loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Statutul de "neutralitate permanentă" rămîne piatra nodală şi o permanenţă a arhitecturii de securitate a Republicii Moldova. Totuşi acest statut nu reflectă nici realitatea de pe teren, nici nu reprezintă o furmulă consacrată internaţional, nici nu are o explicitare comcretă. De aici un set de confuzii ce se perpetuează de la Concepţia de Securitate Naţională la toate celelalte documente ale Republicii Moldova, inclusive la unele documente de poziţie în materie de politică externă.

Sorgintea acestui concept este, evident, legată astăzi de situaţia din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova,regiunea numită formal Transnistria. Însă la momentul adoptării Constituţiei din 1994, nu există nici o dezbatere reală, nici explicitarea conceptului, nici măcar argumentarea poziţiei. Putem să credem astăzi că, odată ce conflictul nistrean se derulase, el ar putea sta la baza raţională a adoptării acestui concept.Nu există nici o fundamentare iar argumentarea naturală din conţinutul ideii este şi ea absentă, iar cea presupusă are accente dramatice de utopie.

Credem că prezenţa conceptului neexplicat a fost inspirată din exterior pe un teren fertile al acceptării ei, în contextual propagandei sovietice privind "lupta pentru pace" şi a promovării valenţelor positive ale "neutralităţii istorice" care era făcută de blocul statelor socialiste şi de Tratatul de la Varşovia - la fel de nepacifist ca şi blocul opus, la acea vreme, şi lesne utilizator de forţă în soluţionarea conflictelor - dar şi de Grupul celor 77 de state nealiniate. Mai mult, cum Charta Naţiunilor unite prevedea neutilizarea forţei în soluţionarea conflictelor internaţionale, conducătorii de atunci ai Republicii Moldova au asumat, în mod flas, faptul că şi recirpoca ar fi adevărată, respective dacă te autodeclari neutru nu ai parte de ameninţări şi conflicte şi, mai mult chiar - consecinţă absurdă - nu ai avea nevoie nici de forţe armate (element inclus în pachetul propus spre negociere pentru soluţionarea problemei nistrene).

Cum am putea crede astăzi că menţionarea unui asemenea concept într-un document, chiar acceptabil, ar produce automat şi efecte în retragerea trupelor ruse din Transnistria sau dezangajarea trupelor paramilitare ilegale din regiunea separatistă. or acestea sînt principalele "pericole" menţionate în proiectul de Analiza Strategică a Apărării.

Mai mult, şi "efectul benefic" pe care l-ar avea poziţia de neutralitate în cazul conflictului nistrean s-a vădit a fi o utopie chiar şi în perioada în care regiunea separatistă nu avea un rol direct în situaţia internaţională,ci era menţinută doar pentru că "Rusia putea să o facă" iar ceilalţi parteneri ai săi în securitatea europeană nu puteau să o oblige în nici un fel să- şi schimbe atitudinea şi să respecte angajamentele din cadrul documentului final al summitului OSCE de la Istanbul, legat direct de Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa.

Dacă un asemenea pas nu a fost posibil în perioada cînd Rusia era slabă, cînd regiunea nistreană nu avea un rol strategic sau o utilitate în viziunea de securitate a Federaţiei Ruse iar Tratatul revizuit privind Forţele Convenţionale în Europa era în vigoare, cum ar putea el să-şi dovedească utilitatea astăzi, cînd Federaţia Rusă s-a autosuspendat din Tratatul CFE revizuit (fapt ce face caduc documentul), cînd Rusia a revenit în forţă la dorinţa de a-şi afirma un statut de putere regională şi globală şi cînd regiunea separatistă are un rol strategic în geopolitica rusă, în politica externă şi de apărare a Rusiei?

Mai există un element care trădează acest fapt: reintegrarea teritorială ar trebui să fie urmată de o integrare a instituţiilor de forţă din regiunea separatistă în structurile de forţe legitime ale Republicii Moldova. Cum se va face aceasta, cu ce resurse şi mijloace, pe baza cărei experienţe şi expertise, în ce interval de timp, cu ce destinaţie a elementelor ce vor fi reduse din spaţiul structurilor de forţă separatiste, acest lucru nu ni-l dezvăluie nici Concepţia sau Strategia de Securitate Naţională, nici celelalte documente în dezbatere. Din contra, impresia creată de aceste documente şi de "uitarea" acestui element fundamental şi al ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor aferente acestei situaţii, ori a planificării costurilor şi programelor necesare realizării lui, a finanţării capabilităţilor aferente dezideratului real al reintegrării.

Mai mult, şi alte elemente complementare reintegrării teritoriale lipsesc din toată această planificare, elemente care se referă la alte instituţii şi structuri din formula administrativă existentă. Această trecere sub tăcere arată fie consacrarea unor atribute acordate noii autonomii, contrar Legii din 2005 şi chiar a prevederilor din Pachetul trimis de Republica Moldova drept ultimă propunere către Moscova şi Tiraspol, fie evitarea cuantificării acestro elemente, fie pur şi simplu considerarea situaţiei curente care s-ar prelungi pe o perioadă nedeterminată, măcar cît va funcţiona actuala Concepţie şi documentele aferente. Fireşte că situaţia e contrară ultimelor poziţii apărate de Preşedintele Vladimir Voronin în faţa NATO, chiar dacă ea ar fi consistentă cu poziţiile anterioare, landsate imeidat după alegerile din 2005. Situaţia necesită o clarificare urgentă şi o revizuire conformă cu această clarificare a tuturor documentelor de securitate.

Loading...