Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deseori instantele judecatoresti din tara si din strainatate sint puse in situatia de a gasi un echilibru intre diferitele dispozitii privind drepturile fundamentale ale omului. In domeniul informational problema cea mai stringenta este instituirea unui echilibru intre dreptul la viata privata si dreptul la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul la informatie).

De retinut in context dispozitia art. 19 alin. (3) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform careia exercitarea libertatii de opinie si libertatii de a primi sau de a comunica informatii poate fi supusa anumitor limitari, stabilite in mod expres prin lege si care constituie masurile necesare:

  1. respectarii drepturilor sau reputatiei altora;
  2. apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice. Dispozitii similare contin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 19 si 29),

Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (art. 10) si Constitutia Republicii Moldova (art. 32 si 54).

Lezarea onoarei si demnitatii se poate produce prin difuzarea informatiilor defaimatoare, care nu corespund realitatii, pe cind incalcarea dreptului la viata privata poate sa se manifeste printr-o multitudine de actiuni si inactiuni, inclusiv raspindirea unor informatii care, desi corespund realitatii, tin de domeniul vietii private si nu puteau fi publicate sau divulgate decit cu consimtamintul subiectului pe care-l privesc. Incalcarea dreptului la viata privata, sub aspectul abordat in acest studiu, se poate manifesta prin colectarea, prelucrarea, stocarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata personala, familiala, intima, despre starea sanatatii si alte aspecte ale vietii particulare a omului.

Dispozitia constitutionala este elocventa prin laconismul ei: "Statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata" (art.28). Norma poate fi interpretata diferit: recunoasterea caracterului absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o forma a imixtiunilor in acest domeniu si constatarea faptului ca aceasta norma impune obligatii doar statului. Multe din reglementarile le-gislative in vigoare argumenteaza incalcarea dreptului la viata privata prin ratiuni de interes public, care sint prioritare. Cu un anumit grad de relativitate, distingem urmatoarele categorii sociale si juridice in domeniul vietii private: secretul personal, intimitatea personala (secretul individualitatii, secretul identitatii sociale, secretul datelor biografice, secretul datelor medicale); secretul familial (confidentialitatea raporturilor familiale, secretul adoptiei); secretul corespondentei (inclusiv existenta corespondentei, continutul acesteia si contactele).

Daca ne-am conduce doar dupa art. 4 din Legea presei, care statueaza ca: „Publicatiile periodice si agentiile de presa publica, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale si informatii, tinind cont de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si responsabilitati este supus unor formalitati, conditii, restringeri si unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica [...] pentru a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale...", raspunsul ar fi afirmativ si categoric.

Astfel, Legea presei constituie o bariera legala in exercitarea unor atributii caracteristice profesiei de jurnalist. Sa presupunem ca jurnalistul detine informatii veridice despre hobby-ul unei persoane, care consta in confectionarea la domiciliu a substantelor explozive. Insusi faptul de a avea un hobby nu este condamnabil, dar avind in vedere ca prin acesta se urmareste un scop criminal si se pune in pericol viata, sanatatea si bunurile altor persoane, potentialul pericol social devine prioritar dreptului la ocrotirea vietii private si indreptateste atentionarea opiniei publice. Cu parere de rau, in contextul art. 4 din Legea presei si art. 177 din noul Cod penal, situatia jurnalistului in cazul descris devine absurda. Legea Federatiei Ruse cu privire la mijloacele de informare in masa stipuleaza o exceptie pentru jurnalisti (dispozitia nu se extinde asupra celorlalti cetateni), care consta in dreptul jurnalistului de a dobindi, pastra si difuza informatii despre viata privata, daca aceasta serveste interesului public. Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie, fiind reformatoare si argumentata doctrinar, prevede posibilitatea divulgarii informatiilor cu caracter personal in cazul in care interesul public prevaleaza (art. 8 alin. (8), dar face aceasta in contextul obiectului sau de reglementare si nu poate fi aplicata pentru rezolvarea situatiei particulare descrise mai sus.

Este admisibila publicarea, in cadrul reportajelor, articolelor si altor materiale jurnalistice, a informatiilor ce permit identificarea persoanei retinute, arestate, banuite sau invinuite de savirsirea unei infractiuni? Prin informatiile respective se aduce atingere dreptului la viata privata?

