1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Comunicarea elimină distanțele fizice în condițiile actuale ale transmiterii și receptării simultane a mesajelor emise din orice punct al globului. Comunicatorii principali rămân statele care în interiorul lor se plasează în relație cu societatea. Între cele două constituente se află sfera publică, înțeleasă „ca o rețea de transmitere a informațiilor și opiniilor”[1]. Acest spațiu constituie o parte importantă a organizării sociale și politice penru că atât autoritatea cât și cetățenii, membrii societății civile, își construiesc propriile păreri, își comunică propriile percepții care pot să influențeze decizia politică într/o societate democratică.

            În termeni practici, sfera publică include orice loc de dezbatere lipsit de constrângeri sau cenzură, locul destinat și consacrat schimbului liber de idei - instituții culturale, rețele sociale, cluburi de dezbateri. Democratizarea instituțiilor media a creat spațiul virtual al sferei publice în perioada industrială și post industrială.

            Chiar și cu această dezvoltare relativ nouă, compusă din televiziuni și jurnalismul civic, sfera publică rămâne între doi poli, ăn cel mai bun caz complementari, în cel mai rău caz opuși, respectiv societatea civilă și statul. Niciuna dintre ele nu poate trăi fără cealaltă. Complementaritatea lor înseamnă comunicare indirectă. Statul are la conducere un președinte ales, un guvern emanație a majorității parlamentare rezultatul votului popular, parlamentul însuși, rezumatul opțiunilor politice și economice ale electoratului.

                        Sfera publică nu înseamnă totuși doar instituțiile profesionale de presă sau rețelele sociale de interacțiune (consuser-ilor), ci un loc de întâlnire cultural și informațional în care sunt promovate idei de bază ale dezbaterii publice. „Tocmai prin sfera publică forme diverse de exprimare a societății civile stimulează dezbaterea publică, influențând, în ultimă instanță, deciziile adoptate la nivelul instituțiilor statului”[2].

                        Instituțiile politice ale societății sunt cele care elaborează, aplică și monitorizează respectarea regulilor constituționale care permit dezbaterea deschisă, civilizată într-o manieră productivă. „Tocmai intersectarea dintre cetățeni, societatea civilă și stat, precum și comunicarea prin sfera publică conduc la un echilibru între stabilitate și schimbare în ordonarea temelor de interes public. Dacă cetățenii, societatea civilă sau instituțiile statului nu îndeplinesc solicitările acestei interacțiuni, sau dacă anumite canale de comunicare între două sau mai multe componente ale acestui proces se blochează, întregul sistem de decizie și reprezentare se blochează”[3].

 

[1]               Jürgen Habermas, Between facts and norms: Contributions to a discourse theory of low and democracy, Polity, Malden MA, 1996, p.360.

[2]               Angus Stewart, Theories of power and domination. The politics of empowerment in late modernity, Sage, London, 2001, p. 161.

[3]               Manuel Castells, “The New Public Sphere: Global Civil Society, Communication Networks and Global Governance”, în Silvia Cambié & Yang-May Ooi, p. 37.

Loading...