Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Definiţie: operaţiunea prin care se determină sensul exact al unui cuvânt sau expresii, se lămuresc exprimările ambigue sau obscure ale unei dispoziţii.

Tipuri de interpretare:

  1. pe plan internaţional, realizată de către statele-părţi, instanţe arbitrare, judiciare, organizaţii internaţionale;
  2. pe plan intern, efectuată de către autorităţile guvernamentale competente, de regulă ministerele de externe;
  3. interpretarea prin acordul părţilor (autentică) se face prin clauze interpretative, definiţii cuprinse în text, sau acorduri interpretative;
  4. interpretarea jurisdicţională (neautentică) are forţă obligatorie numai pentru părţile în litigiu şi speţa în cauză;
  5. interpretarea de către organizaţiile internaţionale are ca obiect tratatele lor constitutive, alte tratate, la care sunt parte sau asupra cărora au atribuţii în a se pronunţa.

Reguli şi metode de interpretare.

Tratatele trebuie interpretate:

  1. cu bună-credinţă;
  2. potrivit sensului obişnuit (clar) al termenilor;
  3. în lumina scopului şi obiectului său;
  4. în lumina lucrărilor pregătitoare şi împrejurărilor în care a fost încheiat;
  5. regula valorii egale a textelor în diferite limbi în care a fost autentificat tratatul (dacă părţile nu convin ca, în caz de divergenţe, unul din texte să aibă precădere);

Загрузка...