Pentru moment, raspunsul la intrebarea formulata nu poate fi argumentata juridic. In opinia noastra, persoana suspectata sau acuzata de savirsirea unei infractiuni nu poate impiedica difuzarea informatiilor ce permit identificarea sa, inclusiv imaginea vizuala, pe motivul protectiei dreptului la viata privata, or, interesul public pentru descoperirea crimelor indreptateste actiunea jurnalistului, facind posibila aparitia de noi martori, inclusiv persoane care sa ofere inculpatului un alibi, de victime necunoscute anchetei, dovezi etc. In astfel de cazuri insa legea impune sa se utilizeze cu maxima atentie termenii juridici, evitindu-se termenii gen "criminal", "infractor" pina la pronuntarea sentintei de instanta judecatoreasca. In plus, din considerente de etica profesionala, in cazul neadeveririi faptelor, se va comunica in cadrul aceleiasi rubrici, la care a fost plasata informatia anterioara, despre achitarea persoanei respective sau despre sistarea procesului in privinta acestuia.

Pe cine trebuie sa informeze jurnalistul despre efectuarea inregistrarii (audio, video, foto) si de la cine trebuie sa-si ceara voie? Jurnalistul, care colecteaza informatii despre viata privata a persoanei, urmeaza sa preintimpine si sa solicite acordul persoanei vizate sau al reprezentantilor sai legali. In cazul in care vrea sa obtina informatii de alt gen, jurnalistul de asemenea este obligat sa avertizeze cetateanul sau persoana publica asupra efectuarii inregistrarilor.

Este in drept jurnalistul sa efectueze inregistrari (video, foto) in locurile publice fara acordul persoanelor prinse in obiectiv?Aflarea persoanei in locurile publice, discursurile publice ale persoanei etc. nu pot fi atribuite la domeniul vietii private a acesteia. In consecinta, nu este necesara o permisiune expresa.

Este in drept jurnalistul sa efectueze filmari (video, foto) in case sau de case si alte proprietati apartinind persoanelor private si, in special, functionarilor publici fara consimtamintul acestora?

Legea nu face distinctie (decit cu unele exceptii, una dintre care o vom analiza aici) intre viata privata a cetatenilor simpli si cea a functionarilor publici, aparind-o in mod egal. Daca jurnalistul patrunde in mod ilegal in domiciliul sau resedinta persoanei, indiferent de statutul acesteia, el se face raspunzator de incalcarea art. 177 "Incalcarea inviolabilitatii vietii personale" si art. 179 "Violarea de domiciliu" din noul Cod penal. Totodata, daca patrunde in mod legal in domiciliul sau resedinta persoanei, dar efectueaza filmari fara acordul acesteia, jurnalistului i se imputa raspundere doar in temeiul art. 177.

Daca jurnalistul filmeaza proprietatea, inclusiv casa, santierul de constructie etc. fara sa patrunda ilegal in casa si da publicitatii informatiile respective cu identificarea persoanelor la care se refera, el este actionat in judecata in temeiul art. 177 din Codul penal. O derogare de la aceasta regula prevede Legea privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatii demnitarilor de stat, judecatorilor, procurorilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functie de conducere (nr.1264-XV din19.07.2002), care in art. 13 stabileste caracterul public al anumitor informatii. Art. 13 alin. (1) da lista functiilor publice, detinatorii carora sint obligati sa faca declaratii de venit, raspunzind exigentei absolut legale privind instituirea controlului societatii asupra surselor de venit ale functionarilor publici.

Raspunderea penala, conform Legii nr. 1264-XV, este aplicabila unor fapte de un pericol social redus, fapt ce intra in contradictie cu insusi conceptul de infractiune. In alte tari, insa, raspunderea penala, incriminind incalcarea inviolabilitatii vietii private, prevede citeva elemente calificative obligatorii pentru incadrarea faptei in contextul infractional: faptele ce incalca dreptul la viata privata trebuie sa fi fost savirsite din motive josnice; aceste fapte trebuie sa fi cauzat un prejudiciu drepturilor si intereselor legitime.

Este in drept jurnalistul sa filmeze persoanele cu functie de raspundere si functionarii publici in exercitarea atributiilor de serviciu fara acordul lor?Persoana cu functie de raspundere si functionarul public (aceste notiuni nu sint sinonime), ca si orice alta persoana, se pot opune efectuarii unor inregistrari (audio, video, foto) doar daca prin aceasta li se lezeaza dreptul la viata privata. Or, exercitarea obligatiilor de serviciu nu poate fi atribuita sub nici o forma la domeniul vietii lor private, prin urmare nu este necesar acordul lor pentru efectuarea filmarilor.

