Promovarea şi asigurarea constantă a drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului reprezintă una dintre misiunile centrale ale Consiliului Europei. În acest scop, el se manifestă pe patru planuri principale de acţiune: realizarea unor sisteme de control şi de protecţie eficace a drepturilor şi  libertăţilor  fundamentale ale omului; identificarea noilor ameninţări la adresa drepturilor omului şi a demnităţii umane; sensibilizarea   publicului   asupra   importanţei   drepturilor omului; promovarea educaţiei  şi  a formării profesionale în materia drepturilor omului[1].

Principalele instrumente încheiate în acest scop în cadrul şi sub auspiciile Consiliului Europei sunt Convenţia europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană, Convenţia   europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale precum şi numeroase alte convenţii, tratate şi acorduri privind multiplele aspecte ale drepturilor şi libertăţilori fundamentale ale  omului. Direct  sau  indirect, acţiunea Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului afectează viaţa a milioane de oameni de pe întreg cuprinsul Europei.

Cele mai importante domenii în care se manifestă acţiunea Consiliului Europei de promovare a drepturilor omului sunt:

  • protecţia drepturilor civile şi politice prin intermedi­ul procedurii de plângere individuală, care permite audierea unor presupuse încălcări ale Convenţiei europene a drepturilor omului de către Comisia Europeană şi de către Curtea Drepturilor Omului;
  • protecţia drepturilor sociale şi economice prin inter­mediul sistemelor de monitorizare, respectării anga­jamentelor asumate de statele membre, pe de o parte prin redactarea unor rapoarte asupra acestor chestiu­ni; şi, pe de altă parte, prin intermediul unui sistem de plângeri colective;
  • protecţia persoanelor private de libertate, prin inter­mediul unui sistem de vizite efectuate de către Comitetul pentru prevenirea torturii şi a trata­mentelor sau a pedepselor inumane sau degradante;
  • protecţia drepturilor minorităţilor naţionale;
  • acţiunea în favoarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;
  • lupta împotriva rasismului, a xenofobiei, a anti­semitismului şi a intoleranţei;
  • conlucrarea strânsă cu mass-media în probleme legate de libertatea de expresie şi drepturile omului;
  • promovarea profe­sională în domeniul drepturilor omului;
  • cooperarea informării asupra drepturilor omului şi susţinerea educaţiei în şcoli şi a unor grupuri cu organizaţii ale drepturilor omului şi instituţii pentru protecţia drepturilor omului (Ombudsman, Comisii naţionale, etc)[2].

Ratificînd Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi unele protocoale adiţionale, Republica Moldova s-a obligat să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, garantate în acest document oficial. În consecinţă, statul a acceptat dreptul persoanelor, grupurilor de persoane, organizaţiilor neguvernamentale şi companiilor private de a introduce cereri împotriva sa şi împotriva oricăror autorităţi şi instituţii publice aflate sub responsabilitatea sa, conform sistemului de implementare asigurat de organismele de la Strasbourg ale Convenţiei. Deoarece ele reprezintă o instanţă supranaţională, aceasta oferă posibilitatea unui recurs atunci cînd sistemul intern nu îl poate asigura. Moldova a recunoscut jurisdicţia Curţii de a examina cererile depuse împotriva ei, începînd cu 12 septembrie 1997. De la 1 noiembrie 1998  la Curtea Europeană au fost înregistrate 5685 plîngeri împotriva Moldovei; 4116 dintre acestea au fost alocate unui organ decizional, iar 1519 au fost declarate inadmisibile sau radiate de pe rol. Pînă la sfîrşitul anului 2008, Curtea a pronunţat 138 de hotărîri de condamnare în privinţa Republicii Moldova[3].

Protecţia drepturilor omului la nivel naţional. Comisarul pentru drepturile omului al Consiliul Europei, Thomas Hammarberg a organizat frecvente vizite în Moldova pentru a dialoga cu oficialităţi şi reprezentanţi ai societăţii civile. În rezultatul acestora, o serie de sugestii şi recomandări au fost puse la dispoziţia autorităţilor cu privire la îmbunătăţirea în continuare a situaţiei în domeniul justiţiei, poliţiei, detenţiei preventive şi sistemului penitenciar, minorităţilor naţionale, protecţie a grupurilor vulnerabile şi funcţionarea societăţii civile.

