În Republica Moldova toate problemele ce ţin de cadrele serviciului dipolomatic sunt reglementate de Legea cu privire la Serviciul Diplomatic al Republicii Moldova din 27.12.2001, cât şi de o serie de alte acte normative, inclusiv Regulamentul cu privire la activitatea misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.744 din 29 iunie 2007.
În conformitate cu legea menţionată, 121 într-un post diplomatic poate fi angajată persoana care întruneşte următoarele condiţii:
- are cetăţenia Republicii Moldova;
- se bucură de toate drepturile politice şi civile înscrise în Constituţia Republicii Moldova;
- deţine o diplomă de studii universitare (licenţă) corespunzătoare funcţiei pentru care optează;
- dispune de aptitudini fizice pe care le reclamă activitatea în domeniul relaţiilor externe;
- nu are antecedente penale rezultate din infracţiuni intenţionate.
Respectiv, în concordanţă cu calificarea şi pregătirea lor profesională, persoanelor angajate în posturi diplomatice din instituţiile serviciului diplomatic li se conferă următoarele ranguri diplomatice:
Luând în vedere că Republica Moldova este un stat tânăr, formarea cadrelor diplomatice calificate este unul dintre obiectivele de bază ale statului. În acest sens, un rol primordial îi revine Catedrei Relaţii Internaţionale, Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, USM, care activează din 1995. De asemenea, de pregătirea cadrelor diplomatice se ocupă un şir de alte instituţii universitare cum ar fi Institutul de Relaţii Internaţionale, Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, ASEM etc.
O anumită activitate în direcţia creşterii profesionale, perfecţionării cadrelor diplomatice desfăşoară însuşi Ministerul Afacerilor Externe cu susţinerea unor structuri internaţionale. Astfel, cu suportul proiectului PNUD, în Moldova, începând cu 2007, se derulează Proiectul „Suport pentru creşterea capa-cităţilor instituţionale ale MAE IE”. În cadrul acestuia, în 2008 a fost deja elaborat şi urmează a fi implementat „Planul de dezvoltare instituţională pentru anii 2009-2011” care include realizarea unor sarcini concrete în domeniul instruirii şi perfecţionării colaboratorilor serviciului diplomatic. Potrivit acestui document, colaboratorii serviciului diplomatic beneficiază de două tipuri de instruire – externă şi internă. Instruirea externă prevede delegarea colaboratorilor MAE IE, pentru perfecţionare sau reciclare, în centre internaţionale de studii, centre universitare europene cu renume, ministere ale afacerilor externe din alte ţări, Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, şcolile diplomatice de vară ale ministerelor de externe ale altor ţări. Pe parcursul anului 2007, de exemplu, de aceste tipuri de instruire au beneficiat, în total, 50 de diplomaţi, ceea ce constituie 36,5% din numărul celor angajaţi. Instruirea internă prevede: studierea unor probleme de domeniu prin frecventarea cursurilor, în volum de 4 ore pe lună, organizate în baza MAE IE, conform planului tematic aprobat prin ordinul ministrului; activităţi de specializare, desfăşurate de directorii departamentelor şi direcţiilor autonome pentru persoanele nou-angajate şi cele detaşate pentru activitatea profesională în cadrul misiunilor diplomatice din străinătate.
În anul 2007, la procesul de instruire internă au participat 60 de angajaţi. În total, conform datelor MAE IE, au fost frecventate 5520 de ore de instruire, în medie la fiecare angajat revenind 42 de ore. Totuşi, în ceea ce priveşte cadrele serviciului diplomatic al Republicii Moldova, pregătirea, selectarea, angajarea, promovarea acestora există o serie de dificultăţi şi probleme. Una dintre acestea ar fi că în prezent, din totalul cadrelor diplomatice moldoveneşti, majoritatea sunt „ambasadori (diplomaţi) numiţi politic” şi destul de puţini sunt „ambasadori de carieră” care ar avea şi o pregătire profesională bună în domeniu. Mai mult ca atât, acuma se vorbeşte şi se scrie despre o a treia categorie de „ambasadori” – cei care prin funcţia pe care o au îşi aranjează propriile afaceri şi nu le pasă de îndatoririle de ambasador.
O altă problemă, de fapt una dintre cele mai serioase, este lipsa în republică a unui centru sau a unei şcoli naţionale de pregătire a cadrelor diplomatice de tipul celor care există, de exemplu, în Franţa (Institutul Francez de Relaţii Internaţionale şi Centrul de Studii şi Cercetări Internaţionale), Rusia (Academia Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe) sau România (Institutul Diplomatic Român). Experienţa statelor avansate sau a celor vecine în soluţionarea problemei în cauză ar fi pentru Republica Moldova binevenită şi demnă de urmat. Institutul Diplomatic Român (IDR), bunăoară, a fost fondat în 2005, fiind o instituţie publică, cu personalitate juridică, funcţionând sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe. Principala misiune a IDR este de a sprijini activitatea personalului specializat din cadrul ministerului prin furnizarea de expertiză şi cursuri de instruire profesională în domeniul relaţiilor internaţionale şi a diplomaţiei, precum şi oferirea serviciilor de analiză celor interesaţi, organizarea evenimentelor dedicate unor probleme de politică internaţională, publicarea periodicelor şi a lucrărilor de specialitate, documentelor diplomatice şi a memorialisticii diplomatice, organizarea şi funcţionarea Bibliotecii Ministerului Afacerilor Externe etc. Sigur, nu este vorba de o academie diplomatică de tipul celei din Federaţia Rusă sau nici chiar cel puţin un institut diplomatic ca cel din România. Pentru aceasta mai trebuie multe de făcut. Dar, totuşi, dacă se pune problema să avem o diplomaţie moldovenească, naţională, fără o anumită instituţie, cel puţin un centru specializat care să elaboreze o concepţie, să concentreze şi să coordoneze activităţile în domeniul formării şi dezvoltării profesionale continue a cadrelor diplomatice, această problemă, desigur, nu poate fi soluţionată.