Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

              Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad toate statele lumii, organismele internaţionale inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite.

              Criminologia ca ştiinţă la începutul secolului XX în România era practic necunoscută ca ştiinţă. Denumirea însăşi era considerată de esenţă burgheză,  neacţionată, evitându-se timp de trei decenii chiar şi simpla ei denumire în publicistică şi manualele universitare[1].

              Fenomenul infracţional cunoaşte o creştere fără precedent constituind o ameninţare la adresa comunităţii umane, a statelor şi instituţiilor democratice.

              Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel, care, în special în anii care au trecut de la Revoluţia din Decembrie 89, a cunoscut creşteri explozive.

              Îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracţiuni cu caracteristici mafiote, acţiunile premeditate, folosirea armamentului la săvârşirea infracţiunilor, tâlhăria în lină zi sub ameninţarea armelor de foc, sechestrarea de persoane, impunerea taxei de protecţie furturi de bunuri din patrimoniul naţional, contrabandă, corupţie, evaziune fiscală şi alte fapte  cărora poliţia a trebuit să le facă faţă.

              În timp normele de conduită deviată pot deveni sigure repere de comportament în viaţa unor colectivităţi, constituind criterii unice de comportare în societate şi formând aşa numitele „subculturi criminale infracţionale” alcătuite din bande sau „gangurile” de răufăcători, de structurile complexe ale crimei organizate şi de modul de viaţă ale unor comunităţi marginale care se conformează unui sistem de norme şi valori diferite de cele ale societăţii globale. Că aşa este o demonstrează cu prisosinţă situaţia din unele medii defavorizate aşa cum sunt cartierele mărginaşe ale marilor oraşe, zonelor mari gări sau autogări, metroul şi alte căi subterane, dar mai ales cartierele sau localităţile cu populaţie preponderent    din rândul ţiganilor (rromilor).

              Sistemul totalitar de dinainte de 1989 a împiedicat dezvoltarea organizaţilor de tip mafiot, singurul domeniu în care se poate afirma că s-au format aşa zise nuclee ale crimei organizate era economicul. În condiţiile lipsei grave şi iraţionale de produse agroalimentare, specula se transforma într-o profesie rentabilă.

              În România de astăzi în care situaţia economică instabilă şi inflaţia determină o inegalitate frapantă, o bună parte a populaţiei trăind în sărăcie, numeroşi oameni fiind stăpâniţi de sentimente de nesiguranţă şi puternică frustrare, promovarea liberei concurenţe, a spiritului competitiv, a avut desigur pe lângă efectele pozitive şi un revers nedorit. Pe baza acestui sistem social, politic, cultural propice, s-au putut dezvolta organizaţiile de tip mafiot în România.

              Astfel că numeroşi indivizi, au ales cale infracţiuni, a furtului, escrocheriei, abuzului, corupţiei şi traficul de orice fel pentru a se îmbogăţi peste noapte. România a deveni un teritoriu preferat pentru transmiterea drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest, tot mai mulţi cetăţeni fiind atraşi în organizaţii criminale internaţionale.

              Una din caracteristicile crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea şi plasarea în circulaţia bănească autohtonă a unor valute liber convertibile îndeosebi dolari americani, mărci germane, lire italiene, operaţiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o diviziune internaţională a activităţii criminale.

             

             

    2.5.1 Mafia Roşie.

              Destrămarea structurilor statale ale fostei Uniuni Sovietice, dar şi puternicele transformări şi convulsii ale C.S.I. au strânsă legătură cu restructurarea economică şi cu o nouă orientare în politica externă au generat multiple fenomene nesociale, unele cu efecte deosebit de grave, altele scăpate complet de sub control, între care se remarcă europenizarea şi internaţionalizarea infractorilor şi a organizaţilor criminale.

              Organizaţiile criminale ruseşti sunt foarte puternice deoarece în ele acţionează de multe ori foşti militari care au luptat în Afganistan şi kazahstan, oameni cu experienţă şi foarte violenţi.

              “Organizaţia Rachine Brandwoiu se remarcă printre cele 9 grupări mafiote ruseşti şi este cea mai răspândită”[2].

              Una dintre formele de organizare criminală în care şi-au găsit loc cu predilecţie aceşti militari, au constituit grupările denumite „Racket” denumire cunoscută încă de pe vremea în care lumea interlopă americană era dominată de celebrul Al Capone.

