În urma stabilirii modului de cercetare și elaborării diferitor metodologii, în funcție de abordarea problemei științifice, următorul pas al procesului de cercetare presupune ca metodologiile elaborate să fie comparate în scopul selectări celei mai fezabile pentru aplicarea asupra fenomenului.
În cadrul procesului de selectare a metodologiei, ce conține un set de metode/tehnici și instrumente, cercetătorul decide conceptual asupra strategiei de cercetare (modul de interpretare și concluzionare) în funcție de datele identificate, colectate și analizate. Strategia poate fi formată din mai multe criterii: tip de studiu și variabile cunoscute. Strategia poate fi stabilită conceptual:
- Deducția - de la general la particular:
Teoria - Ipoteza - Testare - Observarea - Confirmată/Infirmată
- Inducția - de la particular la general:
Observarea - Ipoteza - Teoria -Testare - Confirmată/Infirmată
- Reconstrucția - studiul teoretic de acumulare a cunoștințelor, transferate intuitiv în formă logică pentru înțelegerea prin raționalitate și interpretare a fenomenului studiat.
O altă decizie poate fi și selecția între metodele cantitative sau calitative. Metodologia, axată pe strategia metodică cantitativă, va explica și face predicție prin testarea teoriilor cunoscute în cadrul fenomenului studiat. Esențial este că variabilele sunt cunoscute și există multe exemple, date, statistici care permit desfășurarea analizei prin experimente și testări. Această strategie implică abordarea deductivă. În cazul strategiei metodice calitative, studiul are drept scop să descrie și să explice anumite elemente ale fenomenului studiat. Strategia respectivă are scopul teoretizării cunoștințelor practice și dezvoltării unei teorii noi pentru că variabilele nu sunt cunoscute, precum și există exemple limitate. Ca tehnică, se propune observarea (mod empiric) și interviul/documentarea. Baza acestei strategii este abordarea inductivă, pentru că presupune o teoretizare tematică.
Astfel, în rezultatul comparării și selectării metodologiei, cercetătorul aplică în practică metodele, tehnicile și instrumentele de lucru pentru atingerea unor rezultate empirice sau teoretice. Ulterior, informațiile obținute sunt analizate, comparate cu descoperirile anterioare și interpretate rațional în scopul formulării concluziilor logice. Este important să nu fie confundată identificarea corelării între două variabile cu un posibil lanț de mecanism cauzativ (Variabila Independentă și Variabila Dependentă). În rezultatul interpretării raționale și concluzionărilor logice, ipoteza este susținută practic (acceptată/confirmată) sau respinsă. În condițiile ultimului rezultat (respingere), cercetătorul decide asupra efectuării unui ciclu adițional de cercetare sau reformulării ipotezei.
În concluzie, o cercetare științifică reprezintă un studiu sumar sistemic și ciclic prin care se colectează informația/datele; se formulează problema științifică și tezele de susținere (întrebările de cercetare); se formulează ipoteza; se stabilesc scopul și obiectivele de cercetare; se elaborează și se selectează metodologia cercetării, care se aplică asupra fenomenului studiat. În final, interpretarea datelor practice în urma aplicării metodologiei produc concluzii asupra problemei științifice, care trebuie să fie soluționată, descrisă sau explicată. Concluziile studiului trebuie să reflecte obiectivele cercetării și să răspundă la întrebările autorului formulate în introducere, care sunt teze (asumări) pentru susținere. Studiul poate să conțină recomandări aplicative, în funcție de natura cercetării, și recomandări pentru o investigare ulterioară. Ultima va servi temei pentru alți cercetători întru dezvoltarea temei abordate.