Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta să plateasca o remuneraţie (comision).

Actul juridic încheiat de comisionar cu un terţ dă naştere unor drepturi şi obligaţii numai pentru comisionar, chiar şi în cazul în care comitentul este numit sau a participat la executarea actului juridic. Între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligatii ca între mandant si mandatar, cu deosebirile stabilite în prezentul capitol.

Formula juridică actuală a contractului de comision, expusă de legiuitor în prezentul articol, este una deosebită de cea existentă în Codul civil din 1964prin faptul că comisionarul poate încheia în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi comitent nu numai convenţii civile, dar orişice acte juridice, care, evident, ca conţinut şi număr sînt mai multiple. În celelalte reglementări, legiuitorul a păstrat acelaşi mecanism de perfectare a raporturilor de comision cu unele excepţii, stabilite de art.1066, art.1068 a prezentului cod. Caracteristica juridică a contractului de comision expusă în definiţie conţine în sine toate trăsăturile contractelor de prestări servicii juridice cu excepţia unor trăsături ce-i marchează esenţa obligaţiunii. Pentru a înţelege acest specific este necesar să exemplificăm o anumită situaţie. Proprietarul are o necesitate de realizare a unor mărfuri, însă nu are cumpărători. În acelaşi timp există un intermediar, gata să acorde servicii de căutare a cumpărătorului. Dar, încrederea proprietarului în intermediar nu este în aşa măsură, ca să-i permită intermediarului să încheie contract din numele lui. În această situaţie proprietarul şi intermediarul nu pot încheia nici contract de prestare a serviciilor faptice de căutare a cumpărătorului, deoarece nivelul relaţiilor fiduciare nu le permite acest lucru.

Ieşirea optimă din situaţie se prezintă a fi recurgerea de către părţi la modelul contractului de comision, care presupune prestarea de servicii juridice din numele comisionarului, dar pe contul comitentului, în rezultatul contractului partea obligată faţă de cumpărător devine nu proprietarul mărfii, dar comisionarul (intermediarul).

Contractul de comision este formulat de către legiuitor ca un act juridic (obligaţie) cu titlu exsclusiv oneroasă. Deaceea caracterul gratuit nu este compatibil caracterului comercial al comisionului, determinat de faptul că, prestînd un serviciu juridic, comisionarul acţionează în nume propriu. Prin urmare, chiar dacă părţile au indicat în contract caracterul gratuit al obligaţiei (serviciului prestat), această condiţie trebuie să fie lovită de nulitate absolută în temeiul art.217 şi art.220 ale prezentului cod, iar comisionarul are dreptul în orice caz la remuneratie (comision).

Ideea expusă mai sus este redată de către legislator în al. 2 al articolului comentat, unde expres se specifică faptul, că dacă comitentul este desemnat în contract sau a participat la executarea lui, atunci totuşi, actul juridic încheiat de comisionar cu un terţ dă naştere drepturilor şi obligaţiilor, ce reiese din acest act juridic, numai

pentru comisionar. Însă pe cealaltă extremă a obligaţiei de comision, riscul antreprenorial, adică riscul obţinerii beneficiului şi a suportării cheltuielelor îl suportă comitentul în calitate de proprietar al mărfurilor.

Legătura juridică dintre contractele de comision şi mandat, sau incidenţa normelor ce reglementează mandatul asupra comisionului este dezvăluită prin existenţa aceloraşi drepturi şi obligaţii între comitent şi comisionar, ca între mandant si mandatar cu deosebirile stabilite în capitolul prezentului cod, ce reglementează comisionul.

Deosebirile de reglemetare juridică pot fi observate prin:

  • caracterul exclusiv oneros al contractului de comision (art.1061 Cod civil),
  • posibilitatea încheierii unui contract de subcomisie (art.1067 Cod civil),
  • existenţa regulelor speciale de reziliere a contractului (art.1072-1073 Cod civil).

Delimitarea acestor contracte poate fi făcută şi în baza altor caracteristici, ca de exemplu, persistenţa în contractul de comision a serviciilor nu numai de încheiere a actelor juridice, dar şi de executare a lor, fapt care trebuie apreciat în cazul stabilirii remuneraţiei de comision, ce trebuie achitată comisionarului în cazul rezilierii anticipate a contractului (vezi art. 1063, art.1064, art.1072 ale prezentului cod). O particularitate importantă a contractului de comision, ce-l deosebeşte de principiile generale ale dreptului contractual reprezintă faptul, că comisionarul nu răspunde în faţa comitentului pentru neexecutarea convenţiilor (actelor juridice) de către terţele persoane, deoarece actele juridice cu terţii comisionarul le încheie în nume propriu, iar riscul neexecutării obligaţiei îl suportă comitentul.

