Dreptul la negocieri colective nu ar avea substanţă, dacă nu ar fi garantat şi dreptul la grevă. Pornind de la consacrarea constituţională a acestui drept, Legea 168/1999, în articolele 40-66, stabileşte condiţiile şi limitele exercitării sale.

Greva constituie încetarea colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate şi poate fi declarată pe durata desfăşurării unui conflict de interese, în condiţiile şi cu respectarea excepţiilor prevăzute de lege.

  • Exercitarea dreptului la grevă
  1. Condiţii de declarare a grevei.

Greva poate fi declarată numai dacă în prealabil, au fost epuizate, fără succes, modalităţile de soluţionare a conflictului de interese, adică s-a realizat concilierea şi aceasta nu a reuşit, sau s-a parcurs atât etapa concilierii, cât şi cea a medierii, fără a se stinge conflictul de interese.

Potrivit legii, greva poate fi declarată numai dacă în prealabil momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori, cu 48 de ore înainte. Termenul de 48 de ore înainte de încetarea colectivă a lucrului trebuie respectat nu numai în cazul grevelor propriu-zise, ci şi în cazul celor de avertisment. Legea nu precizează modalitatea în care să se realizeze în mod practic această înştiinţare însă, este preferabilă forma scrisă pentru a se putea face dovada îndeplinirii acestei condiţii. Termenul de 48 de ore este un termen minim. În consecinţă legalitatea declanşării grevei nu este afectată dacă o atare comunicare are loc cu mai mult de 48 de ore înaintea începerii grevei. În durata minimă de 48 de ore se includ şi zilele nelucrătoare (sărbători legale, religioase, zile de repaus săptămânal etc.).

Potrivit art. 49 din Legea 168/1999, greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale salariaţilor. Greva nu poate urmării realizarea unor scopuri politice.

  1. Tipuri de grevă.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 168/1999, grevele pot fi de avertisment, propriu-zise şi de solidaritate.

  1. Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin 5 zile greva propriu-zisă (art. 44).
  2. Greva propriu-zisă poate fi: totală sau parţială; nelimitată în timp sau limitată la o anumită perioadă. Greva nu trebuie să aibă caracter politic. S-a apreciat că, în principiu, criticarea autorităţilor executive, în contextul unei acţiuni greviste, nu conferă grevei caracter politic. Dacă însă prin grevă se solicită schimbarea unor persoane din cadrul autorităţilor executive sau a administraţiei publice locale, se poate argumenta caracterul politic al grevei, deoarece persoanele respective au fost învestite potrivit procedurilor legale şi constituţionale.
  3. Greva de solidaritate poate fi declarată în vederea susţinerii revendicărilor formulate de salariaţii din alte unităţi ce sunt aflaţi în grevă. Hotărârea de a declara grevă de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 42 alin. 1, din lege, de către organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 42 alin. 2 nu se aplică. Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi şi trebuie anunţată în scris conducerii unităţii cu cel puţin 48 de ore înainte de data încetării lucrului (art. 45).
  4. Hotărârea de declarare a grevei.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 168/1999, hotărârea de declarare a grevei poate fi luată de către:

  1. organizaţiile sindicale reprezentative, participante la conflictul de interese, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor;
  2. pentru salariaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotărârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin unei pătrimi din numărul salariaţilor unităţii, sau după caz, ai subunităţii, compartimentului sau a grupului de salariaţi în care s-a declanşat conflictul de interese.

Hotărârea de declarare a grevei poate fi luată atât pentru declararea unei greve propriu-zise cât şi a uneia de avertisment.

Pentru a se putea verifica ulterior condiţiile de legalitate a declarării grevei propriu-zise, organizatorii grevei de avertisment au obligaţia de a notifica conducerii unităţii forma grevei de avertisment.

La declararea grevei propriu-zise, organizatorii trebuie să precizeze şi durata acesteia (determinată sau nedeterminată), precum şi orice modificare a duratei grevei, după începerea ei. Modificarea adusă actului notificării iniţiale, trebuie să fie adusă la cunoştinţa conducerii unităţii cu cel puţin 48 de ore înainte de a se pune în aplicare noua hotărâre.

  1. Categorii de personal care nu pot declara grevă.

Exercitarea dreptului la grevă implică şi limitarea sa legală pentru a se asigura bunul mers al activităţii economico-sociale sau pentru garantarea unor interese de ordin umanitar. In acest spirit, legea stabileşte o serie de interdicţii şi limitări ale dreptului la grevă.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 168/1999, nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi al unităţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei, precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.

Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara grevă din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia (art. 64).

Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul român (art. 65).

  1. Declararea grevei cu condiţia asigurării serviciilor esenţiale.

Potrivit art. 66 din Legea nr. 168/1999, în unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în unităţile de transporturi pe căile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă, greva este permisă cu condiţia ca organizatorii şi conducătorii grevei să asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală, cu satisfacerea necesităţilor minime de viaţă ale comunităţilor locale.

Salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara grevă cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi care să asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă.

  1. Suspendarea începerii sau continuării grevei.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 168/1999, conducerile unităţilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.

Cererea de suspendare se adresează curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea şi se va soluţiona în termen de 7 zile de la înregistrare, hotărârile fiind irevocabile. Cererea de suspendare poate fi reiterată pentru o nouă perioadă.

  • Desfăşurarea grevei
  1. Participarea la grevă.

Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 prevede că participarea la grevă este liberă şi că nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe. Din acest text rezultă dreptul recunoscut oricărui salariat de a participa la grevă în mod liber, de a se retrage când doreşte din rândul participanţilor la grevă, de a refuza, atunci când este solicitat, să adere la un conflict colectiv de muncă.

Încălcarea acestor prevederi constituie contravenţie, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune şi se pedepseşte conform art. 88 din Legea nr. 168/1999.

Participarea la grevă sau organizarea ei, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru grevişti sau organizatori. Aceste dispoziţii nu se aplică, dacă greva este suspendată sau declarată ilegală potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60 din Legea nr. 168/1999.

Dacă începerea sau continuarea grevei a fost suspendată ori greva a fost declarată ilegală, organizarea sau participarea la grevă în continuare constituie încălcări ale obligaţiilor de serviciu şi atrage răspunderea juridică.

De pildă, liderii sindicali care organizează declanşarea sau, după caz, continuarea unei greve ilegale, pot răspunde şi disciplinar.

Art. 54 alin. 3 din Legea nr. 168/1999 dispune că, pe durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri la salariu. Concluzia ce se desprinde din acest text, este aceea că pe perioada cât se află în grevă, cei în cauză nu au dreptul la salariu (neprestând activitate). În schimb, grevişti vor beneficia de drepturile de asigurări sociale, iar intervalul de timp cât au participat la grevă constituie vechime în muncă incluzându- se şi în calculul vechimii neîntrerupte în aceeaşi unitate. Aceste din urmă drepturi nu se mai cuvin din momentul în care justiţia ori comisia de arbitraj au hotărât suspendarea ori încetarea grevei în temeiul Legii nr. 168/1999.

  1. Continuarea activităţii salariaţilor ce nu participă la grevă.

Participarea la grevă este absolut liberă în sensul că nimeni nu, poate fi

obligat să participe la grevă ori să refuze o asemenea participare.

Potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 168/1999, salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea, dacă aceasta este posibil. Este firesc ca cei ce nu participă la conflict, să-şi continue activitatea beneficiind astfel, pe cale de consecinţă, de salariu. Aceşti salariaţi vor continua activitatea dacă acest lucru este posibil. O astfel de posibilitate există atunci când greva celorlalţi salariaţi nu paralizează întreaga activitate a unităţii, când munca celor care, nu au intrat în grevă este independentă de rezultatele muncii celor ce au încetat lucrul.

Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă art. 51, alin. 2 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 88 din Legea nr. 168/1999 "fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaţi să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 ROL, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune".

Prevederile de mai sus se vor completa cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 2/2001 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe durata grevei conducerea unităţii nu poate fi împiedicată să îşi desfăşoare activitatea de către salariaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia. Conducerea unităţii nu poate încadra salariaţi care să îl înlocuiască pe cei aflaţi în grevă (art. 53).

  1. Obligaţii pentru organizatorii grevei şi conducerea unităţii, pe timpul desfăşurării grevei.

Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii au obligaţia ca pe durata grevei să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor art. 52 din lege.

Modalităţile concrete prin care organizatorii grevei şi conducerea unităţii se înţeleg să aducă la îndeplinire aceste prevederile rămân în exclusivitate la aprecierea lor. Numai în caz de neînţelegere, soluţia va fi dată de către instanţa judecătorească.

Neîndeplinirea acestei obligaţii sau îndeplinirea ei defectuoasă constituie cauză de nelegalitate atât pentru declararea grevei, întrucât aceasta nu poate începe înainte de stabilirea măsurilor respective, cât şi pentru desfăşurarea ei. În această situaţie, conducerea unităţii are posibilitatea de a solicita instanţei încetarea grevei şi obligarea organizatorilor la plata de despăgubiri pentru recuperarea prejudiciului produs.

