Înţelesul geopolitic asupra spaţiului românesc este dat, în mod categoric, de aşezarea României în coordonatele fizice, social-culturale, etnice şi economice ale Europei din trecut şi din .prezent, de limitele naturale în care s-a închegat, pentru totdeauna, puterea românimii.
Poziţie central-sud-est europeană
Regional, în cadrul fizico-geografic şi geologic al Europei, spaţiul României corespunde regiunii de tranziţiei - atât către răsărit, apus, cât şi spre miazăzi, la interferenţa dintre Europa peninsulară şi cea continentală. în sprijinul acestei delimitări sunt incontestabile unele coordonate ale spaţiului în care este situată România.
- a) Teritoriul României se găseşte chiar pe la mijlocul zonei temperate; paralela de 45° trece prin sudul ţării (sudul Deltei Dunării, pe la nord de municipiile Ploieşti şi Târgu Jiu şi prin comuna Ciclova Română din judeţul Caraş-Severin). Ea se găseşte; deci, in mijlocul zonei celei mai favorabile dezvoltării social-umane.
- b) Meridianul de 25° longitudine estică o străbate pe la mijloc (Avrămeşti, Făgăraş, Roşiorii de Vede, Traian). Punctele extreme ale României, în limitele actuale, se află astfel în localităţile Horodiştea (sat în judeţul Botoşani) în nord (48°15'06”), Zimnicea (oraş în judeţul Teleorman) în sud (43°37'07"), Sulina (oraş în judeţul Tulcea) în est 29°41'24"), Beba Veche (comună în judeţul Timiş) în vest (20°15'44").
- c) Distanţele aproape egale (2700-2800 km) faţă de Oceanul Atlantic, de Oceanul Îngheţat şi de Munţii Ural, constituie un indicator al egalei influenţe fizico-geografice pe care acestea o exercită asupra României, în timp ce Marea Mediterană, aflată la numai 1050 km, îi nuanţează clima într-o măsură restrânsă.
- d) România se desfăşoară teritorial ca entitate politică-europeană. în regiunea muntoasă a Europei Centrale şi într-o bună parte a istmului Europei dintre Marea Neagră şi Marea Baltică, ce a însemnat zona de semnificaţii economice şi încărcătură umană deosebită.19
Caracteristicile menţionate configurează cu claritate poziţia central sud-est europeană carpato-pontică a teritoriului României, spre deosebire de poziţia statelor situate in spaţiul central-sud-est european balcanic, ponto-mediteranean, respectiv, în peninsula balcanică.
- e) Fizico-geografic, geologic, al multor altor aspecte geografice, umane şi economice, teritoriul României se delimitează de ceea ce obişnuit se recunoaşte prin Peninsula balcanică 20.
Însuşirile poziţiei central-sud-est europene a României este o realitate izbitoare de la cel mai simplu contact cu orice hartă europeană. Şi totuşi, într-o revistă a societăţii de Geografie din Ungaria dr. Kocsis Karoly semnează un articol21 B prin care conţinutul spaţiului carpatic, dunărean si pontic este redus la bazinul carpatic şi cel balcanic (Slovacia, Ungaria, Transcarpatia, Transilvania, Voievodina, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia (propriu-zisă), Kosovo, Macedonia, Albania, Bulgaria, România (propriu-zisă) şi Moldova, considerată în limitele administrative actuale" (pag. 165). Iată, într-adevăr, o “ordine” halucinantă care nu merită nici amintită.
Limite - semnificaţii geopolitice
O scurtă privire asupra hărţii ne pune în faţa unei forme şi .limite după .principii de stabilitate distincte şi totodată raţionale a teritoriului României, de deosebită semnificaţie geopolitică. .
Dacă ţinem seama de faptul că peste jumătate din frontierele actuale ale României sunt frontiere naturale (Dunărea, Marea Neagră, Prut sau Nistru - pentru România Mare), formate din unităţi fizico-geografice de distinctă complementaritate funcţională cu blocul carpatic, vom putea înţelege unele din marile taine ale realităţii româneşti22 într-adevăr, din lungimea totală . a frontierelor României actuale (3 181,7 km), frontierele fluviale însumează 1857,1 km, iar cea maritimă 287,9 km.
Asemenea formă poate constitui un veritabil model de organizare în cadrul Europei, după realităţile geopolitice indubitabile. Este modelul care relevă cu prisosinţă caracterele obiective ale frontierelor stabilite după predominanţa principiilor naţionalităţilor conturând cadrul naţional-funcţional unitar.
Durabilitatea formaţiunilor politice unitare, din. Carpaţi la Marea Neagră şi până la marile fluvii ale Europei, aproape neschimbată de-a lungul a peste două milenii, denotă de formă o entitate stabilă, adaptată armonios unui spaţiu geografic cimentat de o realitate etnica getodacică, românească indestructibilă.
