În multitudinea relaţiilor dintre state şi organizaţii inter­naţionale se impun relaţiile diplomatice, ca formă superioară şi stare de normalitate a legăturilor dintre state.

Relaţiile diplomatice pot fi definite ca raporturile politice cu caracter oficial şi de continuitate între state, stabilite pe baza acordului de voinţă reciproc, prin misiuni diplomatice permanente pe care statele şi le trimit în scopul dezvoltării colaborării internaţionale şi al apărării intereselor fiecărui stat şi ale cetăţenilor săi pe teritoriul celuilalt stat.

Evoluţia relaţiilor diplomatice din ultimele decenii a dus la apariţia unor noi raporturi, nu numai între state, ci şi între acestea şi organizaţiile internaţio­nale, realizându-se nu numai prin misiuni permanente, ci şi prin misiuni diploma­tice speciale. De aceea, diplomaţia cunoaşte astăzi mai multe forme:

- diplomaţia permanentă, care, la rândul ei, poate fi bilaterală sau multilaterală (prin intermediul organizaţiilor internaţionale);

- diplomaţia ad-hoc (temporară), realizată, în mod deosebit, prin misiunile speciale.

Din practica statelor rezultă că pentru stabilirea relaţiilor diplomatice este necesară îndeplinirea anumitor condiţii

- entitatea care stabileşte relaţii diplomatice să aibă calitate de subiect de drept internaţional, principalii subiecți fiind statele;

- când două state stabilesc relaţii diplomatice, este necesară recunoaşterea lor reciprocă; chiar dacă actul recunoaşterii nu are caracter constitutiv, relaţiile diplomatice nu se pot stabili în lipsa acestuia, nici chiar atunci când este doar o recunoaştere de facto;

- stabilirea relaţiilor diplomatice se realizează numai pe baza acordului reciproc.

Deşi relaţiile diplomatice sunt caracterizate prin continuitate ca stare de normalitate, există posibilitatea încetării acestora:

- totală - ruperea relaţiilor diplomatice, poate avea loc din motive diverse, cel mai des aplicată ca măsură de constrângere fără folosirea forţei, sau ca rezultat al stării conflictuale armate; această modalitate de încetare a relaţiilor diplomatice reprezintă un act unilateral al statelor, care poate fi expres (declaraţie ofici­ală, motivată sau nu) sau tacit, deseori fiind ascunse adevăratele intenţii;

- temporară - suspendarea relaţiilor diplomatice, rezultatul unor împrejurări temporare care fac imposibilă menţinerea lor pentru perioade determinate, cum ar fi, de exemplu, ocuparea teritoriului statului (debelatio).