            

 Aceste grupări sunt specializate în obligarea, prin mijloace deosebit de violente ori ameninţări grave, a patronilor prosperi să accepte „protecţia” împotriva altor bande de răufăcători sau infractori izolaţi, pretinzând periodic sume de bani foarte mari.

              În contextul criminalităţii din România anilor ’90, primele manifestări ale crimei organizate străine, pe teritoriul ţării  au aparţinut acestor grupări de „Racketi” care în marea lor înarmaţi cu arme de foc, au acţionat cu precădere împotriva unor conaţionali aflaţi la noi în interese de afaceri sau ca turişti.

              Aceste bande sunt foarte bine organizate, iar aproape în toate cazurile executarea acţiunilor sunt concepute în ţara de origine existând şi acţiuni de recuperare sau salvarea unor membrii ai bandei, recuperarea de bani de la datornici.

              În majoritatea cazurilor în care erau atacate autocare cu turişti, infractorii motivau pretinderea de bani sau bunuri ca reprezentând taxa de răsplătire a protecţiei pe care o acordau contra răufăcătorilor, cu adresă la grupuri de tâlhari români.

              Dincolo de mobilurile de ordin material circumscrise infracţiunilor de drept comun comise de grupările Racket, prin acţiunile acestora pot fi create premisele unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale îndeosebi în angrenarea în răfuieli deosebit de violente, între conflictele armate între grupări mari.

              Măsurile luate şi activităţile întreprinse s-au dovedit eficiente, drept urmare în România fenomenul Racket a scăzut de la un an la altul.

    2.5.2. Mafia Galbenă.

              O grupare etnică aproape ermetică, cu implicaţii directe în peisajul infracţional din ţara noastră şi cu riscuri de a se manifesta tot mai periculos, pe principii mafiote o reprezintă cetăţenii chinezi sau mai bine zis „pionierii triadelor”

              Marea majoritate a cetăţenilor chinezi vin în România declarând oficial scopuri ilicite, în realitate mulţi dintre ei practică activitate infracţională cu un pericol social deosebit de ridicat.

              Este de remarcat că numeroşi cetăţeni chinezi, identificaţi a face parte din grupuri infracţionale, nu au venit din China ci din Rusia, Portugalia, Spania, Ungaria. Ei sunt organizaţi în grupări infracţionale care au săvârşit omoruri, tâlhării, şantaj, falsuri privind identitatea. Comportamentul lor caracterizându-se prin cruzime deosebită, chiar ferocitate în uciderea victimelor, unele din acţiuni fiind inexplicabile, neînţelese şi nejustificabile din punct de vedere temperamental şi caracterial de către români şi în general de către europeni.

              Informaţiile primite de la organizaţiile poliţieneşti internaţionale şi de la serviciile interne ne duc la rezultatul precum în România se urmăreşte constituirea unei puternice comunităţi chinezeşti, care să controleze cu stil mafiot o bună parte a activităţilor ilicite din lumea interlopă, mai ales a tranzacţiilor desfăşurate de oamenii de afaceri din China, Taiwan, Hong-Kong.

              Măsurile împotriva lor sunt reduse datorită faptului bine ştiut în ceea ce priveşte dârzenia lor, fanatismul şi a limbii care prezintă peste 1000 de dialecte vorbite.

    2.5.3. Grupările internaţionale arabe şi turceşti.

              Se remarcă prezenţa activă în sfera marii criminalităţi a unor cetăţeni arabi şi turci, implantaţi în România cu scopul de a comite infracţiuni şi a domina comunităţile arabe şi turceşti stabilite în diferite localităţi din ţară. Între cei care se stabilesc în România se poate face următoarea departajare:

      -categoria oamenilor de afaceri dispuşi să desfăşoare o activitate legală

      -grup de infractori specializat specializaţi şi structuraţi după principe mafiote şi chiar organizaţii extremiste-teroriste.

      -aşa zişi disidenţi şi  persecutaţi politic care desfăşoară de cele mai multe ori activităţi care contravin intereselor statului român.

              Ultimele două categorii devin tot mai periculoase fiind implicaţi în reţele complexe de droguri, autoturisme furate, tâlhării, şantaje. Astfel, numai formaţiunile de combatere a crimei organizate au trimis în judecată mai mulţi traficanţi de droguri.

              Se proliferează tot mai mult perceperea taxei de protecţie, infracţiune specifică organizaţiei de tip mafiot, practicată în bande şi pe zone de acţiune asupra agenţilor economici privaţi autohtoni şi străini.