Ultima vizită în Moldova a Comisarului Thomas Hammarberg a fost în perioada 25-28 aprilie 2009, pentru a evalua situaţia drepturilor omului după evenimentele post-electorale. “Doresc să obţin informaţii din prima sursă pentru a putea crea un tablou complet  al evenimentelor recente şi impactul acestora asupra drepturile omului”, a declarat oficialul european[4]. Peste trei sute de persoane au fost arestate la Chişinău, în legătură cu demonstraţiile post-electorale de la începutul lunii aprilie. Un număr important dintre acestea au fost supuse maltratărilor din partea poliţiei, unele din ele fiind grave. Acestea sunt concluziile Comisarului după vizita efectuată în capitala Moldovei. În perioada aflării sale la Chişinău, comisarul a avut întrevederi cu miniştrii Afacerilor Interne, Justiţiei şi Afacerilor Externe, deputaţii comunişti, procurorul general, Ombudsmanul, membrii structurilor naţionale pentru  prevenirea torturii, liderii partidelor de opoziţie şi cu reprezentanţii societăţii civile şi mass media. Comisarul a discutat cu mai multe persoane care erau  sau fusese privaţi de libertate în legătură cu demonstraţiile şi violenţele post-electorale. Expertul medical din echipa comisarului a examinat numeroase dosare ale poliţiei, documente ale penitenciarului, precum şi date din cadrul spitalului de urgenţă.

Comisarul Hammarberg  a notat că, deşi majoritatea protestatarilor au demonstrat paşnic, unii protestatari au recurs la violenţă şi au comis acte de vandalism. Grupuri de persoane au deteriorat clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei la 7 aprilie. Numeroşi poliţişti au fost răniţi de pietrele aruncate de către protestatari. Însă măsurile întreprinse pentru a opri tulburările în masă s-au dovedit a fi foarte ineficiente. Oficialii cu care a discutat Comisarul au recunoscut că poliţia a făcut abuz de putere după proteste în privinţa persoanelor private de libertate.  Astfel, potrivit comisarului,  procurorul general a declarat că va investiga personal fiecare caz în parte şi că se va autosesiza în legătură cu orice informaţie de maltratare, chiar şi în lipsa plângerilor. Ministrul Afacerilor Interne s-a referit chiar la posibilitatea aplicării unor sancţiuni disciplinare faţă de poliţişti, aşa ca devansarea în grad, suspendarea activităţii şi demisia. Comisarul a ajuns la concluzia că este necesară nu numai revizuirea comportamentului individual al unor poliţişti, dar şi a responsabilităţii superiorilor acestora. Comisarul a menţionat drept foarte îngrijorător faptul că aceste încălcări au avut loc în pofida interzicerii torturii prin lege, unui cod de conduită a poliţiei şi cursurilor de perfecţionare la care au asistat unii poliţişti. Potrivit lui, urmează a fi clarificată pe deplin responsabilitatea pentru această lipsă de profesionalism şi respect pentru normele de bază. În paralel cu revizuirea procedurilor administrative şi penale, este nevoie de revizuirea procedurilor de recrutare şi instruire a poliţiştilor, de sporirea securităţii persoanelor reţinute şi aflate în custodia poliţiei, inclusiv asigurarea accesul imediat la avocat, oferirea unui sprijin mai larg pentru oficiului de ombudsman şi structurilor de prevenire a torturii, precum şi asigurarea accesului liber la toate locurile de detenţie[5].

Executarea hotărîrilor CEDO în privinţa Moldovei şi sistemul judiciar. Respectarea  Convenţiei  pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în special, a hotărârilor Curţii, este un element crucial al sistemului pus în aplicare de către Consiliul Europei pentru protecţia drepturilor omului, preeminenţa dreptului şi democraţiei şi astfel pentru stabilitatea democraţiei şi unităţii europene[6].

Astfel, articolul 46 (1) din Convenţie impune Statelor obligaţiunea de a se conforma hotărârilor pronunţate de Curte, iar de controlul asupra executării lor este responsabil Comitetul Miniştrilor, în virtutea articolului 46 (2) din Convenţie[7]:

“1. Înaltele păţi contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.

  1. Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea ei”.

