Pin It

Introducere

Legea română care instituie obligativitatea elaborării Strategiei de securitate naţională a Românei defineşte prezenta reglementare ca fiind "documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional", strategia constituind astfel expresia politică de referinţa a atributelor fundamentale ale statului român în acest domeniu.

Pentru a fundamenta în mod unitar şi coerent acţiunile sectoriale şi reglementările specifice ale instituţiilor statului de drept şi factorilor constituţionali de putere care au responsabilităţi în realizarea, protejarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale României, strategia sintetizează obiective, precizează definiţii şi corelează direcţii de acţiune pentru toate componentele implicate în asigurarea securităţii ţării.

O asemenea structură a Strategiei de securitate naţională a României a fost stabilită într-o lege privind planificarea apărării naţionale a României şi cuprinde, în ordine:

  • definirea intereselor naţionale de securitate;
  • precizarea obiectivelor care conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese;
  • evaluarea mediului internaţional de securitate;
  • identificarea factorilor de risc din mediul intern şi internaţional;
  • direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea securităţii naţionale a României.

Elaborată, aşadar, în strictă conformitate cu prevederile existente ale legii în materie, Strategia de securitate naţională a României asigură în mod necesar continuitatea conferită de lege în abordarea succesivă de către documentele similare precedente a problematicii securităţii statului roman. S-a valorificat astfel experienţa acumulată în ultimii ani, asigurându-se totodată şi coerenţa necesară cu programele specifice adoptate anterior, pentru integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană. În acelaşi timp,  Strategia de securitate naţională a României este profund marcată de actualitate, de realităţile din societatea românească şi din lume, precum şi de perspectivele previzibile pe termen scurt şi mediu ale vieţii interne şi internaţionale.

În acest sens, noutatea Strategiei de securitate naţională a României o reprezintă deschiderea mai largă a acestei problematici şi abordarea mai cuprinzătoare a conceptului de securitate naţională, în condiţiile creşterii complexităţii şi diversităţii aspectelor care au căpătat relevanţa pentru acest domeniu.

Analizele instituţionale şi de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia ca o asemenea abordare înnoită, novatoare a problematicii securităţii este o chestiune şi de necesitate, şi de posibilitate:

a) Sub aspectul necesităţii unei noi abordări se constată ca dinamica fenomenelor din realitatea economică şi socială a ţării, precum şi mutaţiile, adesea neaşteptate, care se produc în lume impun strategiei proprii de securitate cerinţa unei mai mari capacităţi de percepţie, evaluare şi abordare a tuturor acestor fenomene şi mutaţii, astfel încât răspunsurile şi reacţiile sistemului naţional de securitate să fie întotdeauna adecvate realităţilor şi totodată în permanenta subordonate intereselor fundamentale ale ţării.

Pe plan intern, starea de securitate a României de azi este caracterizată încă de suficiente vulnerabilităţi, în mai toate domeniile de manifestare ale mediului economic şi social, precum şi ale mediului natural de existenţă a societăţii româneşti. Aceasta situaţie s-a produs ca urmare a presiunii cumulative, în timp, a unor factori multipli - politici, economici, financiari, sociali, culturali, biologici, religioşi, demografici, militari şi de altă natură - care au influenţat climatul de siguranţă a statului şi cetăţenilor, conducând la fragilizarea suportului moral, material, precum şi a celui de valori spirituale, pe care se întemeiază civilizaţia identităţii noastre naţionale.

Pe plan internaţional, lumea traversează o situaţie fără precedent, fiind profund marcată de acţiunile iraţionale ale unor forţe ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale şi de slăbire a stabilităţii mondiale în general. Caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta necesară, dar neaşteptată şi cel mai puţin dorită, a fenomenului globalizării, constituind deja un imperativ de luptă şi atitudine al tuturor democraţiilor, căruia statul roman i se asociază fără nici o ezitare.

b) Abordarea mai largă a problematicii securităţii a devenit şi posibilă în condiţiile actuale, prin identificarea unor noi resurse interne de securitate, care au rezultat din corelarea mai atentă şi punerea în valoare a tuturor dimensiunilor - politică, economică, financiară, militară, civică, socială, ecologică - ale stării de securitate şi siguranţa naţională.