Pe durata grevei, organizatorii acesteia au obligaţia de a continua negocierile. Dacă acestea nu se continuă, greva devine nelegală (exercitarea abuzivă a dreptului la grevă).

În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, greva încetează.

Refuzul organizatorilor grevei de a nu îndeplini obligaţia legală ce le revine în sensul de a continua negocierile cu conducerea unităţii în vederea satisfacerii revendicărilor atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii (art. 57 din Legea nr. 168/1999).

Pe durata unei greve, declarată într-o unitate pot înceta activitatea şi salariaţii unor subunităţi sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului de interese. Într-o asemenea situaţie de extindere a grevei, revendicările nu se pot schimba, neputând fi altele sau mai multe decât cele iniţiale cu privire la care au fost îndeplinite condiţiile legale de declanşare a grevei. Participarea la grevă sau la organizarea ei cu respectarea condiţiilor legale, nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu. Prin urmare nu poate fi antrenată răspunderea juridică a salariatului pentru acest motiv.

  • Încetarea grevei
  1. Încetarea grevei prin renunţare.

Articolul 48 din Legea nr. 168/1999, prevede că în situaţia în care, după declararea grevei jumătate din membrii de sindicat sau jumătate din salariaţii care au hotărât declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze. Renunţarea poate fi adusă la cunoştinţă chiar în instanţă cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a grevei.

  1. Încetarea grevei prin acordul părţilor.

Potrivit art. 57 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, în cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul de interese este soluţionat şi greva încetează. Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini această obligaţie atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii.

Aşadar, în timpul grevei, organizatorii continuă negocierile cu conducerea unităţii, în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. în mod practic, aceste negocieri se concretizează într-un acord, care poate fi total, atunci când ambele părţi s-au înţeles deplin asupra revendicărilor formulate. Ca urmare, greva încetează şi acordul, realizat în acest sens, rămâne obligatoriu pe întreaga durată stabilită de părţi.

Singura obligaţie legală, ce le revine organizatorilor grevei, este, aceea de a aduce acest acord, la cunoştinţa greviştilor, pentru ca aceştia să, reînceapă lucrul la data convenită.

Acordul poate fi şi parţial când priveşte numai unele din revendicări altele rămânând nesoluţionate. Un acord parţial nu are efectele juridice ale încetării grevei în condiţiile arătate mai sus, decât în cazul în care organizatorii grevei hotărăsc să renunţe la celelalte revendicări a căror satisfacere nu au obţinut-o, situaţie în care, greva va înceta.

  1. Încetarea grevei prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 168/1999, atunci când unitatea apreciază că greva a fost declarată ori se continuă fără respectarea legii, se poate adresa tribunalului în raza căreia îşi are sediul unitatea, cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor legale pentru declanşarea sau continuarea grevei.

Instanţa fixează termen pentru soluţionarea cererii, care nu poate fi mai mare de trei zile de la sesizare şi dispune citarea părţilor. Judecarea cauzei se face potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă, în măsura în care prin această lege nu se dispune altfel. Aceasta înseamnă că sarcina probei, în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru declanşarea sau continuarea grevei revine conducerii unităţii, aceasta având calitatea procesuală de reclamantă.

Instanţa examinează cererea şi pronunţă, de urgenţă, o hotărâre prin care, după caz, fie respinge cererea unităţii, fie admite cererea şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.

Hotărârile pronunţate de instanţă sunt definitive. Împotriva hotărârii judecătoreşti se poate declara recurs la Curtea de Apel, instanţă care va soluţiona cauza potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegală, instanţele, la cererea celor interesaţi, pot obliga persoanele vinovate de declanşarea grevei ilegale la plata unor despăgubiri (art. 62 din lege).

  1. Încetarea, grevei prin hotărârea Comisiei de arbitraj.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 168/1999, în situaţia în care greva s-a derulat pe o durată de 20 de zile fără ca părţile implicate să fi ajuns la o înţelegere şi dacă continuarea grevei ar fi de natură să afecteze interesele economiei naţionale sau interese de ordin umanitar, Ministerul Muncii poate solicita soluţionarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj.

Iniţiativa Ministerului Muncii se comunică, în scris părţilor din conflictul colectiv de muncă. La data comunicării se suspendă continuarea grevei.

Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri. Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitrii se stabileşte odată pe an de Ministerul Muncii dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi a Camerei de Comerţ şi Industrie. Procedura de arbitrare a conflictului de interese este cea prevăzută la art. 32-39 din Legea nr. 168/1999.