Acest control constă în verificarea dacă: satisfacţia echitabilă a fost plătită în modul ordonat de Curte; au fost luate măsuri individuale necesare, pentru a se asigura că partea lezată este pusă, în măsura posibilităţii, în aceeaşi situaţie în care s-a aflat până la încălcarea Convenţiei: aceste măsuri pot consta în redeschiderea procedurilor judiciare la nivel naţional, oferirea unui permis de reşedinţă, radierea din cazierul judiciar; au fost luate măsuri generale necesare pentru a evita noi încălcări similare ale Convenţiei: aceste măsuri pot consta în amendamente constituţionale, legislative sau regulamentare, modificări în jurisprudenţa sau practica administrativă şi publicarea şi/sau difuzarea hotărârilor Curţii.

În agenda de lucru a Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova a rămas actuală  una din cele mai stringente probleme: neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti, care continuă a fi un  obstacol major pentru asigurarea respectării drepturilor omului şi o cauză de adesări la CEDO. Acest fapt prejudiciază încrederea în viabilitatea drepturilor proclamate, afectînd imaginea şi autoritatea justiţiei, avînd consecinţe negative asupra dezvoltării sociale, economice şi politice a statului.

La 17-19 martie 2009, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei s-a întrunit în prima reuniune specială privind drepturile omului din 2009[8]. Comitetul supravegehază adoptarea măsurilor individuale necesare pentru a elimina consecinţele pentru reclamanţi ale încălcărilor stabilite de Curte (inclusiv plata despăgubirilor pentru justa satisfacţie) şi/sau măsurile generale (legislative sau alte modificări) necesare pentru prevenirea unor noi încălcări similare.
Au fost examinate 413 de cauze noi, o parte din ele vizând problemele relative la adoptarea unor măsuri generale noi[9]. În ceea ce priveşte celelalte cauze, Comitetul va examina progresul realizat, în special referitor la 300 de reforme legislative sau de altă natură. În cadrul reuniunii, Comitetul a examinat adoptarea rezoluţiilor finale în 31 de cauze în care au fost luate toate măsurile de executare necesare şi a evaluat posibilitatea încheierii a altor 34 de cauze.

La 3-5 iunie 2008, Comitetul Miniştrilor a organizat cea de-a doua reuniune specială privind drepturile omului din 2008[10], cu scopul de a supraveghea executarea mai multor hotărâri a Curţii. Au fost examinate 377 de cauze noi, dintre care 33 de cauze vizează adoptarea noilor măsuri generale de executare.  Altele se referă la subiecte deja examinate în raport cu alte cauze sau nu au un caracter structurat. În restul cauzelor, Comitetul a examinat progresul realizat în adoptarea măsurilor individuale şi/sau regionale, în special relativ la cele 300 reforme legislative sau de altă natură solicitate. În cadrul reuniunii, Comitetul a examinat, de asemenea, adoptarea resoluţiilor finale în 69 de cauze în care au fost luate toate măsurile de executare necesare şi va decide asupra clasării altor cincizeci de cauze[11].

În martie 2008, Comitetul Miniştrilor a prezentat primul raport annual privind supravegherea executării hotărîrilor Curţii Europene a Drepturilor Omului[12]. Ambasadorul Emil Kuchar, Reprezentantul Permanent al Slovaciei – statul care deţinea preşedenţia asupra celor 47 de membri a Organizaţiei – şi Ambasadorul Per Sjögren, Reprezentantul Permanent al  Suediei –demnitarii au subliniat faptul că calitatea executării hotărârilor este crucială. „Controlul executării hotărârilor constituie un element esenţial al credibilităţii sistemului şi a eficienţei acţiunilor Curţii, care stimulează încrederea ce trebuie să existe între autorităţi în diferite state membre cu scopul consolidării stabilităţii democratice şi cooperării eficiente în Europa”, a menţionat Emil Kuchar. „Executarea eficientă nu poate fi realizată fără participarea tuturor actorilor - agenţii guvernamentali, autorităţile nationale şi funcţionarii de stat”, a adăugat Per Sjögren.

„Acest raport a fost elaborat pentru a sublinia importanţa acţiunii Comitetului Miniştrilor în acest domeniu”, a menţionat Jean-Paul Costa - Preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a adus mulţumiri publice Comitetului Miniştrilor pentru activitatea desfăşurată în ultimiii ani în vederea ameliorării şi promovării protecţiei drepturilor omului la nivel internaţional[13].
            Terry Davis a remarcat că „Hotărârile Curţii sînt extrem de importante. Executarea lor este la fel de importantă. Ele au o importanţă deosebită pentru persoanele vizate”. 
Secretarul General al Adunării Parlamentare, Mateo Sorinas, a menţionat că acest raport va constitui un instrument de valoare în activitatea în comună a parlamentelor naţionale, Adunării, Comitetului Miniştrilor, Curţii şi  Comisarului pentru Drepturile Omului , de protejare eficientă a drepturilor cetăţenilor europeni.