Prin urmare, pe lângă elementele de continuitate şi cele oarecum tradiţionale ale domeniului, caracteristica noii Strategii de securitate naţională a României constă în faptul că România nu mai abordează modelul propriu de securitate printr-o viziune strict tehnicistă a problematicii securităţii, cu un conţinut schematizat, care să includă o organizare rigidă şi o atitudine ermetică a instituţiilor şi competenţelor în acest domeniu. Răspunderea fundamentală pentru securitatea ţării o poartă, desigur, Presedintele ţării, Parlamentul, Guvernul, celelalte instituţii ale statului - potrivit prerogativelor constituţionale ale fiecăreia.

Dar complexitatea aspectelor ce influenţează acest domeniu impune ca, în sistemul securităţii naţionale - care reprezintă instrumentul prin care se operaţionalizează Strategia de securitate naţională a României - să fie atrase structuri civice, neguvernamentale, academice şi comerciale, care deţin tehnologii şi informaţii conexe cu securitatea naţională şi care pot contribui la formarea si echilibrul mediului intern - economic, social, civil şi militar.

Această concepţie se va regăsi în modul de reglementare specifică a diferitelor domenii economico-sociale, în maniera de gestionare a resurselor publice destinate securităţii, în creşterea gradului de cooperare instituţională şi de coordonare a eforturilor în direcţia solidarizării sociale şi naţionale. În acest fel comunitatea românească, în ansamblul ei, şi toţi cetăţenii ţării nu numai că vor avea asigurat dreptul de a beneficia de protecţie sub multiple planuri, dar vor căpăta, deopotrivă, posibilitatea şi obligaţia de a participa la asigurarea acesteia.

Reconfigurarea relaţiilor dintre componentele specifice ale securităţii, precum şi înţelegerea proceselor din sfera securităţii mondiale şi europene obligă statul roman să îşi readapteze strategia proprie la evoluţiile mediului de securitate, integrând-o într-o viziune sistemică mai largă, pentru a-şi spori capabilitatea de contracarare a riscurilor şi ameninţărilor ce pot afecta interesele României.

Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementarilor şi instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României.

Strategia reprezintă documentul de baza care defineşte aceste interese, precum si obiectivele pentru realizarea lor, fiind expresia politică şi de reglementare cea mai înaltă a statului roman şi totodată instrumentul de fundamentare şi orientare a acţiunilor din întregul sistem al securităţii naţionale.

Interesele naţionale de securitate ale României

Interesele naţionale de securitate ale României sunt acele stări şi procese, bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea românească, prin care se asigură prosperitatea, protecţia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi continuitatea statului.
Edificarea unei Romanii democratice, stabilă politic şi prosperă economic şi social, capabilă să participe eficient la dinamica vieţii internaţionale, impune ca, în deplina concordanţă cu evoluţia proceselor de integrare europeană şi euroatlantică, să fie afirmate, realizate şi protejate următoarele interese naţionale:

  • menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şi independentei statului roman;
  • garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor României;
  • dezvoltarea economică şi socială a ţării, în pas cu dezvoltarea contemporană. Reducerea susţinuta a marilor decalaje care despart România de ţările dezvoltate europene;
  • realizarea condiţiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE România trebuie sa devină componenta, cu obligaţii si drepturi depline, a celor doua organizaţii, singurele în măsura să îi garanteze un statut de independenţa şi suveranitate şi să îi permită o dezvoltare economică, politică şi socială similară ţărilor democratice;
  • afirmarea identităţii naţionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităţii de valori democratice; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naţional şi a capacităţii de creaţie a poporului roman;
  • protecţia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calităţii factorilor de mediu, la nivelul standardelor internaţionale.

In apărarea şi promovarea intereselor sale naţionale România va respecta principiile dreptului internaţional, va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaţiile internaţionale şi statele interesate în realizarea stabilităţii şi securităţii.

 Factorii de risc la adresa securităţii României

Factorii de risc constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale.

Vulnerabilităţile sunt definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.