Totodata, in cazul in care, in cadrul unei discutii sau interviu, jurnalistul urmareste scopul de a obtine informatii de la persoana cu functie de raspundere sau functionar, el trebuie sa atentioneze persoana respectiva asupra efectuarii inregistrarilor (ceea ce nu inseamna ca jurnalistul trebuie sa solicite consimtamintul ei).

Este in drept persoana sa distruga materialul (caseta, filmul, fotografia etc.) pe care a fost inregistrata, fara acordul ei, informatia cu caracter personal? Poate persoana sa ceara distrugerea informatiei?

Noţiunile ce urmează de reţinut:

protecţia secretului de stat - complex de măsuri organizatorico-juridice, tehnico- inginereşti, criptografice, operative de investigaţii şi de altă natură, destinate prevenirii divulgării sau pierderii informaţiilor atribuite la secret de stat;

purtători materiali de informaţii atribuite la secret de stat - obiecte materiale, inclusiv cîmpuri fizice, în care informaţiile atribuite la secret de stat sînt expuse în formă de texte, semne, simboluri, imagini, semnale, soluţii tehnice, procese etc.;

secret de stat - informaţii protejate de stat în domeniul apărării naţionale, economiei, ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe, securităţii statului, asigurării ordinii de drept şi activităţii autorităţilor publice, a căror divulgare neautorizată sau pierdere este de natură să aducă atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova.

Protejarea secretului de stat se realizează prin organizarea sistemului naţional de protecţie a secretului de stat. Ele sînt executorii şi pentru cetăţenii străini şi apatrizii care şi- au asumat obligaţia sau sînt obligaţi, conform statutului lor, să execute prevederile legislaţiei Republicii Moldova cu privire la secretul de stat.

Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat include totalitatea organelor de protecţie a secretului de stat, a metodelor şi mijloacelor de protejare a informaţiilor şi a purtătorilor materiali de informaţii atribuite la secret de stat, precum şi totalitatea măsurilor întreprinse în acest domeniu.

Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat vizează:

  1. protecţia juridică - ansamblul prevederilor conţinute în actele legislative şi normative ce reglementează protecţia secretului de stat;
  2. protecţia prin măsuri procedurale - ansamblul reglementărilor prin care deţinătorii de informaţii atribuite la secret de stat stabilesc măsuri interne de lucru şi de ordine interioară în vederea realizării protecţiei informaţiilor;
  3. protecţia fizică - ansamblul activităţilor de pază, de asigurare a securităţii şi de apărare a informaţiilor atribuite la secret de stat prin măsuri şi mijloace de control fizic;
  4. protecţia sistemelor informaţionale şi de telecomunicaţii - ansamblul activităţilor de asigurare a securităţii informaţiilor atribuite la secret de stat prin aplicarea metodelor şi mijloacelor criptografice şi tehnice de protecţie a informaţiilor, precum şi a procedurilor tehnico-organizatorice;
  5. protecţia personalului - ansamblul verificărilor şi al măsurilor ce vizează cetăţenii cărora li se perfectează dreptul de acces la secretul de stat sau care au acces la acesta în scopul prevenirii şi înlăturării riscurilor pentru securitatea şi protecţia secretului de stat.

Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat este destinat:

  1. să prevină accesul neautorizat, divulgarea şi pierderea secretului de stat;
  2. să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile sau inacţiunile lor, pot pune în pericol securitatea secretului de stat;
  3. să garanteze că informaţiile atribuite la secret de stat sînt accesibile exclusiv persoanelor îndreptăţite să le cunoască în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în baza unui alt temei legal;
  4. d) să asigure securitatea sistemelor de telecomunicaţii, a sistemelor informaţionale şi a reţelelor de transmitere a secretului de stat.

Gradul de secretizare a informaţiilor atribuite la secret de stat trebuie să corespundă gravităţii prejudiciilor ce pot fi cauzate intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova în cazul divulgării sau pierderii acestor informaţii.

Sînt stabilite 4 grade de secretizare a informaţiilor atribuite la secret de stat şi 4 parafe de secretizare corespunzătoare pentru purtătorii materiali de asemenea informaţii:

  1. „Strict secret" - grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate aduce prejudicii deosebit de grave intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
  2. „Secret" - grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate dăuna grav intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
  3. „Confidenţial" - grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate dăuna intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
  4. „Restricţionat" - grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate fi în dezavantajul intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova sau poate să conducă la divulgarea unei informaţii secretizate cu parafa „Strict secret", „Secret" sau „Confidenţial".