În cele  274 pagini ale raportului este prezentată o evaluare a problemelor principale şi o informaţie statistică  privind executarea principalelor cazuri examinate de către Comitetul Miniştrilor în 2007. Documentul conţine o prezentare  tematică a problemelor examinate în 2007  şi o analiză  statistică. Raportul include Rezoluţiile finale, Rezoluţiile interimare, precum şi alte documente publice relevante.

La 7 şi 8 februarie 2006, Comitetul Miniştrilor a desfăşurat prima din cele 6 reuniuni  speciale prevăzute pentru 2006, pentru a supraveghea executarea hotărârilor  Curţii europene pentru Drepturile Omului[14]. Comitetul a supravegheat modalitatea în care  Statele pîrîte au plătit satisfacţia echitabilă reclamanţilor (542 cauze), adoptarea altor măsuri individuale pentru a restabili reclamanţii în drepturile lor (64 cauze sau grupuri  de cauze) şi adoptarea  măsurilor generale pentru  prevenirea unor  noi încălcări similare (70 cauze sau grupuri de cauze). 

În cadrul acestei reuniuni, Comitetul a supravegheat printre altele:

  • executarea cauzei Ilaşcu şi alţii c. Rusiei şi Moldovei, constatînd că detenţia reclamanţilor în „Republica moldovenească Transnistria” era  arbitrară şi ilegală, şi a ordonat eliberarea imediată a reclamanţilor  deţinuţi.
  • măsurile generale (constituţionale, legislative sau alte reforme, inclusiv implementarea  recursurilor interne efective) pentru prevenirea unor noi încălcări similare cu cele constatate în cauze, în special progresele unei reforme legislative continue în Moldova pentru a preveni noi atingeri la libertatea de religie (cauza Biserica Mitropoliei Basarabia)[15].

La 5-6 decembrie 2006, Comitetul Miniştrilor s-a reunit în ultima sa şedinţă din cele şase reuniuni speciale prevăzute pentru anul 2006 privind verificarea executării hotărârilor Curţii[16]. Comitetul a verificat plata de către Statele pîrîte a satisfacţiei echitabile datorată reclamanţilor (855 de dosare), adoptarea altor măsuri individuale pentru restabilirea reclamanţior în drepturi (127 de dosare sau grupuri de dosare) şi adoptarea măsurilor de ordin general în scopul prevenirii noilor încălcări similare (186 de dosare sau grupuri de dosare).

În cadrul acestei reuniuni, Comitetul a verificat[17]:  

  • restabilirea în drepturi a reclamanţilor, de către Statele pârâte, în urma încălcărilor stabilite, în special, răspunsul la cea de-a 4-a Rezoluţie interimară în cauza Ilaşcu şi alţii c. Rusiei & Moldovei, în care Curtea a stabilit că detenţia reclamanţilor pe teritoriul « Republicii moldoveneşti transnistriene » era arbitrară şi ilegală şi a ordonat eliberarea imediată a reclamanţilor aflaţi încă în detenţie (ResDH(2006)26 din 10 mai 2006);
  • măsurile de ordin general (constituţionale, legislative sau alte reforme, inclusiv crearea recursurilor interne), adoptate sau în curs de adoptare, pentru prevenirea noilor încălcări similare celor stabilite în hotărâri, în special cu privire la: prevenirea relelor tratamente din partea poliţiei în Moldova (Boicenco); ameliorarea condiţiilor de detenţie în Moldova (Ostrovar).

În urma colaborării cu Consiliul Europei, Moldova a beneficiat de un program de consolidare a funcţionarilor din domeniul drepturilor omului pentru aplicarea legii pentru o perioadă de 60 de luni. Funcţionarii şi-au îmbunătăţit cunoştinţele şi competenţele în ceea ce priveşte standardele europene în domeniul drepturilor omului, asistenţa acordată fiind în sumă de 150.000 euro. Banii au fost oferiţi pentru reformarea sistemului judiciar, inclusiv revizuirea legislaţiei privind sistemul judiciar, înfiinţarea de structuri naţionale de consolidare a capacităţilor pentru judecători şi procurori, facilitarea accesului la justiţie, reformarea instituţională a Ministerului de Justiţie, precum şi luptei împotriva corupţiei în cadrul sistemului judiciar.