Articolul 1062. Executarea obligatiilor de catre comisionar Comisionarul trebuie să respecte indicaţiile primite de la comitent si să execute obligaţiile pe care si le-a asumat în condiţii cît mai favorabile pentru acesta. În cazul în care comisionarul încheie acte juridice în condiţii mai avantajoase decît cele stipulate de comitent, beneficiile se impart egal între el si comitent dacă în contract nu este prevazut altfel.

Articolul dat conţine norme deja stabilite în dreptul civil cu referinţă la reglementarea contractului de comision, conform cărora comisionarul este obligat să respecte indicatiile primite de la comitent şi să execute în condiţii cît mai favorabile pentru acesta. În lipsa unor indicaţii anumite, comisionarul trebuie să execute în corespundere cu cerinţele circuitului civil sau a cerinţelor obişnuite, înaintate faţă de asemenea obligaţii. Dar principal este faptul ca comisionarul să respecte interesele şi indicaţiile comitentului.

Aliniatul 2 al prezentului articol stabileşte o novelă în reglementarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor de comision, care constă faptul că, dacă comisionarul incheie acte juridice in conditii mai avantajoase decît cele stipulate de comitent, atunci beneficiile se împart egal între el şi comitent, dacă o altă proporţie de divizare a

beneficiului sau o altă formulă de determinare a sorţii beneficiului nu este stabilită în contract.

Spre deosebire de Codul civil din 1964, actuala reglementare în mod real stimulează comisionarul pentru încheierea actelor juridice în condiţii mai avantajoase pentru comitent.

Remuneraţia comisionarului

Comitentul este obligat să acorde comisionarului remuneraţia stabilită de contract sau de uzante.

Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar şi în cazul în care executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datoreaza vinovăţiei comitentului sau se află în legatură cu personalitatea lui. Interesul comercial al comisionarului constă în obţinerea remuneraţiei. Tradiţional remuneraţia se stabileşte în proporţie procentuală de la costul (valoarea) actului juridic încheiat sau executat. Legiuitorul n-a specificat expres anumite mărimi sau criterii de calculare a remuneraţiei, făcînd referinţă la înţelegerea părţilor în contract, iar în cazul lipsei unei astfel de prevederi contractuale, la uzanţele comerciale. La fel, de lege nu este stipulată periodicitatea achitării remuneraţiei, însă ţinînd cont de practica contractuală în domeniu, achitarea deplină se efectuează după executarea integrală a contractului de comision, cu toate că se mai poate stabili în contract achitarea eşalonată pentru fiecare partidă de marfă realizată sau alte modalităţi. În ceea ce priveşte referirea la anumite uzanţe, comercianţii pot face trimitere la anumite reglementări, cum ar fi condiţiile de bază de reglementare a raporturilor contractuale în executarea operaţiunilor de import-export, aprobate şi funcţionale în perioada sovietică. Remuneraţia se achită şi în cazul, cînd executarea actului juridic încheiat de comisionar nu a avut loc din motive dependente de comitent. În cazul cînd contractul de comision a fost executat parţial, comisionarul poate pretinde la remuneraţie proporţional cu executarea contractului.

Abaterea de la indicatiile comitentului

Comisionarul este în drept să se abată de la indicaţiile comitentului dacă o cer interesele comitentului sau dacă nu are posibilitatea de a cere aprobarea prealabilă a comitentului, sau nu a primit raspunsul în timp util. În cazul în care a vîndut bunurile la un preţ mai mic decît cel indicat de comitent, comisionarul trebuie să acopere diferenţa dacă nu demonstrează că nu a putut vinde bunul la preţul indicat şi că prin vinderea la un preţ mai mic a evitat un prejudiciu mai mare.

În cazul în care comisionarul cumpără un bun la un preţ mai mare decît cel indicat, comitentul trebuie să declare că renunţă la actul juridic încheiat de comisionar imediat ce este inştiinţat despre încheierea actului juridic. In caz contrar, se considera ca a acceptat conditiile cumpararii.