Prin secret comercial se înţeleg informaţiile ce nu constituie secret de stat, care ţin de producţie, tehnologie, administrare, de activitatea financiară şi de altă activitate a agentului economic, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate să aducă atingere intereselor lui.

Informaţiile ce constituie secret comercial sînt proprietate a agentului antreprenoriatului sau se află în posesia, folosinţa sau la dispoziţia acestuia în limitele stabilite de el în conformitate cu legislaţia.

Informaţiile ce constituie secret comercial trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

  1. să aibă valoare reală sau potenţială pentru agentul antreprenoriatului;
  2. să nu fie, conform legislaţiei, notorii sau accesibile;
  3. să aibă menţiunea ce ar corespunde cu desfăşurarea de către agenţii antreprenoriatului a măsurilor respective necesare pentru păstrarea confidenţialităţii lor prin aplicarea sistemului de clasificare a informaţiilor date, elaborarea regulamentelor interne de secretizare, marcarea corespunzătoare a documentelor şi altor purtători de informaţie, organizarea lucrărilor secrete de secretatiat;
  4. să nu constituie secret de stat şi să nu fie protejate de dreptul de autor, de drepturile conexe şi de brevetul de invenţie;
  5. e) să nu conţină informaţii despre activitatea negativă a persoanelor fizice şi juridice care ar putea atinge interesele statului.

Prin divulgare a secretului comercial se înţeleg acţiunile intenţionate sau din imprudenţă ale funcţionarilor publici, demnitarilor de stat, lucrătorilor agentului economic, precum şi ale altor persoane care dispun de informaţii ce constituie secret comercial care le-au fost încredinţate sau le-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca lor, ce au condus la dezvăluirea prematură, folosirea şi răspîndirea necontrolată a acestora.

Obiectele secretului comercial

  • Obiecte ale secretului comercial (know-how) sînt interesele economice şi informaţiile tăinuite intenţionat despre diferitele aspecte şi domenii ale activităţii economice de producţie,de administrare, tehnico-ştiinţifice, financiare a agentului economic, a căror protecţie este condiţionată de interesele concurenţei şi posibila periclitare a securităţii economice a agentului economic.
  • Atribuirea neîntemeiată a informaţiei accesibile la secret comercial este interzisă.
  • Conţinutul şi volumul de informaţii ce constituie secret comercial sînt stabilite de agentul antreprenoriatului.
  • Obiecte ale secretului comercial nu pot fi:
    1. documentele de constituire, precum şi documentele ce dau dreptul de a practica activitate de antreprenoriat şi anumite tipuri de activitate economică ce urmează a fi licenţiate;
    2. informaţiile în forma stabilită a dărilor de seamă statistice, precum şi a dărilor de seamă privind exerciţiul economico-financiar şi alte date necesare pentru verificarea corectitudinii calculării şi achitării impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
    3. documentele de achitare a impozitelor, a altor plăţi la bugetul public naţional;
    4. documentele care atestă solvabilitatea;
    5. informaţiile privind componenţa numerică şi structura personalului, salariul lucrătorilor, condiţiile de muncă, precum şi cele privind disponibilitatea locurilor de muncă;
    6. informaţiile cu privire la poluarea mediului înconjurător, încălcarea legislaţiei antimonopol, nerespectarea regulilor de protecţie a muncii, comercializarea producţiei care dăunează sănătăţii consumatorilor, precum şi cu privire la alte încălcări ale legislaţiei şi mărimea prejudiciului cauzat.

Nu constituie obiecte ale secretului comercial al întreprinderilor de stat şi municipale pînă la privatizare şi în procesul privatizării datele privind:

  1. a) volumul proprietăţii întreprinderii şi al mijloacelor ei băneşti;
    1. investirea mijloacelor în activele rentabile (hîrtii de valoare) ale altor întreprinderi, în obligaţii şi împrumuturi, în fondurile statutare ale întreprinderilor mixte;
    2. obligaţiile de credit, comerciale şi alte obligaţii ale întreprinderii, care decurg din legislaţie, şi din contractele încheiate de ea;
    3. contractele cu întreprinderile nestatale.