Legea cu privire la Institutul Naţional de Justiţie (INJ), care a fost adoptată în iunie 2006 şi a intrat în vigoare peste o lună, corespunde în cea mai mare parte recomandărilor date de experţii Consiliului. În scopul armonizării legislaţiei cu privire la organizarea judecătorească şi statutului judecătorilor cu recomandările Consiliului, Parlamentul a examinat şi a adoptat modificări la respectiva Lege. Spre regret, această lege nu a fost prezentată spre examinare Consiliului Europei, deşi a suferit importante modificări a cadrului legal în organizarea judecătorească.

În baza recomandărilor Consilului, Parlamentul a adoptat modificări la Legea cu privire la Biroul de Avocaţi. O atenţie deosebită trebuia să fie acordată la dezvoltarea capacităţii respectivei instituţii. Un nou Cod a intrat în vigoare în 2005 şi o nouă lege privind sistemul de executare a fost adoptat la 6 iulie 2006. Nivelul de executare a hotărârilor judecătoreşti rămâne foarte slab, pe de o parte, iar finanţarea redusă a sistemului de executare generează o cifră de afaceri destul de mare în rândurile judecătorilor. Departamentul pentru executare necesită asistenţă în dezvoltarea reglementărilor tehnice pentru buna aplicare a Codului şi în instruirea corespunzătoare a executorilor judiciari.

Moldova este una din cele trei ţări ţintă selectate pentru un proiect pilot privind inchisorile, iniţiat de către Comitetul european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT). Planul de acţiune pentru punerea în aplicare a conceptului de reformare a sistemului penitenciar pentru perioada 2004-2013 a fost modificat în 2005. Planul are un număr de proiecte de investiţii, dar nu şi disponibilitatea fondurilor.

În perioada  15-20 martie 2006, o delegaţie a CPT a efectuat o vizită în regiunea transnistreană a Republicii Moldova[18]. Aceasta este cea de-a treia vizită a CPT în regiunea transnistreană, vizitele precedente avînd loc în noiembrie 2000 şi martie 2003. Unul din obiectivele acestei vizite  a fost  faptul de a evalua situaţia deţinuţilor care suferă de tuberculoză. Delegaţia a examinat, în acest context,  realizările concrete ale proiectului elaborat de Caritas Luxembourg destinat să amelioreze condiţiile de viaţă ale deţinuţilor, care a fost finanţat din fondurile Consiliului Europei. Delegaţia a mai examinat  tratamentul altor categorii de deţinuţi.

Cu deplina cooperare a autorităţilor locale ale regiunii, delegaţia a avut acces lo toate locurile  de detenţie pe care a dorit să le viziteze, ea s-a întâlnit fără martori  cu toţi deţinuţii cu care a dorit să dialogheze[19].

Delegaţia a mai efectuat o vizită la închisoarea nr. 8 din Bender. Această închisoare, situată în regiunea transnistreană, face parte din sistemul penitenciar al Republicii Moldova. Fiind vizitată  de CPT în noiembrie 2003 şi februarie 2004, instituţia continuă să fie lipsită de apă curgătoare şi de electricitate prin decizia autorităţilor municipale din Bender. În afară de aceasta, din 2005, instituţia nu este conectată la sistemul de canalizare.

Delegaţia a avut întrevederi cu autorităţile locale la Tiraspol. În cadrul vizitei, ea s-a mai întâlnit la Chişinău cu Viceministrul Justiţiei, cu  Directorul General al Instituţiilor Penitenciare, precum şi cu reprezentanţii administraţiei penitenciare şi serviciile Procurorului General.

