După o scurtă prezentare istorică a evoluţiei instituţiei notariale în Republica Moldova, autoarea menţionează că adoptarea Legii cu privire la notariat în 1997 a constituit un pas înainte spre consolidarea notariatului şi a circuitului civil din Republica Moldova. Principalele premise pentru adoptarea acestei legi au fost introducerea noilor forme de proprietate şi, în consecinţă, creşterea cererii pentru serviciile notariale.

Din 1998 cînd au depus jurămîntul primii notari publici, notariatul a înregistrat o serie de evoluţii pozitive cum ar fi o îmbunătăţire vizibilă a calităţii serviciilor prestate, creşterea birourilor notariale şi o creştere corespunzătoare a veniturilor pe care le aduc acestea la bugetul statului. Legea cu privire la notariat e o lege bună, echilibrată dar care a fost compromisă la momentul punerii în practică nu în ultimul rînd de către notarii însîşi care au dat dovadă de multe ori de lipsa unei culturi juridice şi a unei atitudini profesioniste faţă de profesia pe care o exercită. Potrivit autoarei, o mare parte din notarii actuali, deşi au absolvit facultăţi de drept, nu au pregătirea specială necesară şi capacităţile pentru a răspunde cerinţelor profesiei lor. De asemenea, marea majoritate a notarilor nu sînt la curent cu modificările legislative care au tangenţe cu activitatea lor.

Reforma notariatului a început în Republica Moldova în acelaşi timp cu reforma juridică. Spre deosebire de aceasta din urmă, reforma notariatului a decurs mai repede, aducînd calitatea serviciilor la cerinţele la zi într-o perioadă de timp scurtă. Cele mai multe controverse cu privire la notariat sînt legate de problema taxelor pentru servicii notariale. Autorul crede că taxele notariale sînt destul de rezonabile, cu excepţia taxelor pentru acte de interes personal. Acestea sînt o problemă doar din cauza veniturilor în general mici ale populaţiei. Aşadar, propunerile cu privire la revenirea la sistemul notarilor de stat sau instituirea unui sistem mixt sînt inoportune, cu atît mai mult cu cît ar putea periclita în mod serios întregul circuit civil din Moldova. Dacă majoritatea problemelor cu care se confruntă notariatul în Republica Moldova sînt de ordin operaţional mai curînd decît legislativ, acesta are nevoie de îmbunătăţire mai curînd decît de revoluţionare. În acest sens este necesară o revizuire a relaţiei dintre notari şi Ministerul Justiţiei. Acesta din urmă va trebui să-şi consolideze funcţiile de supraveghere ale notariatului şi în acelaşi timp să elaboreze o strategie de dezvoltare a notariatului.

În ceea ce priveşte notariatul propriu-zis, autoarea sugerează necesitatea echilibrării taxelor notariale, luării măsurilor în vederea eliminării evaziunilor fiscale de către notari, dezvoltării unui sistem de asigurări pentru servicii notariale, organizării examenelor periodice pentru notari, încurajării pregătirii profesionale continue a notarilor şi înăspririi regulilor cu privire la responsabilitatea profesională şi disciplinară a notarilor.