Mărimea reprezintă o a doua caracteristică definitorie a teritoriului statelor, care exprimă suma tuturor suprafeţelor de uscat şi de apă cuprinse în interiorul frontierei de stat. Influenţa modului de formare şi de dezvoltare teritorială îşi găsesc expresia în marea diversitate a suprafeţelor statelor. Formate în condiţii geografice, politice, economice, sociale şi culturale diferite, şi înregistrând de-a lungul timpului evoluţii extrem de variate, teritoriile de stat cunosc în prezent o desfăşurare în suprafaţă care porneşte de la 0,44 km2 (Vatican) şi merge până la 17 mil. km2 (Federaţia Rusă). Astfel,
Preocupările vizând această caracteristică s-au îndreptat în mod constant asupra clasificării statelor în funcţie de mărimea suprafeţei şi asupra stabilirii unei mărimi optime a teritoriului. Dacă clasificările după mărimea teritoriului intră în domeniul de studiu al geografiei politice, stabilirea mărimii optime a teritoriului, cu avantajele şi dezavantajele ce decurg din diversitatea suprafeţelor, ne situăm în sfera domeniului geopolitic.
Mărimea teritoriului de stat poate fi interpretată şi din punct de vedere al avantajelor şi dezavantajelor pe care le oferă. De cele mai multe ori o suprafaţă mare, pe care o prezintă teritoriul anumitor state, nu poate însemna decât avantaje multiple: varietatea şi bogăţia unor resurse naturale, mari suprafeţe agricole, suprafeţe numeroase cu potenţial de habitat, numeroşi vecini frontalieri. În anumite cazuri, însă, un teritoriu cu o suprafaţă mare poate prezenta dificultăţi în privinţa administrării, a organizării infrastructurii, sau poate conduce la o repartiţie inegală a populaţiei (viduri de populaţie), la o dezvoltare regională inegală şi nu în ultimul rând la dificultatea creări unui sistem de apărare viabil. Generalizând, putem observa cum suprafeţele mari ale teritoriilor prezintă avantaje în cazul statelor cu un nivel ridicat de dezvoltare (SUA, Canada, Germania, Franţa), şi un dezavantaj în cazul statelor slab dezvoltate (Sudan, Mali, Angola, Etiopia) şi ca un potenţial geostrategic şi geopolitic în cazul Rusiei, Chinei, Braziliei etc.
În cazul statelor mici ponderea dezavantajelor este net superioară avantajelor. Există însă şi situaţii, ca în cazul Japoniei dar şi a altor teritorii de stat, cu precădere din Europa (Monaco, Liechtenstein, Luxemburg), în care suprafaţa mică a teritoriului este compensată de nivelul economic, politic, social şi cultural ridicat. Un exemplu aparte îl constituie state precum Bahrain, Kuwait, Qatar în care prezenţa unei resurse naturale importante (petrol), poate echilibra raportul cu o suprafaţă mică a teritoriului.