Cadrul natural, prin funcţiile sale, a constituit de totdeauna suportul material al colectivităţilor umane, a influenţat procesele de adaptare activă a acestora; imprimând un anumit specific structurilor etnice atât în modul de viaţă, cât mai .ales în cel al grupării lor teritoriale. Cerinţele obţinerii bunurilor materiale, al apărării securităţii, în general, imprimă sensuri specifice şi anumite însuşiri componentelor cadrului natural, funcţionalităţii lor umane. Unitatea funcţională spaţială dă astfel expresie unităţii etnice, delimitărilor teritoriale. Or, în cazul României, putem confirma încă din fazele sorginte ale neamului nostru o identitate notabilă rezultată din osmoza cadrului uman cu cel fizic natural.
Expresia acestei osmoze este exteriorizată, incomparabil cu alte state ale Europei, de omogenitatea etnică românească, omogenitate bazată pe număr de populaţie şi stabilitate teritorială şi nu în ultimul rând pe poziţia geografică în cadrul fundamentelor naturale amintite: Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.
În argumentarea acestei caracteristici, de rară semnificaţie, este sublinierea marelui geograf francez, un excelent cunoscător al românilor şi al spaţiului lor geografic - Emm. de Martonne. În conferinţa sa cu tema “La nouvelle Roumanie dans la nouvelle Europa”, Emm. de Martonne sublinia:
“Forţa unităţii blocului românesc ţine nu numai de masivitatea lui dar şi de poziţia, sa geografică.
Eu doresc să insist asupra acestei poziţii care este după părerea mea de o importanţă excepţională. Nu este numai o poziţie centrală, ci o poziţie în raport cu trăsătura dominantă a geografiei fizice a României: cu Carpaţii.
Noi atingem aici, de fapt, acelaşi subiect - structura geografică o noii Românii. Eu am fost permanent de acord că vechea Românie era ea însăşi un stat carpatic, că românii trebuie priviţi mai ales ca trăind lângă aceşti munţi.
În prezent, problema nu se mai pune. Este suficient să-ţi fixezi privirea asupra hărţii pentru a înţelege. De jur împrejurul acestei .cetăţi montane se desfăşoară câmpii, glacisuri şi coline, erodate de cursurile apelor care coboară ca dintr-o fântână: Siret, Buzău, Olt, Jiu, Mureş, Someş".
Caracteristicile teritoriului României, cu toate semnificaţiile subliniate ori subînţelese, relevă faptul că prin analiza poziţiei geopolitice a unui stat trebuie făcut apel în primul rând la raţiunea de a cunoaşte valorile şi factorii care trebuie să ducă la decizii de strategii (în mod firesc economice şi comerciale); la politicile de cooperare şi de stabilitate regională.
În cazul concret al României rezultă clar că debarasarea de prejudecăţi, părtinire si mai ales de sfidare economică asigură aprecierile geopolitice reale. Pe acest fond se dovedeşte cum România a devenit în ultimii ani o veritabilă realitate economică de mare potenţial, o garanţie în promovarea cooperării internaţionale, factor major de stabilitate geopolitică în Europa şi, în speţă, în zona central-sud-est europeană.
19 Această poziţie ne-a înlesnit legături permanente (îndeosebi din Evul, Mediu) cu civilizaţia apuseană, teritoriul ţării noastre având rolul de tranziţie sud-est europeană spre centrul şi occidentul Europei. Pe aici treceau drumurile comerciale principale.
20 Termenul de “peninsulă balcanică” este cunoscut din prima jumătate a sec. al XIX-ha (anul ,1830, prin lucrarea geografului german Zeune: Gola, Versuch einer Wiessenschaft lichen Erdbesehreibung Balkanhaibeland).
21 A. Kàrpàt Ballkàn Regio Vàltozo Etnikai-Vallàsi Arculata. Földrajzi Kozlemenyek CXV (XXXIX), Kötet, 1991, 3--4 szàm, 165-189 s.
22 De menţionat că frontierele naturale sunt dominate în cazul vecinătăţii cu statele C.S.I, (1021,8 km fluvială si 31,7 km maritimă, faţă de doar 273,8 km frontieră terestră), cu Bulgaria (470,0 km fluvială, 22,2 km maritimă, faţă de 139,1 km terestră) si cu Iugoslavia (325,4 km fluvială şi 218,9 km terestră). Doar în vecinătate cu Ungaria avem frontieră convenţională terestră dominantă, respectiv, 454,9 km şi doar 39,9 km frontieră fluvială (pe cursul superior al Tisei).
Forma României este elipsoidală având lungimea teritoriului de circa 720 km de la v2st la est şi de circa 514 km de la nord la sud. Frontierele au o lungime totală de 3190,3 km ( 1036,7 km frontieră terestră, 1 865,7 km fluvială şi 287,9 km maritimă). Suprafaţa României de astăzi este de 237 500 km fiind apropiată ca mărime de state europene marcante, cum este Marea Britanie (244130 km2). prioritară faţă de marea majoritate a statelor bazinului Dunării sau al Mării Negre.