În contextul analizei paradigmei liberalismului, vedem clar următoarele postulate și categorii de bază:
- Problema științifică este legată de analiza relației dialectice între război și pace și, corespunzător, prin soluționarea conflictului prin cooperare.
- Natura sistemului internațional, conform Liberalismului, este un model de anarhie constrânsă.
- Actorii principali ai mediului internațional sunt diverși și includ nu numai state naționale, dar și organizații internaționale, ONG, partide politice, media, interese, clase, birocrații.
- Conduita actorilor este una rațională nu numai prin sporirea profitului, dar prin negocieri, compromisuri, considerarea interesului național fiind public și privat.
- Tipul de interacțiune este în baza modelului pozitive-sum, care presupune atingerea unui profit absolut satisfăcător pentru toți în funcție de contribuție, potențial și necesitate.
- Agenda politicii externe a actorilor internaționali este una comprehensivă cu dominarea aspectelor economice și sociale, legate și de securitatea națională.
- Postulatul relației între politică și economie spune că interacțiunea interdependentă a politicii și economiei dezvoltă evenimentele internaționale.
- Esența paradigmei liberalismului constă în legi, regimuri și organizații internaționale.
Așadar, din punct de vedere al abordării sistemice a relațiilor internaționale, paradigma liberalismului presupune că structura sistemului internațional conține actori internaționali poziționați în mod atomist, fără ierarhie și dependență, cu câștiguri absolute. Liberalii consideră că problema stării tradiționale a relațiilor internaționale susținută de adepții Realismului constă în câștiguri inegale și înșelăciuni în urma competiției, ce produce conflicte. Ca rezultat apare problema tradițională și periodică - a incertitudinii internaționale, care pune baza unor idei și interese noi. În acest context apare și un fenomen de soluție - cooperarea, care balansează fenomenul negativ al competițiilor de conflict.
În abordarea sistemică a relațiilor internaționale, reprezentanții paradigmei liberalismului folosesc următoarele categorii de bază:
- Problema cooperării, care conform savantului Robert Axelrod, poate fi explicată prin câștigurile efective de lungă durată versus posibile tensiuni, conflicte și războaie (economice, ideologice).
- Dilema de prizonieri explică, din punct de vedere a jocurilor virtuale, procesul conștientizării beneficiilor cooperării cu avantaje absolute versus politici de înșelăciune cu avantaje relative.
- Cooperarea ca fenomen de balanță al relațiilor internaționale poate fi constituită prin:
- relații de lungă durată între actorii internaționali;
- comerț cu beneficii reciproce și absolute;
- relații predictive: viitorul este important pentru toți actorii;
- reciprocitate;
- interacțiuni cu frecvență înaltă.
- Regim internațional este un element sistemic de bază al relațiilor internaționale atât în paradigma realismului, cât și în paradigma Astfel, profesorul S. Krasner definește regimul internațional ca fiind o categorie a relațiilor internaționale având „un set de principii, norme, reguli și proceduri de luare a deciziilor, implicite sau explicite, în jurul căruia așteptările actorilor converg într-un anumit domeniu de relații internaționale” [42, 2]. În același timp, S. Krasner definește:
- principiile drept convingeri în fapte, legătură de cauzalitate;
- normele ca standarde de comportament referitoare la drepturi și obligații;
- regulile ca prescripții sau interdicții pentru acțiuni;
- procedurile decizionale ca practici predominante pentru a pune în aplicare alegerea colectivă” [42, 2].
Așadar valorificarea regimului poate fi prin instituționalizarea sub formă de birocrație transnațională - organizații/instituții internaționale. Instituția internațională este o birocrație/organizație internațională, în care statele și alți actori investesc în legitimitate supranațională pentru a susține, promova și controla regimul internațional, stabilit și recunoscut internațional. Prin metoda funcțională, S. Krasner susține că „regimul internațional are scopul de a promova principiile, normele și valorile, care sunt acceptate de state, iar instituția internațională are scopul de a materializa acest regim prin stabilirea regulilor tehnice și a mecanismului clar de luare a deciziilor” [42, 2-4].
Potrivit paradigmei liberalismului, regimul internațional are următoarele postulate:
- norme, principii, reguli și proceduri, care sunt obligatorii;
- regulile și procedurile nu schimbă regimul;
- normele și principiile schimbă regimul;
- regimul internațional supraviețuiește numai în cazul instituționalizării în formă de organizație internațională.
Crearea regimului internațional se poate produce, respectându-se următoarele condiții:
- negocierea între puterile mari, conform teoriei hegemoniste a Realismului (coaliții);
- negocierea pentru un interes, conform Realismului (NATO/OSCE);
- spontan/ideea, conform Liberalismului, ca exemplu căderea pieței internaționale.
- Interdependența internațională complexă dezvoltată de savanții R. Keohane și J. Nye privind dezvoltarea structural-funcțională a sistemului internațional. Astfel, savanții definesc dezvoltarea modernă globală, pornind de la ideea că: „lumea a devenit interdependentă în economie, în comunicare, în aspirație umană [...] Vom argumenta că interdependența complexă, uneori, este mai aproape de realitate decât realismul [...] Interdependența complexă are trei caracteristici principale:
- Canale multiple de comunicare.
- Lipsa ierarhiei între problemele internaționale.
- Forța militară nu este aplicată de către guverne față de alte guverne din regiune sau, în contextul problemelor, atunci când interdependența complexă predomină” [40, 23-25].
Astfel, principalul argument al savanților respectivi este că interdependența complexă face ca lumea să fie interdependentă din punct de vedere politic, social, economic și militar; prin urmare se schimbă natura politicii internaționale, normele, valorile, principiile. Ei au demonstrat acest fapt printr-o analiză sistemică, stabilind faptul că principalii actori internaționali nu sunt numai statele-națiune, ci, de asemenea, și organizațiile internaționale, economice, precum și grupurile transnaționale.
- Conceptul de securitate internațională publică dezvoltat de savantul I. Kant, care promovează sistemul de securitate colectiv bazat pe următoarele principii:
- drept internațional;
- ordine publică;
- consensul statelor.
- Conceptele de securitate colectivă și securitate cooperativă, multe dintre care există astăzi în Europa, sunt concepte care prevăd un efort colectiv prin regim internațional instituționalizat în organizație internațională cu elementul interdependenței complexe internaționale.
- Societate globală - viziunea idealistă a unei comunități globale, care ar împărtăși valori comune de cooperare și drept internațional.
- Conceptul globalizării prevede atingerea vitezei tehnologice, sociale și politice la nivel internațional în așa fel încât aceasta devine actuală în timp real și, în consecință, viața internațională automat devine complex interdependentă.
Aceste concepte ale paradigmei liberalismului joacă un rol important în cadrul structurii sistemului internațional dat fiind că produc efecte sistemice asupra actorilor internaționali. Din acest motiv, cercetătorii trebuie să ia în considerare prevederile paradigmei liberalismului în cadrul cercetării științifice a unui fenomen internațional.