Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Elementele accesorii ale tratatului: nu sunt necesare pentru stabilirea validităţii tratatului:

  1. Termenul - du­rată de timp, prin curgerea căreia aduce relevanţă juridică, în ceea ce pri­veşte tratatul în care este înscris, alt fel zis, un eveniment viitor şi sigur de care depinde intrarea în vigoare (termen suspensiv) sau ieşirea din vigoare a unui tratat (termen rezolutoriu).

Clasificarea termenelor se face în funcţie de mai multe criterii:

- termenul iniţial - termenul în raport cu care se deter­mină o obligaţie contractuală care trebuie să fie îndeplinită sau devine ope­rantă; acesta are un caracter suspensiv, suspendă intrarea în vi­goare a tratatului sau naşterea unei obligaţii;

- termenul final - termenul care pune capăt exis­tenţei unor obligaţii determinate sau posibilităţii de a exercita o anumită fa­cultate juridică derivând din tratat sau existenţei tratatului; efectul este rela­tiv, are caracter rezolutoriu şi marchează încetarea tratatului;

- termenul de care depinde intrarea în vigoare a tratatului;

- termenul din clauzele finale ale tratatelor multilaterale care trebuie să treacă de la data depunerii instrumentelor de ratificare, pentru ca tratatul să intre în vigoare, ori să intre în vigoare faţă de un anumit stat, ori pentru a produce efect asupra tratatului;

- termene la expirarea cărora se declanşează o anumită procedură pentru soluţionarea diferendelor legate de interpretarea tratatului, sau pentru aplicarea unei anumite proceduri a tratatului (uneori, dispoziţii ale tratatului se aplică şi după încetarea lui).

Convenţiile de codificare a dreptului tratatelor nu conţin norme prin care să se fi reglementat termenul - ceea ce înseamnă că se va aplica în acest domeniu, regulile dreptului cutumiar.

  1. Condiţia - un eveniment viitor şi nesigur de care depinde începerea sau încetarea executării obligaţiilor.

Condiţiile sunt susceptibile de clasificări: din punctul de vedere al efectului, condiţia poate fi suspensivă şi rezolutorie (dacă condiţia este evenimentul prin a cărui îndeplinire se naşte obligaţia contractuală, atunci este suspensivă; dacă stinge obligaţia, ea este re­zolutivă); al naturii condiţiei - pozitivă sau negativă (pozitivă - se reali­zează la producerea unui eveniment, negativă - se realizează dacă evenimentul nu se produce).

  1. Rezervele - declaraţii unilaterale, consemnate în afara tex­tului tratatului, având ca scop să modifice sau să reducă obligaţiile ce decurg din tratat pentru statul care o exprimă.

Un stat recurge la practica formulării de rezerve atunci când, deşi este de acord cu marea majoritate a prevederilor tratatului, interesele sale contravin uneia sau mai multor clauze faţă de care refuză pe această cale să fie legat, dacă, bineînţeles, sunt îndeplinite condiţiile formulării de rezerve.

Nu se pot face rezerve decât în ipoteza tratatelor cu caracter multilateral.

  1. Forma, angajamentele consensuale nu cer pentru validitatea tratatelor, o formă specială. Dreptul internaţional nu stabileşte reguli care să prescrie, în mod obligatoriu, forma sau procedura care ar trebui urmată pentru încheierea tratatului; un tratat poate fi încheiat în formă scrisă simplă, formă solemnă sau în formă orală.
  2. Clauza de solidaritate, prin ea, se stipulează că un tratat nu va fi apli­cabil între părţile contractante, decât dacă toţi beligeranţii sunt părţi la con­venţie.
  3. Clauza de garanţie, care conţine angajamentul unuia sau mai multor state, fie de a răspunde de îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale unui terţ, fie de a menţine o situaţie juridică dată. Garantul trebuie să sprijine pe garantat, numai când acesta cere executarea angajamentului; dacă garantul va acţiona înainte de a fi solicitat, va comite delictul de intervenţie.

Загрузка...