    2.5.4. Mafia Ţigănească.

              O ameninţare deosebită pentru societatea română o reprezintă implicarea tot mai profundă în sfera criminalităţii şi mai ales în cea a infracţiunilor de mare violenţă a ţiganilor.

              Încorsetată până la finele anului 1989 de măsurile instituite de stat, această etnie, recunoscută prin incultură şi neştiinţă de carte, dar de o abilitate şi meschinărie deosebite, sfidează la vedere pe zi ce trece legea şi ordinea de drept, organizând filiere, chiar internaţionale, prin care săvârşesc cele mai periculoase şi abominabile infracţiuni.

              Potenţialul criminogen al ţiganilor este de câteva ori mai mare decât al restului populaţiei României, situaţie ce are tendinţe de agravare. Un alt element de gravitate deosebită îl reprezintă participarea infractorilor ţigani la săvârşirea infracţiunilor cu violenţă respectiv omoruri (11,31%), tentativă de omor(9,6%).

              O pondere însemnată o deţin ţiganii şi în rândurile celor care au săvârşit infracţiuni contra proprietăţii  private. Nesupunerea voită faţă de regulile de convieţuire socială, faţă de ordinea şi liniştea publică instituită de stat, a condus la săvârşirea de către ţigani a numeroase infracţiuni ce aduc atingere acestor relaţii. Factorii psihologici, biologici, care influenţează comportamentul ţiganilor are la bază trăsături specifice, dobândite drept zestre ereditară de la strămoşi care au trăit în nordul Indiei, şi modelate ulterior pe parcursul celor 6-700 de ani de când este atestată prezenţa etniei pe teritoriul României.

                 

              Între factorii criminogeni care determină în mare măsură comportamentul deviat al multor ţigani, pot fi enumeraţi următorii: 

      -agresivitatea înăscută (mulţi purtând în permanenţă asupra lor arme albe)

      -labilitatea afectivă este în strânsă legătură cu agresivitatea

      -indiferenţa afectivă

      -deviaţia morală

              Se poate spune că această etnie are şi propriul „drept” ei se conduc prea puţin  după legislaţia ţării de domiciliu sau reşedinţă, aplicând şi respectând în schimb „legea ţigănească” bazată pe obiceiuri şi tradiţii. Desigur că în ultimul timp, tot mai mulţi ţigani din centrele urbane dezvoltat, renunţă la asemenea tradiţii.

              Ţiganii duc lipsa unei culturi scrise, aceasta fiind un handicap pentru înlăturarea modului de viaţă  şi a comportamentului social.

              Este de remarcat totuşi marginalizarea la care este supusă o bună parte dintre ţigani, respingerea lor de către colectivităţile  pe lângă care aceştia s-au aşezat. În cadrul comportamentului delincvent la ţigani întâlnim sub aspect oxinologic următoarele orientări comportamentale:

      - O recunoaştere exclusivă a valorilor materiale ca simboluri ale reuşitei

      - Ignorarea voită a valorilor morale, juridice, consacrate în societate

      - Respingerea normelor licite de conduită ca mijloace de realizare a valorilor materiale

      - Adoptarea unor norme ilicite de conduită pentru reuşita socială

              Ţiganii reprezintă cea mai profilactică minoritate din România. Înclinarea spre delicvenţă a multor ţigani s-a manifestat cu recrudescenţă sporită încă din primii ani de după revoluţie cu tendinţe de îmbrăţişare a formelor superioare ale crimei, respectiv spre organizarea de tip mafiot.

              Prin acţiunea acestor grupuri se produc prejudicii foarte mari, iar ca mod de acţiune se remarcă  jafurile organizate în grup de regulă cu mână armată (şmenurile), traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de protecţie, şantaj şi chiar spălarea banilor proveniţi din infracţiuni.

              Ţiganii reuşesc să influenţeze justiţia prin coruperea unor poliţişti, sumele mari de bani obţinute de ţigani prin mijloace necinstite le dă posibilitatea să facă cheltuieli ostentative.

              Primul grup constituit pe principii mafiote , urmărit şi cercetat de poliţie a fost acela compus din familiile de ţigani Duduianu, Văduva, Stănescu. Principalele sedii ale grupărilor erau campingul din Sineşti şi Complex „Lebăda”. Din mafia de elită a ţiganilor fac parte Fane Spoitoru şi Gigi Boieru, pe lângă care amintim alte grupări criminale care acţionează şi în străinătate unde produc panică în rândul cetăţenilor  şi al autorităţilor datorită modurilor noi de operare, furturi prin efracţie, etc.; ceea ce a impresionat a fost rapiditatea cu care acţionau grupurile criminale.

