Efectuarea activităţilor de urmărire penală au un rol deosebit de important în realizarea scopului procesului penal înscris în art. 1 a Codului de procedură penală.

Atingerea acestui scop nu se realizează întotdeauna prin trimiterea învinuitului în judecată. Organul de urmărire penală, pe baza probatoriului poate ajunge şi la alte concluzii, care demonstrează fie lipsa de vinovăţie a celui în cauză, fie existenţa unor împrejurări de natură a împiedica tragerea la răspundere penală, situaţii care stingerea procesului penal are loc în faza de urmărire penală.

Codul de procedură penală instituie trei modalităţi în care procesul penal se stinge în faza de urmărire penală:

- scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.

- încetarea urmăririi penale.

- clasarea cauzei penale.

Încetarea procesului penal la etapa urmăririi penale se întâlneşte mult mai des, decât la etapa judecăţii. Aceasta se explică prin faptul, că instanţa de judecată încetează cauza, de regulă, numai în acele cazuri, când organele de urmărire au comis o greşală neâncetând la timp procesul.

Numai în puţine cazuri temeiurile de încetare procesului penal apar deja după transmiterea dosarului instanţei de judecată ( acte de amnistie şi de graţiere, expirarea termenilor de prescripţie, decesul învinuitului, etc). Pe parcursul desfăşurării urmăririi penale s-au la terminarea acesteia se poate constata existenţa situaţiilor în care procurorul la propunerea organului de urmărire penală, sau din oficiu, dispune după caz scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăriri sau clasarea cauzei penale. Soluţiile enunţate mai sus pot fi date atât pe parcursul urmăririi penale cât şi la terminarea acesteia.

Subliniem şi faptul că scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale şi clasarea sunt soluţii care nu au caracter definitiv, fiind aplicabil numai hotărârilor judecătoreşti nu şi ordonanţelor procurorului. Caracterul nedefinitiv al soluţiilor ce pot fi date în cursul urmăririi penale este relevat şi de posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată în caz de redeschidere.

 

 

 

 

2.Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală

Scoaterea de sub urmărirea penală este prevăzută în capitolul V, titlul I, Partea specială, art. 284 C.P.P. şi constă în activitatea procedurală prin care urmărirea penală este întreruptă, de regulă, definitiv dacă se constată existenţa unuia din cazurile care exclud urmărirea penală.

Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc în cazul în care se constată că fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit, în cazurile prevăzute în punctele 1, 2 şi 3 a art. 275 C.P.P.  şi anume:

  • nu există faptul infracţiunii;
  • fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;
  • fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor când infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică.

În cursul urmăririi penale se poate constata existenţa unuia din cazurile prevăzute în art. 275 alin.1 pct.1-3, al C.P.P., care exclud urmărirea penală. Intervenirea acestor situaţii determină scoaterea de sub urmărire penală, soluţie care este corespunzătoare celei de achitare pronunţată de instanţă în cursul judecăţii. Instituţia scoaterii de sub urmărire penală poate fi dispusă în orice cauză penală, indiferent dacă persoana a fost sau nu pusă sub învinuire.

Ca şi în cazul încetării urmăririi penale, pentru scoaterea de sub urmărire nu este suficient să intervină numai cauza respectivă de împedicare a exercitării acţiunii penale, fiind necesară şi existenţa învinuitului sau inculpatului în cauză. Neîndeplinirea condiţiei atrage clasarea cauzei.

Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală mai are loc dacă există cel puţin unul din cazurile, care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzute în art. 35 C.P.

Persoana poate fi scoasă de sub urmărirea penală integral sau numai cu privire la un capăt de învinuire. Deci scoaterea de sub urmărire poate fi totală (stingerea în întregime a procesului penal) sau parţială (în raport cu faptele şi persoanele).

Competenţa scoaterii de sub urmărire penală o are procurorul care, dispune luarea măsurii prin rezoluţie din oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală. Procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care constată temeiurile prevăzute în alin. 1 şi 2 a art. 284 C.P.P. prin ordonanţă motivată, dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.

În cazul în care procurorul dispune scoaterea persoanei de urmărire, el restituie dosarul organului de urmărire penală, cu rezoluţia de a continua urmărirea penală, fixând termenul efectuării acesteia.