Din informaţiile culese în timpul altei vizite din 2007, CPT a ajuns la concluzia că, în ciuda eforturilor făcute de către autorităţile moldovene, în ultimii ani, fenomenul de rele tratamente de către poliţie a rămas în proporţii destul de mari[20]. Comisia a solicitat autorităţilor să promoveze mesaje de „zero toleranţă” şi „zero rele tratamente”. CPT a solicitat, de asemenea, autorităţilor să efectueze o anchetă în cazul sesizărilor de rele tratamente de către personalul care facilitatează procesul de detenţie temporară din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie din municipiul Chişinău. Raportul conţine recomandări care vizează consolidarea formelor de protecţie împotriva maltratării, îmbunătăţirea screening pentru vătămări şi introducerea unei monitorizări de către poliţie a locurilor de detenţie. În ceea ce priveşte drepturile omului au fost implicate, resursele disponibile, pentru a consolida  Ombudsmanul. Crearea unui Institut Naţional de Justiţie a fost un pas important în consolidarea sistemului judiciar. Consiliul Europei  a susţinut financiar eforturile necesare pentru a asigura buna funcţionare a Institutului, precum şi a sitemului judiciar în general.

Sistemul de urmărire penală[21]. Au fost adoptate modificări la Legea cu privire la Procuratură. Cu toate acestea, nu au fost luate măsuri pentru a îmbunătăţi competenţele profesionale. Principalii factori care au dus la rezultate nesatisfăcătoare în serviciile procurorului au fost: independenţa limitată faţă de influenţa politică, instabilitatea profesională, corupţia cauzată de nivelul scăzut de venituri. Potrivit evaluărilor Consiliului, Legea cu privire la Procuratură oferă noi competenţe Procuraturii Generale, care sunt la moment incompatibile standardelor Organizaţiei (în special cu privire la interferenţe în activitatea administraţiei publice locale).

Situaţia drepturilor omului în domeniul mass-media[22]. La 28 martie 2006, Parlamentul a publicat un proiect al Codului Audiovizualului pentru discuţii publice, pe marginea căruia au avut lor intense dezbateri dintre experţii mass-media. Peste o lună, atât Consiliul Europei, cât şi OSCE au comentat pe marginea acestui proiect, Codul a fost revizuit şi aprobat la 27 iulie 2006. Acest instrument legislativ a înlocuit pe cel vechi şi anume, Legea cu privire la audiovizual, Legea cu privire la serviciul public de radiodifuziune TeleRadioMoldova şi Legea cu privire la serviciul public de radiodifuziune locală.

Conform noului Cod, Consiliul de Coordonare al Audiovizualului (CCA) este format din nouă membri, selectaţi de către Comisia parlamentară pentru educaţie, cultură şi mass-media. Procesul de selecţie se pare că nu a reuşit să fie transparent. Potrivit mass-media şi a ONG-urilor din domeniu, nici unul dintre candidaţii propuşi de societatea civilă şi organizaţiile profesionale nu au fost aleşi. Experţii şi reprezentanţii mass-media sunt de părerea că CCA acordă licenţe de emisie şi frecvenţe într-un mod imparţial.

Codul Audiovizualului, care a fost adoptat în iulie 2006 a luat în considerare o serie de recomandări din partea experţilor Consiliului Europei. Cu toate acestea, primul an de la punerea în aplicare a Codului a demonstrat că şi alte modificări ar putea fi necesare, în special cu privire la clarificarea statutului serviciilor publice de radiodifuziune locală, asigurarea independenţei CCA.

Experţii şi profesioniştii media locali au exprimat îngrijorarea că articolul 16 din Codul civil privind calomnia nu stabileşte o limită superioară de compensaţii pentru daunele morale, care pune în pericol viabilitatea financiară a mass-media. Aproape toate cazurile de defăimare pierdute de presă sunt cauzate de lipsa independenţei faţă de justiţie. Ţinând cont de faptul că Moldova a pierdut o serie de cazuri la CEDO cu privire la problema de defăimare, Consiliul Europei recomandă revizuirea legislaţiei în vigoare. Un nou program comun „Libertatea de exprimare şi de informare şi a libertăţii de mass-media”  a fost lansat de către Consiliul Europei şi Comisia Europeană şi va oferi asistenţă în promovarea şi protecţia dreptului la libertatea de exprimare.

Consiliul Europei a finanţat în anul 2007 un proiect în mărime de 90.000 euro, privind libertatea de exprimare şi informare în Republica Moldova, proiect ce a durat 21 de luni. Proiectul a fost orientat spre promovarea libertăţii de exprimare şi de informare, precum şi a libertăţii mass-media şi a pluralismului în Moldova prin activităţi de asistenţă cu scopul de reformare a sectorului audiovizual, asigurarea transparenţei în procesul de luare a deciziilor, de rezolvare a cazurilor de defăimare în mod cît mai correct.