Subiecţii secretului comercial elaborează instrucţiuni, regulamente privind asigurarea păstrării secretului comercial în care se stabilesc:

  1. conţinutul şi volumul informaţiilor ce constituie secret comercial;
  2. modul de atribuire informaţiilor, lucrărilor şi articolelor a menţiunii "Secretul întreprinderii" şi de scoatere a acestei menţiuni;
  3. procedura admiterii lucrătorilor agentului economic, precum şi a persoanelor antrenate în activitatea lui, la informaţiile ce constituie secret comercial;
  4. modul de folosire, evidenţă, păstrare şi marcare a documentelor şi a altor purtători de informaţie, a articolelor, obiectul cărora constituie secret comercial;
  5. organizarea controlului asupra modului de folosire a informaţiilor ce constituie secret comercial;
  6. procedura de asumare a obligaţiilor reciproce de către agenţii economici privind păstrarea secretului comercial la încheierea contractelor de desfăşurare a unor acţiuni comune;
  7. modul de aplicare a măsurilor de influenţă disciplinară şi materială prevăzute de legislaţia asupra lucrărilor care au divulgat secretul comercial;
  8. punerea răspunderii pentru asigurarea păstrării secretului comercial în seama persoanei cu funcţii de răspundere a agentului economic.

Un sistem judiciar viabil reprezintă principala componentă a societăţii democratice, deoarece el vizează toate domeniile vieţii sociale. Iată de ce problemele înfăptuirii justiţiei în Republica Moldova continuă să rămînă un deziderat important, care merită atenţie şi consolidarea eforturilor comune în vederea reafirmării imaginii ţării pe plan internaţional, inclusiv în contextul vectorului de integrare europeană.

Respectarea drepturilor omului în sectorul justiţiei este unul dintre pilonii de bază de care se fundamentează reforma sectorului justiţiei. Astfel, Parlamentul Republicii Moldova în anul 2012 a adoptat un set de legi prin care a modificat unele prevederi din Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală precum şi alte legi de incidenţă în contextul reformei , menite să eficientizeze într-o măsură mai mare accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Efectul modificărilor operate în opinia avocaţilor parlamentari vor putea fi apreciate în timp.

De remarcat că procedurile penale şi civile au multe tangenţe între ele, fiind ghidate de multiple principii şi norme procesuale comune. Pentru a statua conceptul transparenţei şi publicităţii şedinţelor de judecată, e suficient de citat prevederile art. 10 din Legea RM privind organizarea judecătorească „Caracterul public al dezbaterilor judecătoreşti şi principiul contradictorialităţii" şi art. 23 Cod Procedură Civilă al RM „Caracterul public al dezbaterilor judiciare". Art. 10 din Legea RM privind organizarea judecătorească stabileşte caracterul public al şedinţelor de judecată. Şedinţele închise au loc doar în cazurile expres prevăzute de lege, cu respectarea întocmai a procedurii judiciare. Art. 23 Cod de Procedură Civilă a RM prevede: În toate instanţele, şedinţele de judecată sunt publice. În şedinţa de judecată nu se admit minorii de până la vârsta de 16 ani dacă nu sunt citaţi în calitate de participanţi la proces sau de martor. Pot avea loc şedinţe închise numai în scopul protejării informaţiei ce constituie secret de stat, taină comercială ori a unei alte informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege. Instanţa de judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordine publică sau moralitate. Şedinţa poate fi declarată secretă pentru întregul proces sau numai pentru efectuarea unor anumite acte procedurale. Privitor la examinarea pricinii în şedinţă secretă, instanţa judecătorească emite o încheiere motivată. Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenţa participanţilor la proces, iar în caz de necesitate la ea asistă de asemenea martorul, expertul, specialistul şi interpretul.

Instanţa judecătorească ia măsurile de rigoare în vederea păstrării secretului de stat, tainei comerciale, informaţiei despre viaţa intimă a persoanei. Participanţii la proces şi alte persoane care asistă la actele procesuale în cadrul cărora pot fi divulgate date ce constituie astfel de secrete sunt somaţi de răspundere în cazul divulgării lor. Judecarea pricinii în şedinţă secretă se efectuează cu respectarea tuturor regulilor de procedură civilă. Hotărârile şedinţei secrete oricum se pronunţă public. În cazul dezbaterii pricinii în şedinţă secretă, pot fi eliberate unor alte persoane decât părţile copii de pe încheieri, rapoarte de expertiză sau declaraţii ale martorilor doar cu permisiunea dată de preşedintele şedinţei.

Articolul 18 Cod de Procedură Penală a Republicii Moldova "Caracterul public al şedinţelor de judecată" statuează că în toate instanţele judecătoreşti şedinţele sunt publice, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol. Accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţă când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei. În procesul în care un minor este victimă sau martor, instanţa de judecată va asculta declaraţiile acestuia într-o şedinţă închisă. Judecarea cauzei în şedinţa închisă a instanţei trebuie argumentată şi efectuată cu respectarea tuturor regulilor procedurii judiciare.

