1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Structura organizatorică a autorităţii vamale

                Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Industriei şi Comerţului - ca organe ale administraţiei de stat - au în competenţa lor şi totodată răspund pentru înfăptuirea politicii statului în domeniul vamal.

                După cum prevede art. 5 alin. 1 şi 2 C. Vamal, activitatea autorităţii vamale se exercită prin:

  1. Autoritatea Naţională a Vămilor;
  2. direcţiile regionale vamale;
  3. birourile vamale.

                In cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale .

                Prin adoptarea Legii nr.  86/2006 privind Codul vamal al României au fost aduse serioase modificări în ceea ce priveşte structura organizatorică a autorităţii vamale, dispărând noţiunea de „unităţi vamale” din vechea lege nr. 141/1997.

                În urma adoptării Legii nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României (în vigoare dar cu 2 modificări prin O.U.G. nr. 33/2009 şi O.U.G. nr. 54/2010 a art. 270 ), Direcţia Generală a Vămilor devine Autoritatea Naţională a Vămilor.

          Conform art. 6 alin. (1) C.vamal, „Autoritatea Naţională a Vămilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul de stat, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organizarea şi funcţionarea acesteia se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

O prevedere importantă a Codului Vamal se referă la faptul că structura interioară a Direcţiei Generale a Vămilor (în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor) se aprobă de Ministerul Finanţelor Publice, ceea ce creează oportunitatea de a fi adecvată cerinţelor operative pe care le ridică activitatea la un moment dat. Fiind aplicat principiul ierarhiei administrative, pe plan teritorial sunt în subordinea A.N.V. direcţiile regionale vamale şi birourile vamale, care pot avea în cuprinsul lor şi puncte vamale.

Este important de subliniat că birourile vamale de frontieră se înfiinţează prin
Hotărâre de Guvern, iar direcţiile regionale vamale, birourile vamale şi punctele vamale
prin decizie a Autorităţii Naţionale a Vămilor [art. 7 alin. (2)-(3) C.vamal].

Această reglementare privitoare la emiterea hotărârii de guvern când se înfiinţează un nou birou vamal de control şi vămuire la frontieră se impune întrucât, pe de o parte,
înfiinţarea unei asemenea forme de organizare necesită o serie de tratative cu ţara vecină,
iar, pe de altă parte, se pun probleme şi pe plan intern referitoare la conjugarea activităţilor tuturor organelor care îşi desfăşoară activitatea în acea zonă.

Foarte utile sunt şi alte prevederi ale Capitolului II, Secţiunea I din Codul vamal, care se referă la următoarele chestiuni:

  • autoritatea vamală are o anumită siglă, ale cărei caracteristici sunt stabilite de către A.N.V. - precum şi de art. 3 din H.G. nr. 1552/2006;
  • salarizarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevăzute de lege pentru funcţionarii publici şi de Statutul personalului vamal [art. 6 alin. (3) C.vamal], ceea ce conduce la înlăturarea unor nepotriviri legate de nivelul acestora;
  • referitor la nomenclatorul de funcţii utilizate în sistemul vamal, acestea vor fi
    stabilite prin hotărâre de lege [art. 6 alin. (4) C.vamal]. Această prevedere este menţionată şi de art. 9 din H.G. nr. 1552/2006.

Prin H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V. se aduce o completare privind statele de funcţii pentru direcţiile regionale vamale şi birourile vamale, care se aprobă de preşedintele ANAF, în condiţiile legii, la propunerile vicepreşedintelui ANAF, după cum prevede art. 9 din această Hotărâre de Guvern.

Potrivit art. 5 din H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V., „Autoritatea Naţională a Vămilor este condusă de un vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului. Vicepreşedintele ANAF reprezintă autoritatea vamală în raporturile cu Autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici, alte persoane juridice şi fizice, precum şi cu organisme din ţară sau din străinătate, şi răspunde în faţa preşedintelui ANAF sau a ministrului finanţelor publice, după caz, pentru întreaga activitate a sistemului vamal”. În exercitarea atribuţiilor sale vicepreşedintele ANAF are calitatea de ordonator secundar de credite şi emite decizii, ordine, circulare, norme tehnice de aplicare a reglementărilor vamale.          