              Un alt gen de activitate infracţională în care s-au specializat ţiganii se referă la afacerile din domeniul prelucrării, colectării şi valorificării metalelor, îndeosebi cele neferoase, aluminiu, cupru, bronz, aramă.

              Printre acţiunile organizaţilor de tip mafiot se regăsesc traficul de droguri acre a luat amploare în România, precum şi consumul acestora creşte în fiecare zi

              Astfel România este ţara de tranzit a drogurilor astfel: chinezii tranzitează heroină, opiu; arabii cocaină şi haşiş; ruşii amfetamină, cocaină, marijuana. O bună parte din transporturi a fost confiscată de poliţie, iar altele au trecut fără urmă. Consumul de droguri a luat amploare la elevi şi studenţi.

              Alte acţiuni cum ar fi traficul de arme şi explozibili, traficul de monedă şi alte titluri de valoare false, furtul de maşini şi trafic internaţional cu autoturisme furate, traficul de carne vie, jocurile de tip Caritas, contrabandă şi evaziune fiscală, toate acestea fac parte din peisajul infracţional din România.

              Crima organizată capătă o extindere şi o diversificare deosebită în ultimii ani, devine o trăsătură caracteristică vieţii contemporane din România.

              Crima organizată apare în dreptul penal român nu numai ca o provocare la adresa legiuitorului, determinându-l să identifice forme noi de combatere, prin intermediul legii penale, dar şi la adresa doctrinei penale, determinând pe oamenii de ştiinţă să reflecteze asupra naturii, gravităţi şi a particularităţilor acţiunilor criminale săvârşite de asociaţii de infractori, pentru a sugera modalităţi noi, specifice şi eficiente de luptă, prin mijlocirea legii penale împotriva fenomenului menţionat.

              Împotriva acestor activităţi ale crimei organizate ar putea fi concepute două grupuri de mijloace:

      I Prevederi legale prin care ar fi incriminate şi sancţionate faptele comise de persoanele juridice însăşi, care, deşi funcţionează aparent legal, realizează scopurile unei organizaţii oculte criminale. Însă in legislaţia penală română numai persoana fizică ar pute fi subiect activ al infracţiunii.

      II Răspunderea persoanei fizice, în acest sens, legea penală română în vigoare dispune de următoarele instrumente:

  • incriminarea şi sancţionarea în articolul 323 C. Pen. A faptei de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele îndreptate contra siguranţei statului, ipoteză în care faptele ar constitui infracţiunea de complot. Este posibilă doar complicitatea morală. Răspunderea penală presupune existenţei intenţiei.
  • Dispoziţii referitoare la participaţie. Dacă o faptă prevăzută de legea penală a fost comisă nemijlocit de o singură persoană aceasta este autor al infracţiunii. Nu există ideea autorului mediat.
  • Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale şi care acoperă aproape toate faptele ilicite care ar putea fi comise de asociaţiile criminale, inclusiv în cadrul crimei organizate.

              Legea penală română nu cuprinde o incriminare sintetică în baza căreia să se asigure urmărirea şi sancţionarea eficientă a faptelor săvârşite de organizaţii criminale moderne, nu cuprinde un sistem de sancţiuni specifice faptelor comise de asemenea asociaţii criminale.

              În România nu există până în prezent o reglementare cu privire la interzicerea reciclării sumelor de bani provenite din operaţiuni ilicite, şi deci au apărut numeroase manifestări în activitatea financiară şi bancară care ascund fenomenul de reciclare a banilor cu origine ilegală. În ultima perioadă s-a sesizat faptul că unele organizaţii criminale din exterior se interesează de folosirea circuitelor bancare româneşti pentru reciclarea banilor.

              Este imperior necesar a identifica modalităţi noi şi mai eficienta de luptă contra formelor moderne şi deosebit de periculoase de criminalitate.

 

[1] A se vedea ,I.Pitulescu –Al-3-lea Război Mondial,- ed.Naţional –1996,pag.151

[2] A se vedea ,A.Lollemand –Organizaţii criminale ruse conduse de etnici evrei cuceresc lumea –pag70

Загрузка...