Rechizitoriul prezintă un document procesual întocmit la finalizarea activităţii de urmărire penală în care se expun circumstanţele săvârşirii infracţiunii, se analizează probele administrate şi în baza lor se formulează concluzia procurorului, despre aceia că există suficiente date pentru înaintarea procesului penal în instanţa de judecată.

Concluziile de învinire au o mare importanţă şi o mare valoare juridică, deoarece ele determină limitele dezbaterilor judiciare. Dezbaterile judiciare a cauzei penale în instanţa de judecată se fac în limitele învinuirii înaintate învinuitului.

După prezentarea materialelor de urmărire penală, procurorul întocmeşte rechizitoriul într-un termen ce nu va depăşi 3 zile, iar în cazurile complicate şi voluminoase – într-un termen ce nu va depăşi 10 zile.

Rechizitoriul se compune din două părţi:

  1. Expunerea

Expunerea cuprinde: informaţii despre fapta şi persoana în privinţa căreia s-a efectuat urmărirea penală, enumerarea probelor care confirmă fapta şi vinovăţia învinuitului, circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea învinuitului, precum şi temeiurile pentru liberarea de răspundere penală conform prevederilor art. 53 din C.P. dacă constată asemenea temeiuri.

Împrejurările cauzei se expun în rechizitoriu în mod sistematic, cronologic ori în diferită ordine.

În mod sistematic împrejurările săvârşirii infracţiunii se expun în acea ordine în care a avut loc în realitate. Acest mod de întocmire a rechizitoriului se aplică de obicei pe cauzele penale simple şi nu cer o gripare a materialelor.

În mod cronologic împrejurările săvârşirii infracţiunilor se expun în acea ordine cum ele au fost depistate şi constatate pe parcursul urmăririi penale. Acest mod se aplică pe cauzele penale deosebit de dificile, cu mai multe epizoade şi mai mulţi învinuiţi, cînd învinuirea se bazează pe probe indirecte.

În mod compus expunerea materialelor se aplică pe cauzele deosebit de complicate în cercetare, când o parte de infracţiuni, în dependenţă de caracterul probelor administrate, pe unele împrejurări a infracţiunilor se expun în mod sistematic, iar pe altele în mod cronologic.

Când infracţiunea este săvîrşită de mai multe persoane împrejurările de fapt se expun în aşa mod ca să se vadă ce acţiuni concrete a săvârşit fiecare din învinuiţi şi încadrarea juridică a faptei după un concret articol al legii penale.

Împrejurările săvârşirii infracţiunii se descriu cu trimitere obligatorie la probele aflate în dosar, care confirmă concluzia despre vinovăţia învinuitului, cu indicarea filelor din cauza penală în care această probă este procesual consemnată. Dispozitivul cuprinde: date cu privire la persoana învinuitului şi formularea învinuirii care i se încriminează cu încadrarea juridică a acţiunilor lui şi menţiunea despre trimiterea dosarului în instanţa de judecată. Rechizitoriul se semnează de procurorul care l-a întocmit, indicându-se locul şi data întocmirii lui.

Dacă învinuitul nu posedă limba în care se desfăşoară urmărirea penală, atunci rechizitoriul se traduce în limba lui maternă. Rechizitoriul (traducerea lui) se multiplică în atâtea exemplare, ca fiecare învinuit să primească cît un exemplar. Primul exemplar al rechizitoriului se anexează la cauza penală.

La rechizitoriu se anexează o informaţie cu privire cu privire la durata urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte şi locul lor de păstrare, acţiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, precum şi cheltuielile judiciare.

Copia rechizitoriului se înmânează sub recipisă învinuitului şi reprezentantului lui legal. Despre aceasta se face menţiune în informaţia anexată la rechizitoriu.

Cauza se trimite în judecată de către procurorul care a întocmit rechizitoriul.

În cazul în care învinuitul se abţine de a se prezenta pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei şi a primi rechizitoriul, procurorul trimite cauza în judecată fără efectuarea acestor acţiuni procesuale, dar cu anexarea la dosar a probelor care confirmă abţinerea învinuitului, iar în cazul sustragerii – şi a informaţiei despre măsurile luate pentru căutarea acestuia, dacă judecarea cauzei este posibilă în lipsa învinuitului.

Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza penală.