Daca comisionarul declara ca acopera diferenta de pret, comitentul nu are dreptul sa renunte la actul juridic el este în drept sa se abata

Dreptul asupra bunului care este obiectul actului juridic Comitentul are drept de proprietate asupra bunului predat comisionarului sau primit de acesta pentru comitent. Dreptul de proprietate asupra bunurilor care formează obiectul actelor juridice exercitate de comisionar în nume propriu, dar pe seama comitentului este garantat de către lege comitentului.Esenţa juridică a acestei norme constă în stabilirea dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor, trantacţionate în cadrul contractului de comision persoanei comitentului. Comisionarul este numai posesorul legitim al bunurilor predate de către comitent pentru săvîrşirea actelor juridice sau primite de la terţi în cadrul executării obligaţiunilor contractuale, şi, nicidecum proprietarul lor. Prin acţiunile săvîrşite în nume propriu comisionarul dobîndeşte bunurile pentru comitent şi ele urmează în baza

In scopul garantarii creantelor ce izvorasc din contractul de comision, comisionarul este in drept sa retina bunurile care trebuie sa le predea comitentului sau persoanelor indicate de acesta. Pentru asigurarea achitării remuneraţiei de comision şi acheltuielelor ce izvorăsc din contractul de comision, comisionarul are dreptul la retenţia bunurilor comitentului, conform art.art. 637- 641ale CC. Reţinerea unilaterală de către comisionar a unei sume de bani destinate comitentului, nu se admite de către legiuitor în calitate de măsură de garantare a rambursării creanţelor. În baza regulelor despre retenţie, retentorul poate numai reţine bunurile străine, fără a admite trecerea lor în proprietatea sa, pe cînd reţinerea unilaterală de către comisionar a unei sume de bani şi apariţia în acel moment a dreptului de proprietate asupra lor ar fi un mijloc mai eficient de asigurare a intereselor comisionarului.

Comisionarul trebuie sa execute toate obligatiile si sa exercite toate drepturile care rezulta din actul juridic incheiat in numele sau, dar pe contul comitentului. Comisionarul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, cu exceptia cazului cind a garantat in fata comitentului executarea obligatiilor de catre tert. In schimbul garantiei, comisionarul are dreptul la o remuneratie speciala, numita provizion. In cazul in care tertul a incalcat obligatiile, comisionarul trebuie sa-l informeze imediat pe comitent si sa adune probele necesare. actul juridic incheiat intru executarea contractului de comision. Principiul de bază al activităţii comisionarului, stipulat de legiuitor în acest articol, constă în faptul, că toate obligaţiile şi toate drepturile, care rezultă din actul juridic încheiat în numele său, dar pe contul comitentului, trebuie să fie exercitate în corespundere cu prevederile contractului şi conform indicaţiilor clientului, precum şi în condiţii favorabile pentru comitent. Nerespecrarea acestor reguli (principii) duce la, survenirea răspunderii comisionarului. Codul civil actual a reprodus modelul existent al contractului de comision în condiţiile de delcredere, ceea ce înseamnă că comisionarul garantează în faţa comitentului executarea obligatiilor de către terţ, de exemplu asumarea riscului efectuării plăţii de către comparator (terţa persoană), căruia marfa ia fost transmisă în credit (cu achitare ulterioară).

Comisionarul este obligat sa asigure bunurile primite de la comitent sau pentru comitent numai in cazurile in care faptul acesta este stipulat in contract sau rezulta din uzante.

Comitentul este obligat sa compenseze toate cheltuielile utile suportate de comisionar in executarea contractului

Cheltuielile de pastrare a bunurilor comitentului, inclusiv a celor primite de la terti, le suporta comisionarul daca in lege sau in contract nu este prevazut altfel. Comisionarul are dreptul la compensarea tuturor cheltuielelor utile suportate în executarea contractului de commission. Cheltuielele pot fi legate de transportare, descărcare, reestimare, asigurare,dacă este prevăzută şi altele Comitentul are dreptul sa rezilieze contractul in orice moment. In cazul rezilierii contractului, comitentul este obligat sa plateasca comisionarului pentru actele juridice deja incheiate remuneratia stipulata si sa repare prejudiciul cauzat prin rezilierea contractului.

Comisionarul poate rezilia contractul de comision numai in cazul prevazut de contract, in cazul inexistentei posibilitatii de a executa obligatia asumata sau in cazul in care comitentul nu executa obligatiile contractuale. Părţile pot cere rezilierea contractului ţi în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia în vigoare ce vizează contractual de commission.

Загрузка...