Anexa 2 din aceeaşi hotărâre de Guvern prevede structura organizatorică a aparatului propriu al Autorităţii Naţionale a Vămilor (anexa 1 prevede sigla A.N.V.).

Astfel, potrivit anexei 2 din hotărâre menţionată, în cadrul Autorităţii Naţionale a
Vămilor funcţionează, la nivel central, un număr de şase direcţii, acestea fiind:

Direcţia supraveghere şi control vamal;

  • Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal;
  • Direcţia economica, investiţii şi administrare a serviciilor;
  • Direcţia resurse umane, organizare generala şi perfecţionare;
  • Direcţia juridică, urmărire şi încasare a creanţelor;
  • Direcţia de tehnologia informaţiei, comunicaţii şi statistica vamală.

În structura centrală există, potrivit acestei hotărâri (H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V.) şi trei servicii independente, şi anume:

  • Serviciul verificări interne;
  • Serviciul audit public intern;
  • Serviciul integrare vamală europeană şi relaţii internaţionale.

În privinţa Direcţiilor regionale vamale, acestea au fost înfiinţate pentru a se putea
coordona mai operativ activitatea întregului sistem vamal. La nivelul anului 1997 autoritatea vamală era răspândită pe teritoriul României în următoarele oraşele: Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Oradea, Timişoara. Au urmat apoi regionalele vamale Bucureşti zona Aeroportuară şi Giurgiu. Acestea îşi desfăşoară activitatea în subordinea A.N.V. şi coordonează birourile vamale care funcţionează în raza lor de activitate.

Birourile şi punctele vamale sunt unităţi operative care nu au personalitate juridică şi sunt subordonate direct A.N.V.

Alături de aceste organe specializate în activitatea vamală, ministerele şi celelalte
instituţii centrale sunt obligate, fiecare în domeniul lor de activitate, să asigure realizarea serviciilor ce revin unităţilor subordonate cu privire la aplicarea regimului vamal şi
răspund pentru luarea măsurilor în vederea respectării Codului şi Regulamentului vamal.

Vămile pot fi definite ca instituţii în administraţia statului care funcţionează pe teritoriul naţional, la frontieră şi al căror număr este egal, de regulă, cu punctele de trecere organizată a frontierei naţionale. Există însă, prin excepţie, şi centre vamale plasate în interiorul frontierei naţionale, iar în cazul Uniunilor Vamale în interiorul frontierei Uniunii vamale sau chiar în spaţiul unor mari fabrici şi combinate industriale. Unele vămi funcţionează în porturile maritime, fluviale şi în aeroporturile de legături internaţionale, ţinându-se cont de specificul teritoriului naţional, precum şi la frontiera dintre zonele şi porturile libere şi teritoriul naţional.

Cele peste 101 vămi cu structură complexă şi specializate în funcţie de anumite operaţiuni, sunt clasificate după mai multe criterii:

  1. după poziţia faţă de frontieră:
    • vămi de frontieră;
    • vămi de interior;
    • vămi mixte, care realizează operaţiuni specifice ambelor tipuri de vămi.
  2. după specificul căilor de transport, al mărfurilor sau persoanelor:
  • vămi rutiere;
  • vămi feroviare;
  • vămi fluviale;
  • vămi maritime;
  • vămi pentru transporturi poştale;
  • vămi pentru micul trafic;
  • vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport.
  1. după mărimea traficului şi complexitatea mărfurilor transportate:
  • vămi mari;
  • vămi medii;
  • vămi mici.

Teritoriul în cadrul căruia unităţile economice domiciliate pe acesta sunt obligate să îndeplinească formalităţile vamale la vama respectivă, poate fi definit ca zona de competenţă a vămii. Unităţile vamale de frontieră au procedat, în urma reorganizării activităţii vamale, la efectuarea controlului mijloacelor de transport şi al bunurilor călătorilor, asupra mărfurilor aflate în trafic internaţional efectuând un control vamal sumar.

