O cercetare științifică, după cum a fost menționat anterior, presupune un algoritm de acțiuni pentru a atinge scopul cercetării, acesta bazându-se pe: colectarea, analiza, interpretarea rațională a datelor și concluzionarea logică și obiectivă.
Acest proces algoritmic presupune elaborarea și aplicarea metodologiei științifice. În asemenea mod se recomandă să fie aplicate următoarele etape:
- Identificarea și colectarea informației suficiente.
- Elaborarea sau optimizarea ipotezei.
- Elaborarea metodologiei cercetării (selectarea strategiei, metodelor științifice și tehnicilor de cercetare).
- Compararea metodologiei, selectarea metodologiei și aplicarea metodologiei în practică pentru concluzionare practică (testare, experiment, elaborarea teoriei).
Astfel, cercetătorul începe cu prima etapă - identificarea și colectarea informației. În acest context, informația se identifică prin colectarea unui set bibliografic la tema propusă prin intermediul bibliotecilor, arhivelor accesibile, culegerilor conferințelor științifice, surselor electronice, informației din mass- media. Cu alte cuvinte este acumulată o gamă mare de informație primară și secundară, care are tangență cu tema propusă. Consecutiv, cercetătorului îi este recomandat să colecteze informația relevantă pentru tema propusă prin studierea situației din domeniul de interes. Aceasta presupune colectarea și sistematizarea tezelor, ipotezelor, teoriilor politice și a relațiilor internaționale din domeniul de studiu. Este important să fie colectate faptele principale, dovezile, argumentele și concluziile acceptate (științifice/expertiză/politice), ce au un efect asupra temei cercetării. Un suport adițional în procesul colectării informației este colectarea opiniilor și efectuarea content analizei a mai multor surse din domeniul temei de cercetare. Rezultatul identificării și colectării informației la tema propusă este analiza în domeniu și definirea problemei de cercetare (lacună sau un interes adițional în cazul studiul explorator).
În acest context, rezultatului definirii problemei de cercetare este elaborarea sau optimizarea ipotezei științifice, ce este o presupunere a cercetătorului privind descrierea problemei sau propunerea soluționării problemei (fără dovezi de acceptare sau respingere - pur teoretic). În scopul preciziei se trece în revistă bibliografia pentru a vedea dacă ipoteza respectivă deja a fost confirmată sau ipoteza necesită o revizuire. În caz de necesitate, cercetătorul apelează la surse bibliografice adiționale.
În urma studiului bibliografic, a definirii problemei de cercetare și formulării ipotezei, cercetătorul elaborează metodologia cercetării, ce presupune o strategie, anumite abordări ale temei propuse, metode și tehnici de cercetare. Aceasta, la fel, este un element complex și, totodată, esențial pentru stabilirea bazei efective și eficiente a cercetării, precum și a preciziei în concluziile atinse. În procesul elaborării metodologiei este necesar să fie întreprinși următorii pași:
- Stabilirea tipului de studiu - descriptiv, explicativ sau
- Stabilirea naturii studiului - exploratoriu sau teoretic-ipotetic - prin identificarea mecanismului cauzativ și soluționarea unor probleme de cauzalitate.
- Decizia referitoare la strategia de cercetare:
- Deductivă (multe cazuri, sunt cunoscute variabilele dependente), sau;
- Inductivă (nu sunt cunoscute variabilele dependente; este necesară o teoretizare-generalizare; sunt cazuri particulare, care necesită o predicție și concluzie logică).
- Pronunțarea asupra modului de cercetare Longitudinal (axa de timp istorică, etapele, perioade de timp) sau Transversal (situația actuală).
Metodologia cercetării presupune trei niveluri diferite de cercetare științifică: nivelul teoretic (aparatul conceptual-categorial din domeniu/ipoteze), nivelul tehnic (metode/tehnici/instrumente) și nivelul epistemologic (specificul cunoașterii și descoperirilor/abordări) [7, 5-7]. Astfel, metodologia de cercetare folosește metode de cercetare, tehnici de lucru, instrumentarul de lucru pentru analiza și interpretarea datelor, precum și strategii de construcție sau reconstrucție (deconstrucție) teoretică.
În acest context, cercetătorul trebuie să decidă asupra metodelor principale, care vor fi folosite: generale, particulare și specifice. Un element esențial este selectarea delimitării metodelor conceptuale de cercetare:
- cantitative - cu orientare de tip pozitivist-explicativ (ancheta, experimentul, date statistice), și
- calitative - cu orientare de tip tematic-fenomenologic (observația, studiul de caz etc.)
Selectarea metodelor va determina tehnicile și instrumentele de lucru pentru cercetare. Tehnicile de lucru în cercetare reprezintă modul de abordare a problemei științifice și, respectiv a fenomenelor supuse cercetării. Există mai multe tehnici, însă în cadrul acestui curs sunt recomandate următoarele tehnici de cercetare:
- documentarea teoretică pentru înțelegerea conceptului studiului pe deplin;
- gestionarea practică prin experiment, aplicarea metodelor și teoriilor asupra fenomenului studiat în mod empiric sau teoretic;
- prezentări verbale.
Instrumentul reprezintă elementul practic al unor metode selectate (ex: chestionarul este instrumentul anchetei, ghidul de observație este instrumentul pentru metoda observației).
Aplicarea unui astfel de algoritm și a elementelor metodologiei va permite cercetătorului să ajungă mai rapid, în mod rațional, la concluzii obiective și logice.