Începerea urmăririi penale constituie o parte importantă a fazei de urmărire penală. Ea marchează declanşarea procesului penal, proces în care îşi dau aportul organele de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie şi sunt implicate părţile procesului penal (partea acuzării şi partea apărării ) şi alţi participanţi la procesul penal.

În această fază un rol deosebit îl constituie principiul operativităţii activităţii organului de urmărire penală. Obligativitatea primirii şi examinării plîngerilor sau a denunţurilor cu privire la infracţiuni, de către organele de urmărire penală, caracterizează nemijlocit rolul activ şi operativitatea acestor organe. Practica judiciară a demonstrat că prezentarea întârziată la locul comiterii infracţiunii deseori duce la imposibilitatea stabilirii elementelor de fapt (probele) care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorilor şi constatarea vinovăţiei lui, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzelor penale.

Începerea fără tergiversare a urmăririi penale contribuie la justa soluţionare a cauzei penale, mai ales atunci când ea este cercetată pe urme fierbinţi. Dimpotrivă, reacţia întârziată a organelor de drept la informaţia privind săvârşirea infracţiunii poate fi urmată de pierderea probelor serioase în timpul cercetării cauzei. Începerea urmăririi penale constituie temei legal pentru aplicarea măsurilor preventive şi efectuarea actelor de urmărire penală.

Putem conchide că faza de debut a procesului penal începe din momentul când este sesizat organul de stat competent (de exemplu: înregistrarea în secţia de gardă a sectorului de poliţie a plăngerii privind săvârşirea infracţiunii) şi se încheie cu întocmirea rezoluţiei de a începe urmărirea penală.

Sarcinile acestei faze sunt:

  1. stabilirea existenţei sau lipsei temeiurilor şi motivelor legale pentru pornirea procesului;
  2. depistarea şi documentarea (fixarea) urmelor infracţiunii;
  3. prevenirea infracţiunilor în curs de pregătire, contracararea celor declanşate şi care nu au fost consumate.

Pentru începerea urmăririi penale trebuie să existe suficiente motive. Procesul penal poate fi pornit în cazurile când există date suficiente cu privire la infracţiunea săvârşită. Aşadar, noţiunea « motivului suficient de pornire a procesului penal » este constituită din două elemente indispensabile:

1) existenţa semnelor infracţiunii în cadrul faptei care a devenit cunoscută organului de urmărire penală;

2) existenţa datelor suficiente în baza cărora sunt stabilite semnele infracţiunii.

Soluţionând problema începerii urmăririi penale, o atenţie deosebită trebuie acordată semnelor infracţiunii care permit a delimita fapta socialmente periculoasă şi penal condamnabilă de alte fapte, acţiuni ce generează raporturi juridice, administrative, civile etc.

La momentul luării deciziei de începere a urmăririi penale penale nu este obligatoriu a acumula date complete despre componenţa infracţiunii. Stabilirea completă în detaliu a obiectului probaţiunii (timpul, locul, metoda, forma vinovăţiei, motivul şi alte împrejurări – art.96 C.P.P.) sunt sarcina urmăririi penale, iar în continuare şi a dezbaterilor judiciare. Din aceste considerente nu va fi justificat refuzul de a începe urmărirea penală în legătură cu faptul că victima nu poate arăta persoana concretă care a săvârşit infracţiunea.

Determinarea corectă a cercului de circumstanţe care urmează să fie stabilite în această fază are importanţă decisivă întru asigurarea unei decizii legale şi întemeiate privitor la materialele acumulate.