După 1989, procesul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa a intrat într-o nouă etapă, caracterizată prin subscrierea tuturor statelor la aceleaşi valori - democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi economia de piaţă. România a intrat în aceasta etapă prin retragerea rezervelor exprimate la Documentul Final al Reuniunii de la Viena şi prin adoptarea unei atitudini deschise, de cooperare. Această schimbare de atitudine a fost exprimată oficial la prima reuniune a Consiliului Ministerial al CSCE - Berlin, iunie 1991.

Structurile şi instituţiile OSCE:

1. Conferinţe ale şefilor de stat sau de guvern (Summit) ai statelor membre, trasează priorităţile la cel mai înalt nivel politic. După stabilirea, prin Carta de la Paris, a ţinerii periodice a acestora, la fiecare doi ani, Conferinţele CSCE/OSCE la nivel înalt au avut loc la Helsinki (1992), Budapesta (1994), Lisabona (1996) şi Istanbul (18-19 noiembrie 1999). În prezent, această periodicitate nu mai este respectată cu rigurozitate.
2. Consiliul Ministerial, care se reuneşte, de regulă, o dată pe an (atunci când în anul respectiv nu are loc Summit-ul OSCE), la nivel de ministru al afacerilor externe. Este organul central de decizie şi orientare politică al OSCE. Ministrul de externe al ţării gazdă a reuniunii Consiliului Ministerial deţine funcţia de preşedinte în exerciţiu al OSCE. Perioada de preşedinţie se încheie odată cu reuniunea ministerială care, de regulă, are loc în luna decembrie.
3. Consiliul Superior (care a înlocuit Comitetul Înalţilor Funcţionari) răspunde de orientarea, coordonarea şi gestionarea tuturor activităţilor OSCE. Examinează şi stabileşte politica şi orientările bugetar-financiare. Anual, Consiliul Superior se întruneşte ca Forum Economic la Praga. De notat că periodicitatea reuniunilor acestei structuri, de la crearea ei prin Carta de la Paris, a fost de cel puţin două ori pe an, la care se adaugă reuniuni speciale, în aplicarea mecanismului de urgenţă. Deşi nu există o decizie formală privind desfiinţarea acestei structuri, unele state participante consideră inutilă menţinerea acesteia, datorită existenţei Consiliului Permanent.
4. Consiliul Permanent (fostul Comitet Permanent) se ocupă de activitatea politică, decizională şi operaţională curentă a OSCE. Se întruneşte la Viena, de regulă, săptămânal, în şedinţe plenare, precum şi ori de câte ori se consideră necesar în reuniuni speciale, extraordinare sau de urgenţă. Sub egida Consiliului Permanent funcţionează diferite grupuri de lucru ad-hoc, deschise participării tuturor statelor membre. Pentru creşterea transparenţei procesului decizional şi lărgirea ariei de consultări în cadrul acestuia, prin Carta asupra securităţii europene adoptată la Istanbul în 1999, a fost creat Comitetul Pregătitor, ca structură subordonată Consiliului Permanent.

Reuniunile structurilor menţionate (mai puţin Summitul OSCE) sunt prezidate de reprezentanţii preşedinţiei în exerciţiu. Reuniunile grupurilor de lucru pot fi prezidate şi de reprezentanţii ţărilor din troica OSCE, din însărcinarea preşedinţiei în exerciţiu. Preşedinţia şedinţelor Summit-elor OSCE se asigură prin rotaţie.

5. Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii este parte integrantă a OSCE, se întruneşte săptămânal, la Viena, pentru consultări şi negocierea de măsuri concrete vizând întărirea încrederii, securităţii şi stabilităţii în aria euro-atlantică. Obiectivele principale ale acestui for sunt:
6. negocieri privind controlul armamentelor şi măsuri de dezarmare, creştere a încrederii şi securităţii;
7. consultări regulate şi cooperare intensă în probleme de securitate;
8. reducerea riscurilor unui conflict armat.

Forumul se ocupă, de asemenea, de aplicarea măsurilor de creştere a încrederii şi securităţii (CSBM), pregătirea seminariilor privind doctrinele militare, organizarea reuniunilor anuale de evaluare a aplicării angajamentelor asumate în domeniul militar, precum şi examinarea şi clarificarea schimbului de informaţii convenit conform măsurilor de încredere. Sub auspiciile Forumului, au loc reuniunile anuale de evaluare a aplicării Documentului de la Viena privind măsurile de creştere a încrederii şi securităţii, reuniunile de evaluare a aplicării Codului de Conduită, ca şi seminarii pe diferite teme. Forumul îşi desfăşoară activitatea în şedinţe plenare şi în cadrul a două grupuri de lucru.

6. Preşedintele în exerciţiu - ministrul de externe al ţării care găzduieşte reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE pe anul în curs - este investit cu responsabilitatea generală asupra activităţii executive a OSCE.

România a deţinut mandatul de Preşedinte în exerciţiu al OSCE în anul 2001. Începând cu 1 ianuarie 2002, preşedinţia organizaţiei a fost preluată de Portugalia. Pentru anul 2003 şi-a prezentat candidatura Olanda, iar pentru 2004 Bulgaria.

Preşedintele în exerciţiu, în îndeplinirea atribuţiilor sale, poate fi asistat de:

• troica OSCE, formată din fostul, actualul şi viitorul preşedinte al OSCE;
• grupuri ad-hoc, create pentru diferite probleme, îndeosebi în domeniul prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor;
• reprezentanţi personali, numiţi de preşedintele în exerciţiu cu un mandat clar şi precis, pentru a-l asista într-o situaţie de criză sau conflict.

