Conferinţa de la Potsdam din 17 iulie – 2 august 1945 a marcat antagonismele dintre anglo-americani şi sovietici, actorii de bază ai războiului rece. Supleţea diplomaţiei dispăruse în mare măsură, lăsînd loc disputelor părtinitoare. Această situaţie fusese provocată de nerespectarea hotărîrilor anterioare, şi în special a celor de la Ialta. Astfel, preşedintele Truman anulase efectele legii de împrumut şi închiriere numai pentru Uniunea Sovietică, doar la patru zile de la capitularea Germaniei, deşi protocolul nu-şi epuizase termenul, iar armata ei trebuia să intre în război contra Japoniei. Guvernul american reproşa celui sovietic că nu respectase hotărîrile şi acordurile încheiate, dar nu precizase care anume şi cînd se constatase încălcarea prevederilor acordurilor.
Disensiunile dintre cei trei şefi de guverne îşi aveau sorgintea în unele dispute mai vechi şi s-au amplificat în special în ultima lună de război, dar, mai ales, după moartea lui Roosevelt, omul politic de echilibru în asemenea situaţii. Cauza principală a acestor neînţelegeri au constituit-o lipsa de încredere între cei trei conducători de mari puteri, suspiciunile marcate de teama că una din puteri va beneficia de mai multe avantaje şi influenţe în anumite zone ale lumii, europene îndeosebi, îngrijorarea puterilor occidentale că Europa va fi dominată de comunism şi multe alte cauze ascunse sau deschis exprimate.