Această teorie a fost fundamentată de către Immanuil Wallerstein, Robert Cocs, Andre Frank și alții, care se bazează cu precădere pe ideile fondatorului partidului comunist italian – Antonio Gramsci. Ele se rezumă la următoarele:
- Pe arena mondială atestăm dependența statelor slab dezvoltate de cele industrial dezvoltate, iar decalajul dintre bogăție și sărăcie se mărește;
- Structura sistemului internațional este asimetrică și cuprinde centrul bogat, asociat cu statele industrial dezvoltate și periferiile sărace. Asimetria este aprofundată și de faptul că statele slab dezvoltate încearcă să copie și să implementeze necritic modelele centrului.
- Dependența economică deține rolul determinant și presupune în regim expres dependență politică.
- Este necesar de a instaura o ordine economică mondială mai echitabilă în sensul că statele industrial dezvoltate să poarte răspundere pentru subdezvoltarea celorlalte țări din cauza că le-au exploatat crunt și astfel au condiționat rămînerea lor în urmă.
Așadar, concepțiile neomarxiste sunt fundamentate pe ideile dependenței economice și asimetriei structurale ale sistemului internațional. Aceste idei se află în opoziție cu tezele interdependenței globale și presupun că globalizarea a aprofundat dependența țărilor sărace de cele bogate.