În cadrul cercetării științifice, din punct de vedere al principiului determinist, paradigma constructivismului, axându-se mai mult pe abordarea holistică, tratează problema științifică în modelul abstract descris mai jos.
Conceptual, problema științifică constă în concluzia că ontologia relațiilor internaționale este una diferită prin faptul că structura și normele sociale sunt Variabile Independente, pe când actorii, (statele naționale) cu interesele lor, sunt Variabile Dependente. Analizând esența securității internaționale din punct de vedere tradițional, se evidențiază soluționarea problemei științifice, conform constructiviștilor, prin crearea intereselor comune și, respectiv eliminarea divergențelor conflictelor între clasele politice. Astfel, tangența sau lipsa intereselor comune (Variabilă Independentă) - determină acțiunile claselor politice (Variabilă Dependentă).
Corespunzător, esența mecanismului cauzativ constă în relația dialectică structura (sistema) - actor, unde esența structurii sistemice atât internaționale, cât și naționale determină esența actorilor. În asemenea mod de interacțiune, elementul social al structurii sistemice (Variabilă Independentă) determină interesul, puterea și conduita statului (Variabilă Dependentă).
Cu alte cuvinte, deconstruind elementul social al structurii sistemice, reiese că normele și valorile (Variabilă Independentă) formează preferințele actorului și o conduită corespunzătoare (Variabilă Dependentă).
În același timp, Constructivismul Social are anumite teze științifice suplementare, cum ar fi:
- instituțiile internaționale și transnaționale, pe baza normelor democratice și umane, creează interdependență și promovează pacea;
- stabilitatea politică de lungă durată promovează pacea;
- bunăstarea economică și socială promovează pacea.
În concluzie, în condiția abordării sistemice a mediului internațional, în cazul când natura structurii are elementele paradigmei constructivismului, cercetătorii pot determina mai multe efecte internaționale, precum și mecanismul cauzativ al fenomenului internațional, prin prisma aspectelor sociale ale relațiilor internaționale. Ultimele au devenit elemente de mainstream (abordare în masă) în perioada post Război Rece.