România nu este şi nu se va afla in viitorul apropiat in fata vreunei ameninţări majore, de tip militar clasic, la adresa securităţii sale naţionale. Se poate estima că în perioada actuală riscurile la adresa securităţii sunt preponderent de natură nemilitară şi mai ales internă, manifestându-se în special în domeniile economic, financiar, social şi ecologic. Perpetuarea şi conjugarea unor vulnerabilităţi existente în aceste domenii pot afecta însă securitatea ţării, generând efecte interdependente, difuze, multidirecţionale, care impun modalităţi de prevenire şi de acţiune adecvate şi flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolată a acestor vulnerabilităţi poate să creeze instabilitate şi să conducă la transformarea lor în riscuri la adresa securităţii.

 Principalii factori externi de risc la adresa securităţii naţionale:

  • posibile evoluţii negative în plan subregional în domeniul democratizării, respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare pe o arie extinsă;
  • proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenţionale;
  • proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţie, de materiale radioactive şi strategice;
  • migraţia clandestină şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;
  • acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul român şi promovarea valorilor democratice;

Resursele politicii de securitate

România dispune de resursele necesare îndeplinirii obiectivelor cuprinse in Strategia de securitate naţionala a Romanii. Potenţialul intelectual al poporului roman, nivelul de pregătire si educaţie in tradiţie europeana, dorinţa de însuşire a ceea ce este performant la nivel mondial constituie cea mai importanta garanţie a succesului eforturilor de modernizare a societaţii romaneşti.

Resursele politice si suportul social sunt oferite de însuşirea unanima de către toate forţele politice si instituţiile publice din România a opţiunii pentru integrarea europeana si euroatlantica, de sprijinul larg acordat de societatea romaneasca eforturilor de modernizare si integrare europeana. Pentru atingerea obiectivelor de securitate naţională vor fi alocate resurse financiare corespunzătoare, atenţia fiind concentrata asupra utilizării acestora cu eficienta.

In acest sens vor fi avute în vedere următoarele:

  • aplicarea managementului resurselor pe baza de programe integrate pentru toate instituţiile angrenate in activităţi in domeniul apărării, ordinii publice si siguranţei naţionale;
  • asigurarea unei mai bune coordonări a instituţiilor implicate in asigurarea resurselor, precum si exercitarea mai eficienta a controlului parlamentar;
  • creşterea transparentei utilizării fondurilor publice si a responsabilităţii fata de contribuabil.

Strategia de securitate naţionala a României reflecta o concepte dinamica si pragmatica asupra viitorului in domeniul securităţii, fiind un document-cadru ale cărui modalităţi de acţiuni vor fi adaptate in funcţie de evoluţiile din mediul de securitate.

Documentul propune obiective a caro îndeplinire se va realiza pe parcursul actualei legislaturi, precum si ulterior. Obiectivul fundamental îl constituie realizarea, apărarea si promovarea intereselor naţionale. Strategia de securitate naţionala a României reflecta intenţii si acţiuni, etape si evenimente care vor fi urmărite cu consecventa, chiar daca intr-o lume aflata in permanenta schimbare pot sa apăra evoluţii care sa necesite reconsiderări temporare.

Integrarea in structurile de securitate europene si euroatlantice nu are însă aternativa, chiar daca eforturile ar putea fi de durata.

Naţiunea si statul roman se afla in fata unei realizări istorice - integrarea europeana si euroatlantica. Toate eforturile noastre trebuie îndreptate spre realizarea acestei şanse fără precedent in îndelungata noastră istorie.

O viziune realista asupra posibilităţilor si resurselor ne obliga sa ne concentram eforturile pe acele priorităţi care vor influenta in mod decisiv starea de securitate a României. Participarea cetăţenilor si a organizaţiilor, a societăţii in ansamblul ei va fi hotărâtoare pentru susţinerea posibilitătilor de dezvoltare a obiectivelor acestei strategii. Securitatea si prosperitatea sunt doua obiective cu o profunda determinare reciproca, iar promovarea lor solicita din partea tuturor angajare, responsabilitate si patriotism.