Conflictul este procesul prin care o entitate cu interese diferite și chiar opuse consideră că adversarul acționează împotriva sa şi se angajează să-l descurajeze prin mijloace de forță. Elementele definitorii ale conflictului[1] sunt:
- identificarea intereselor contradictorii recunoscute de către părți;
- convingerea fiecăruia că adversarul va acționa împotriva sa;
- justificarea prin anumite activități precedente a perspectivei negative asupra părții opuse;
- procesul conflictual s-a dezvoltat în acțiuni divergente în trecut.
Conflictul de conținut implică entități care se deosebesc și nu acceptă modalitatea unitară de abordare a unei controverse.
Conflictul relațional scade gradul de angajare în dialog, duce la neîncredere totală, suspiciune și la comiterea unor erori grave de percepție și acțiune[2].
Rezolvarea conflictelor survine în situația în care inconsistența între scopurile și acțiunile părților este rezolvată prin dialog, negociere sau mediere[3]. Conflictele își au originea în situații înscrise într-un dezechilibru de forțe sau în situații divergente latente. Reacția adecvată față de conflictele înghețate este explicarea lor pentru conștientizarea dezechilibrului de forțe și a relațiilor inegale. Conflictele deschise duc la confruntări deschise.
Procesul de reconciliere realizat prin negocieri poate promova „construirea păcii” înțeleasă ca un „demers care implică o mare varietate de roluri şi activități al căror scop este să creeze şi să susțină transformarea și mișcarea spre o relație restructurată între părți”[4].
[1] Afzaur M. Rahim, Managing Conflict in Organizations, Transaction Publishers, Piscataway NJ,
2010, p. 15.
[2] Michael Nicholson, Rationality and the Analysis of International Conflicts, Cambridge University
Press, Cambridge New York, 1992, pp. 12-13.
[3] Ibidem..
[4] John Paul Lederach „Process: The Dynamics and Progression of Conflict”, Building Peace, United
States Institute of Peace, Washington D.C., 1997, p. 71.