Foarte utilă bunei funcţionări a sistemului vamal este şi prevederea din Codul vamal conform căreia „autoritatea vamală îşi desfăşoară activitatea în sedii proprii sau, atunci când acest lucru nu este posibil, în spaţii puse la dispoziţie fără plată de către deţinătorii legali, care, potrivit legii, sunt autorizaţi să funcţioneze în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat”. Aceşti deţinători legali pot fi unităţile de transport feroviar, auto, aeroporturile, porturile maritime şi fluviale, organele de grăniceri sau de poliţie ori administraţia publică locală.

Această prevedere a fost supusă în decursul anilor unor multiple discuţii, întrucât s-a întâmplat ca activitatea vamală să se desfăşoare în spaţii nepotrivite, fiind îngreunată
funcţionalitatea acesteia. În prezent, se află în curs de derulare procesul de încasare a unor sume de bani pe baza comisionului vamal, sume care sunt destinate pentru amenajarea unor spaţii moderne, finalizându-se lucrările la unităţile vamale de frontieră cu aspect modern.

O serie de alte dispoziţii importante referitoare la structura organizatorică a
A.N.V. mai sunt prevăzute în H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale a Vămilor şi privesc următoarele probleme:

  • numirea directorilor direcţiilor supraveghere şi control vamal şi cea de tehnici de
    vămuire şi tarif vamal se numesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
    Administrare Fiscală (A.N.A.F.)[art. 6 alin. (1)];
  • numărul maxim de posturi pentru A.N.V. şi unităţile subordonate acesteia este de
    4.588 (anexa 2), iar repartizarea acestora pentru aparatul propriu al A.N.V. se aprobă prin
    ordin al preşedintelui ANAF, pe când pentru unităţile subordonate acesteia se aprobă prin
    decizie vicepreşedintelui ANAF, care conduce ANV (art. 9);
  • în cazul în care vicepreşedintele ANAF, din diferite motive, nu îşi poate exercita
    atribuţiile curente, directorul Direcţiei supraveghere şi control vamal şi Direcţiei tehnici
    de vămuire şi tarif vamal sunt înlocuitorii de drept ai vicepreşedintelui ANAF care
    conduce ANV [art. 6 alin. (2)];
  • structura organizatorică a direcţiilor regionale vamale, a birourilor vamale şi a
    punctelor vamale se aprobă de vicepreşedintele ANAF prin ordin [art. 8 alin. (1)];
  • directorii şi adjuncţii acestora, şefii de serviciu şi şefii de birouri, precum şi şefii
    birourilor vamale de control şi vămuire şi ai altor compartimente din structura acestora,
    cu excepţia celor prevăzuţi la art. 6 alin. (1), se numesc prin ordin al vicepreşedintelui
    ANAF [art. 7 alin. (2)];
  • A.N.V. are în dotare mijloace de transport aeriene, navale şi terestre pentru activităţi
    specifice, fiind prevăzute în anexa 3 din Hotărârea de Guvern structura, numărul şi
    consumul de carburanţi, iar repartizarea pe unităţi vamale a mijloacelor de transport se
    face prin decizie a directorului general [alin. (1) şi (2) din art. 11];
  • potrivit pct. II din anexa nr. 3 a acestei Hotărâri de Guvern, Autoritatea Naţională a
    Vămilor se dotează cu câini dresaţi pentru atribuţii de control antidrog şi materiale
    explozive [art. 11 alin. (3)];
  • pentru asigurarea necesarului de personal vamal, precum şi pentru perfecţionarea
    profesională a personalului angajat, A.N.V. organizează cursuri de pregătire în domeniu
    prin Şcoala de finanţe publice şi Vamă din cadrul Ministerului Finanţelor Publice
    (art. 12).

Загрузка...