În toate cazurile, hotărîrile instanţei de judecată se pronunţă în şedinţă publică.

Art. 14 din Legea RM privind organizarea judecătorească prevede dreptul la utilizarea mijloacelor tehnice. Şedinţele de judecată se înregistrează prin utilizarea mijloacelor tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările şi stenogramele se transcriu de îndată. Înregistrarea audio şi/sau video a şedinţelor de judecată se realizează în modul stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii. Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile participanţilor la proces şi ale altor persoane care participă la judecarea cauzei, precum şi ale judecătorilor. Înregistrarea audio şi video, fotografierea, precum şi utilizarea altor mijloace tehnice, de către participanţii la proces şi de către alte persoane se admit numai în condiţiile legii procesuale.

Codul de procedură civilă mult mai în detaliu reglementează folosirea mijloacelor tehnice pentru înregistrarea lucrărilor şedinţelor de judecată (vezi art. 18 Cod Procedură Civilă). Potrivit acestei norme, pentru documentarea lucrărilor şedinţei de judecată şi conservarea probelor, instanţa judecătorească poate utiliza orice mijloc tehnic în conformitate cu prezentul cod şi alte legi. Pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale, participanţii la proces pot efectua înregistrarea audio a şedinţei de judecată. Înregistrarea video, fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice decât cele cerute în condiţiile alin. (11) art. 18 Cod Procedură Civilă pot fi admise numai de preşedintele şedinţei de judecată şi numai la deschiderea şedinţei şi pronunţarea hotărârii. Încălcarea prevederilor alin.(2) se sancţionează cu amendă de până la 20 unităţi convenţionale şi cu confiscarea înregistrărilor (peliculei, pozelor, casetelor etc.).

Accesul la materialele dosarelor aflate în curs de examinare are loc în baza prevederilor Codului procedură civilă şi Codului procedură penală, legislaţiei în vigoare ce reglamentează accesul la informaţie, secretul de stat, secretul comercial, cu privire la avocatură şi alte acte normative. Având în vedere specificul şi volumul mare al informaţiei cercetate în cadrul şedinţelor de judecată, accesul la materialele dosarelor aflate în examinarea instanţelor judecătoreşti poate fi unul dificil.

Regulile privind accesul la date şi informaţii ce se conţin în dosare depind de statutul procesual al acestora. Părţilor pe proces şi participanţilor procesuali, accesul la materialele dosarului le este garantat de Codurile procesuale, deoarece accesul la materialele dosarelor este un drept procesual al acestora. Pentru restul persoanelor, accesul la materialele dosarelor deja examinate sau aflate în examinare li se asigură parţial în baza Legii RM privind accesul la informaţie, pe când codurile procesuale se referă doar la unele aspecte specifice, aşa cum secretul urmăririi penale, secretizarea informaţiei în scopul protecţiei părţii vătămate, martorilor şi altor pesoane ce conlucrează cu organul de urmărire penală pe cauze penale. Reieşind din specificul şi importanţa majoră pe care le reprezintă asemenea categorii de dosare, anume în acest context merită de evidenţiat şi faptul, că potrivit art. 20 din Legea presei, ce reglamentează drepturile şi obligaţiile jurnalistului în scopul exercitării atribuţiilor sale profesionale este în drept să obţină şi să difuzeze informaţii, să fie primit în audienţă de persoane oficiale, să facă imprimări audiovizuale, să filmeze şi să fotografieze, să asiste la şedinţele publice ale instanţelor de judecată de orice nivel, să aibă acces în zonele calamităţilor naturale, să asiste la mitinguri, demonstraţii şi la alte manifestaţii publice, să se adreseze oricărei instituţii pentru a verifica faptele şi circumstanţele vizate în anumite materiale, să renunţe la pregătirea şi semnarea unui material, dacă acesta vine în contradicţie cu convingerile sale, să-şi retragă semnătura de sub un material al cărui conţinut, după părerea sa, a fost denaturat în procesul redactării, să ceară păstrarea secretului paternităţii (de autor), să beneficieze de facilităţi şi proprietăţi la transport şi telecomunicaţii, la cazare în hoteluri pe teritoriul republicii.

Confiscarea notiţelor jurnalistului este interzisă. Mijloacele lui tehnice pot fi ridicate numai în cazul în care servesc drept probă într-o cauză penală.

Загрузка...