Combaterea rasismului şi a intoleranţei. Numeroase instrumente juridice naţionale şi internaţionale condamnă discursul instigator. Totuşi, specificul răspîndirii largi  a Internetului, îndeamnă adoptarea unor noi strategii pentru combaterea instigării la rasism şi violenţă, care sunt larg diseminate pe paginile web.

Deoarece internetul a desfiinţat teritoriile şi frontierele, statele nu-l mai pot controla eficient prin regulamente naţionale, asta fiind motivul pentru care este necesară o cooperare internaţională în acest domeniu. Eforturi comune pentru armonizarea legislaţiilor naţionale, inclusiv Protocolul Adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind combaterea criminalităţii în spaţiul cibernetic, au ajutat la soluţionarea unor probleme din domeniu. Una dintre acestea este faptul că nu există  o definiţie universal acceptată privind natura ilegală  a dialogului rasist, care poate fi protejat prin dreptul la liberă exprimare[23].

La finele anului 2007, Oficiul Consiliului Europei în Moldova a lanst proiectul „Punct de Informare mobil (INFOBUS) pentru promovarea Campaniei Consiliului Europei „Toţi Diferiţi  -  Toţi Egali” -   Campanie europeană a Tinerilor pentru Diversitate, Drepturile Omului şi Participare. Infobusul a urmat itinerarul Chişinău-Ungheni-Făleşti-Străşeni-Chişinău. În localităţile menţionate, reprezentanţi ai Oficiului Consiliului Europei în Republica Moldova şi  Ministerului Educaţiei şi Tineretului au făcut o prezentare a publicaţiilor  şi au distribuit materiale de promovare a valorilor Consiliului Europei[24].

Campania „Toţi Diferiţi - Toţi Egali”, 2006-2007 continuă pentru încă doi ani, sub o nouă denumire „Campanie împotriva rasismului şi intoleranţei”, continuând astfel să susţină pentru viitor Planul de acţiune, adoptat de cel de-al Treilea Summit al Consiliului Europei (Varşovia, 16-17 mai 2005) în ceea ce priveşte promovarea includerii, lupta împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei[25].

 Minorităţile naţionale. Protecţia minorităţilor naţionale s-a aflat pe agenda Consiliului Europei încă de la începutul activităţilor sale, dar această problemă a obţinut o importanţă considerabilă odată cu căderea regimurilor comuniste şi cu creşterea naţionalismului extremist în unele regiuni ale Europei. Violenţa interetnică şi ostilitatea în fosta Iugoslavie şi în fosta Uniune Sovietică au demonstrat foarte clar că protecţia minorităţilor naţionale nu este doar un element crucial al protecţiei drepturilor omului, dar şi esenţial pentru stabilitate, siguranţă şi pace în Europa.

Republica Moldova a semnat Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale la 13.07.1995, a ratificat-o la 20.11.1996, întrînd în vigoare la 01.02.1998. Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, în cadrul căruia şi-a delegat şi Moldova un reprezentant, a adoptat în 2004 un al doilea aviz privind punerea în aplicare a Convenţiei de către Moldova[26]. La 7 decembrie 2005, Comitetul Miniştrilor a adoptat o rezoluţie privind implementarea Convenţiei-cadru de către Moldova. Textul Rezoluţiei descrie realizările Moldovei la capitolul protecţiei minorităţilor, precum şi o serie de recomandări, printre care: asigurarea necesităţilor culturale a minorităţilor naţionale, continuarea eforturilor de combatere a  discriminării şi promovarea toleranţei şi dialogului intercultural[27]. În cadrul comentariilor asupra textului Rezoluţiei, Guvernul Moldovei subliniază că una din problemele nerezolvate a rămîne a fi problema transnistreană, care continuă să fie o îngrijorare serioasă, deoarece conflictul atinge aspectele principale ale vieţii întregii societăţi a Republicii Moldova, aşa precum colaborarea internaţională, stabilitatea, integritatea teritorială şi suveranitatea statului[28]. Este importantă dorinţa autorităţilor moldoveneşti de a menţine şi dezvolta un dialog constructiv cu Comitetul consultativ - inclusiv cu care au organizat, în mai 2006, un nou seminar de monitorizare a Convenţiei-cadru, precum şi traducerea documentelor relevante din cel de-al doilea ciclu de monitorizare în cinci limbi locale. Angajamentul autorităţilor de a spori protecţia minorităţilor şi a dialogului intercultural a fost reiterat în mod clar, la nivel politic.

