”Imaginea clasică a organizaţiilor criminale arată faptul că supravieţuirea unei structuri de acest tip este problematică dacă comportamentul membrilor săi nu este nici previzibil nici în conformitate cu evaluările şi aşteptările fiecăruia dintre indivizii care compun organizaţia.[1]

              Regulile de conduită ajută la stabilirea conformismului şi a previzibilităţii. Sancţiunile pentru încălcarea lor ajută la menţinerea şi supravieţuirea organizaţiei. Între regulile luate în seamă se numără: păstrarea secretului, prioritatea acordată mai întâi organizaţiei şi apoi individului, interzicerea luptelor interne, indiferent de motiv, interzicerea acţiunilor care produc oroare populaţiei ( ex. Răpirile ).

 

[1]HUGH.D.BARLOW, Introduction to Criminology, op.cit.-pag.295