifică (asumările autorului, predicție, presupunere), care vor reflecta baza schiței studiului. Întru atingerea obiectivității și preciziei este vital ca rezumatul temei să fie interdependent cu informația colectată. Una dintre cerințele academice este formularea simplă și clară a problemei cercetării, ce deosebește o cercetare științifică de o simpla analiză de expertiză. Soluționarea problemei științifice devine importantă prin noutatea științifică, originalitate, fezabilitate, semnificație teoretică și valoarea aplicativă. În final, soluționarea problemei științifice trebuie să avanseze cunoștințe - contribuie la dezvoltarea științei.

Un element-cheie al rezumatului temei de cercetare este formularea problemei științifice. Aceasta poate fi formulată prin prisma mai multor abordări, după cum urmează:

  1. Istoriografică - procesul analizei bibliografiei de specialitate pe tema propusă.
  2. Teoretică ale Empirismului - observarea fenomenului studiat pe o perioadă îndelungată.
  3. Practică - participarea la conferințe științifice de specialitate.
  4. Analizei concluziilor mediului academic pronunțate pe fenomenul studiat.
  5. Analizei concluziilor mediului de experți pronunțate pe fenomenul studiat.

Totodată, este de menționat că studiul bibliografic (istoriografia) este o abordare esențială pentru atingerea obiectivității în percepția rațională a situației în domeniul de cercetare.

Astfel, studiul bibliografic în mediul academic analizează situația în domeniul de cercetare, identifică părțile terțe, lacunele și paradoxurile în domeniul de studiu. Drept finalitate, istoriografia determină sau revizuiește problema științifică și obiectul de cercetare, stabilite anterior. În acest scop, în procesul identificării și revizuirii literaturii de specialitate, cercetătorului îi este recomandat:

  1. Bibliografia să fie sistematizată și catalogată în surse:
    • Primare (cercetări recente, nemijlocit, la obiectul de studiu).
    • Secundare (tangență cu obiectul de studiu): monografii, disertații, invenții, referate, articole, pentru că fiecare dintre ele au valoarea sa științifică (ex. cercetări/studii academice recente).
    • Materiale de referință (statistică, opinii, interviuri, conferințe).
  2. Bibliografia să fie sistematizată pe anumite perioade de timp în relație cu fenomenul studiat: axa de timp sau
  3. Bibliografia să fie catalogată tematic pe spațiul geografic (ideologic) pentru că spațiul academic poate fi ideologic sau subiectiv/relativ referitor la anumite fenomene politice (ex. conflictul din Kosovo).
  4. Bibliografia să fie sistematizată pe școli conceptuale/științifice pentru identificarea diferitor viziuni în spațiul academic.

O cercetare științifică are atât criterii de succes, cât și probleme care pot avea ca rezult eșecul cercetării. Astfel, criteriile succesului academic pot fi următoarele:

  1. Scopul este formulat precis cu limitările cercetării clar definite.
  2. Procesul cercetării este clar și poate fi verificat de alții (conducător științific, colegi).
  3. Schița/proiectul (concepția studiului) determinat este clar vizibilă.
  4. Informația (datele) este analizată și explicată cât mai simplu.

În final, concluziile cercetării sunt clare, fără dubii și complexitate, precum și justificate cu argumente și dovezi suficiente fără a pune întrebări adiționale. Drept exemplu al unei cercetări clare, poate fi recomandată următoarea schiță (concept) de studiu:

  1. Introducere - Despre ce scriu (concepția studiului).
  2. Capitol I - Definirea/descrierea Problemei științifice.
  3. Capitol II - Analiza Problemei (De ce e problemă? Identificați Variabilele Dependente sau Independente sau Mecanismul Cauzativ).
  4. Capitolul III - Sinteza concluziilor din analiza problemei, explicații, preziceri, propuneri, concluzii pe problemă.
  5. Concluzii Generale - Despre ce am scris (cum a fost soluționată problema științifică).

Totodată, un studiu poate avea dificultăți în soluționarea problemei științifice spre cercetare. Unele dintre ele sunt: problema științifică a fost formulată în termenii unei întrebări închise (răspuns Da sau Nu); compararea și corelarea informației nu corespunde temei cercetării; problema științifică este una egocentrică și nu prezintă interes pentru mediul academic sau societate, unde se efectuează cercetarea; există conflict de interes a cercetătorului față de problema studiată, ce face o glisare spre subiectivitate din motivul ocolirii raționalități depline (ex. persoana este din zona conflictului pe care îl studiază).

Loading...