7. Secretarul general este numit de Consiliul ministerial pentru o perioadă de trei ani. Având sediul la Viena, el acţionează ca reprezentant al preşedintelui în exerciţiu şi-l sprijină pe acesta în toate activităţile vizând promovarea obiectivelor OSCE. Sarcinile Secretarului general includ, de asemenea, gestionarea structurilor şi operaţiunilor OSCE.

Secretarul general are în subordinea sa Secretariatul OSCE, cu sediul la Viena (şi o unitate la Praga), structurat pe trei departamente:

• politic (probleme generale - sprijinirea activităţii preşedintelui în exerciţiu, pregătirea reuniunilor, contacte cu organizaţii internaţionale etc.);
• Centrul pentru Prevenirea Conflictelor, în competenţa căruia intră activitatea operaţională a OSCE în domeniul prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor, sprijinirea activităţii misiunilor OSCE. CPC mai urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-au asumat statele în domeniul politico-militar al securităţii europene (Documentul de la Viena privind măsuri de creştere a încrederii şi securităţii, Codul de Conduită etc.)
• Departamentul administrativ-financiar şi pentru organizarea conferinţelor (traduceri, documentaţie, protocol).

În cadrul Secretariatului există un Coordonator pentru activităţi economice şi de mediu ale OSCE, în ale cărui sarcini intră consolidarea capacităţii Consiliului Permanent şi ale altor instituţii OSCE de a examina aspectele economice, sociale şi de mediu ale securităţii.

8. Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale - instrument creat pentru a se ocupa de tensiuni etnice în faza incipientă a acestora, cu potenţial de a se dezvolta într-un conflict ce poate pune în pericol pacea, stabilitatea sau relaţiile dintre statele participante Înaltul Comisar acţionează independent, mandatul său conţine prevederi ce-i impun păstrarea confidenţialităţii informaţiilor şi acţiunilor sale. Înaltul Comisar, asistat de experţi, elaborează rapoarte în legătură cu diferite situaţii sau probleme cu care a fost sesizat şi formulează recomandări pentru părţile implicate. Aceste recomandări nu au un caracter obligatoriu. Obiectivul acestora este de a încuraja părţile în identificarea de soluţii paşnice la conflictele existente.
9. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, funcţie creată în 1997.
10. Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR), cu sediul la Varşovia, este instituţia OSCE responsabilă cu promovarea drepturilor omului, democraţiei şi a statului de drept. ODIHR are un rol deosebit în monitorizarea alegerilor şi dezvoltarea instituţiilor electorale naţionale, acordând asistenţă tehnică pentru dezvoltarea instituţiilor juridice, promovarea acţiunii organizaţiilor neguvernamentale şi a societăţii civile, pregătirea observatorilor pentru alegeri şi respectarea drepturilor omului, a ziariştilor; funcţionează ca punct de contact pentru problemele Roma şi Sinti. în anul 1999, în cadrul ODIHR a fost creat postul de consilier pentru problemele populaţiei Roma, ocupat o vreme de Nicolae Gheorghe (România).
11. Misiuni ale OSCE sunt amplasate în Kosovo, Bosnia-Herzegovina, Croaţia, FRI Macedonia, Georgia, Republica Moldova, Estonia, Letonia, Armenia, Azerbaidjan, Tadjikistan şi, începând cu 16 martie 2001, la Belgrad.

În afara de misiuni, există şi alte activităţi OSCE în domeniul prevenirii conflictelor, gestionării crizelor şi reconstrucţiei post-conflict. Din diferite motive, ţările pe teritoriul cărora ele se desfăşoară au evitat acceptarea denumirii de "misiuni". Dintre acestea, menţionăm: Reprezentantul personal al preşedintelui în exerciţiu şi echipa sa de asistenţă pentru problema din Nagorno Karabah; Grupul de asistenţă din Cecenia, Prezenţa OSCE în Albania; Grupul de consultanţă şi monitorizare din Belarus; Coordonatorul pentru proiectele OSCE în Ucraina.

12. Curtea de Conciliere şi Arbitraj, creată conform Convenţiei privind concilierea şi arbitrajul în cadrul OSCE, intrată în vigoare în decembrie 1994 (după depunerea instrumentelor de ratificare de către 12 state semnatare). În funcţiile Curţii intră reglementarea diferendelor ce-i sunt supuse de către statele semnatare ale Convenţiei, prin conciliere sau arbitraj, după caz. Sediul Curţii este la Geneva. România a semnat şi ratificat această Convenţie.
13. OSCE este depozitarul Pactului de Stabilitate pentru Europa Centrală, iniţiat şi promovat de Uniunea Europeană. Totodată, OSCE joacă un rol important în exerciţiul privind Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Recent, a început procesul de definire a dimensiunii regionale a OSCE.

            În vederea organizării unui instrument militar propriu care să asiste procesul de securitate, OSCE este în curs de a implementa programul REACT. Mecanismul REACT (Rapid Expert Assistance and Co-operation Teams) a fost conceput în cadrul Cartei pentru Securitate Europeană şi a fost inclus în documentul supus aprobării Summit-ului OSCE de la Istanbul, noiembrie 1999.

Dezvoltarea programului REACT se bazează pe trei piloni:

• Standardizarea criteriilor de selecţie şi recrutare a viitorilor membri de misiuni;
• Selectarea de către statele participante a viitorilor membri de misiuni;
• Pregătirea pentru desfăşurarea în teren a viitorilor membri de misiuni.