Următoarea convenţie cu o relevanţă majoră faţă de minorităţi este Carta pentru Limbile Regionale sau Minoritare care se axează mai detaliat pe acţiunile întreprinse în vederea garantării protecţiei şi promovării în particular a limbilor minoritare, ca element decisiv al patrimoniului cultural. Ea are efect direct pe asupra abilităţii minorităţilor naţionale de a-şi utiliza propria limbă în viaţa publică.

Republica Moldova a semnat, dar încă nu a ratificat, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare. În cooperare cu Centrul pentru problemele minorilor la Chişinău, s-a îmbunătăţit nivelul de informare cu privire la Carta Europeană în Comrat, Taraclia, Briceni şi Chişinău.

Societatea moldovenească este caracterizată de un climat de toleranţă şi înţelegere reciprocă, iar menţinerea şi consolidarea acestui climat pare a fi o prioritate majoră pentru autorităţi. Deşi au fost făcute eforturi în diferite sectoare pentru protecţia minorităţilor naţionale, se pare că, există în continuare deficienţe la punerea în aplicare a legislaţiei relevante, în special la nivel local.

În pofida faptului că în ultimii ani  Republica Moldova a înregistrat progrese în procesul de ajustare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, inclusiv în domeniul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, persistă unii factori obiectivi şi subiectivi care generează  încălcarea drepturilor cetăţenilor şi  condamnarea statului.

Astfel, nu au fost întreprinse măsurile necesare pentru crearea condiţiilor adecvate de detenţie, nu au fost luate măsuri suficiente întru executarea la timp a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile şi definitive de către autorităţile publice de toate nivelurile, este insuficientă activitatea organelor de drept,  procuraturii,  poliţiei şi a instanţelor de judecată la capitolul  respectarea şi corespunderea cerinţelor Convenţiei, nu sînt sancţionaţi funcţionarii publici activitatea cărora generează încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, persistă cazuri de neaplicare a jurisprudenţei şi practicii CEDO de către instanţele judecătoreşti şi colaboratorii organelor de drept, ca urmare a lipsei unui sistem eficient de instruire iniţială şi continuă,  inexistenţei analizei sistemice a practicii de urmărire penală şi a neexaminării cauzelor prin prisma jurisprudenţei CEDO.

Aşadar, dintre toate sistemele internaţionale de protecţie a drepturilor omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este, de departe, cea care a dat naştere celei mai vaste şi mai elaborate jurisprudenţe. În ultimii ani, numărul cazurilor în care a fost sesizată Curtea a sporit considerabil, ceea ce denotă faptul că în Republica Moldova mai continuă încălcarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului. Însă urmează şi o altă concluzie, şi anume: sporirea interesului cetăţenilor faţă de domeniile care  le  afectează nemijlocit  viaţa cotidiană. Interesul pe care Consiliul Europei îl arată problemelor care implică drepturile omului se manifestă prin multitudinea de evenimente organizate la noi în Republică. Rolul Consiliului într-o societate democratică este vital dacă se doreste continuarea afirmării principiului supremaţiei legii şi se urmăreşte protecţia drepturilor omului şi garantarea exercitării acestora de către toţi cetăţenii. Ţinem să accentuăm că ar fi mult mai uşor, pentru autorităţile moldoveneşti şi mult mai benefic pentru imaginea externă a ţării, să fie prevenite şi evitate noi hotărîri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului contra Republicii Moldova. Acest lucru se poate realiza prin soluţionarea satisfăcătoare a cauzelor respective la nivel naţional.

Am dori să încheiem subliniind faptul că  în procesul de asigurare a respectului faţă de demnitatea fiinţei umane, de protecţie a drepturilor omului, o importanţă deosebită are conştientizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în corespundere cu prevederile constituţionale şi principiile universale. Drepturile şi libertăţile constituţionale, însă, nu pot fi exercitate, dacă nu sînt cunoscute. Considerăm că autorităţile publice ar trebui să se asigure că relaţiile lor cu societatea civilă şi  politicile lor de informare şi comunicare se înscriu într-un cadru de dezvoltare, sînt transparente şi se bazează pe adevăr şi pe respectul mutual. Or, limitarea sau restricţionarea, în orice formă, a drepturilor şi libertăţilor acesteia constituie o dovadă vădită a lipsei unei democraţii într-un stat de drept.