1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Acestea sunt asocieri private ”care urmăresc anumite activităţi ca să reducă suferinţele, să promoveze interesele săracilor, să protejeze mediul natural, să furnizeze servicii sociale elementare sau să promoveze dezvoltarea comunităţilor”[1]. Organizaţiile internaţionale nonguvernamentale se deosebesc de organizaţiile interguvernamentale (organizaţii compuse, în primul rând, din state suverane sau organizaţii naţionale, stabilite prin tratat, care funcţionează ca o Cartă adoptată de reprezentanţii legali sau guvernamentali ai unor state, Cartă ratificată de fiecare membru cu personalitate juridică). O organizaţie de acest fel poate fi fondată de filantropia privată (Carnegie, Rockefeller, Gates Foundation) sau ca o emanaţie a unei organizaţii internaţionale cum ar fi bisericile (tot mai numeorase după cel de-al doilea Război Mondial).

            După scop, OING-urile pot fi:

            - operative pentru că urmăresc crearea unei comunităţi bazate pe organizaţiile din fiecare ţară prin diverse proiecte care apelează la resursele şi competenţa internă;

         - de susţinere (advocacy-based), care urmăresc influenţarea decidenţilor politici guvernamentali pe anumite teme, cu scopul să promoveze interesul pentru acestea[2]

            În funcţie de criteriile de constituire OING:

            - sprijină, aplică şi promovează principiile Cartei ONU;

            - se bucură de recunoaştere naţională şi internaţională;

            - operează numai pe bază de non-profit şi este scutită de taxe;

- dispune de mijloace pentru programe de informare şi de o largă audienţă prin publicarea unor lucrări şi prin organizarea de întâlniri cu participarea mass media;

- au un palmares satisfăcător de colaborare cu centre de informare ONU sau agenţii ale acestora;

- prezintă un audit financiar anual, efectuat de o entitate autorizată şi recunoscută;

- funcţionează pe baza unor reguli de adoptare transparentă a deciziilor şi a alegerii membrilor din conducere;

- au o activitate susţinută de cel puţin trei ani şi pot dovedi că dispun de resurse suficiente pentru activităţile din viitor[3].

Obiectivele OING urmăresc:

- consoldiarea capacităţilor de dezvoltare durabilă;

- crearea de şanse economice;

- furnizarea ajutoarelor umanitare în zone de dezastre naturale sau conflicte armate;

- influenţarea deciziilor poilitice în sprijinul grupurilor defavorizate;

- sesizarea discriminărilor de orice fel;

- elaborarea unor studii sau rapoarte riguroase care pot sta la baza unor corective politice, economice şi sociale ale guvernului.

Prezenţa Organizaţiilor internaţionale non guvernamentale precum şi extinderea activităţilor lor în domenii sensibile, cum sunt drepturile omului sau protejarea mediului natural, au adus numeroase critici din partea protagoniştilor statali dar şi a unor alţi agenţi internaţionali care le suspectează că:

- fondurile colectate nu ajung totdeauna la cei aflaţi în situaţii disperate, subnutriţi, dizolocaţi din aşezările proprii, exploataţi, terorizaţi sau supuşi unor tratamente discriminatorii;

- ajutoarele furnizate sunt insuficiente sau prost distribuite alimentând contrabanda, specula şi adâncirea decalajelor regionale şi sociale;

- nu produc, de multe ori, efecte pozitive pe termen lung, fiind doar paleative care prelungesc stările de incertitudine şi crizele în zonele post-conflict[4].

 

[1]                World Bank and NGOs, 3 October 2007, http://library.duke.edu/research/subject/guide/igo_nge_coop_ngo_wb.html, accesat 23 februarie 2013.

[2]                Ibidem.

[3]                UN Department of Public Information, Criteria, http://www.un.org/dpi/ngosection/criteria.asp,

                     accesat 19 februarie 2013.

[4]                Paul Collier, Wars, Guns and Votes, The Bodley Head, London, 2009, pp. 104-105.

Loading...