Organizaţia internaţională interguvernamentală (OII) - asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituţie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre.

Art. 2 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor, 1969, defineşte organizaţiile internaţionale ca fiind ,,organizaţii interguvernamentale”.

OII sunt rezultatul acordului de voinţă al statelor care le-au constituit, deci sunt calificate ca subiecte derivate  ale dreptului internaţional.

Elemente constitutive

  • O asociere de state (subiecții primari ai dreptului internaţional) - această trăsătură le distinge de organizaţiile internaţionale neguvernamentale, alcătuite din persoane fizice sau juridice de drept intern, şi care se constituie în conformitate cu dreptul intern al statului pe teritoriul căruia funcţionează.
  • Asocierea se face pe baza unui tratat constitutiv (se poate numi Statut, Cartă, Constituţie, Pact etc.) Spre deosebire de toate celelalte tratate internaționale, tratatul constitutiv creează un nou subiect de drept internațional - OII respectivă, care va acționa, în relațiile internaționale, alături de statele care au creat-o. 
  • O structură de organe
  • Personalitate juridică proprie (personalitate juridică internaţională) distinctă de cea a statelor membre. Fiind creată pe baza acordului de voinţă al statelor, organizaţia dobândeşte o autonomie funcţională ce o transformă într-un subiect aparte de drept internaţional.

Autonomia funcţională se exprimă prin faptul că OII au propria lor personalitate juridică, atât în ordinea internaţională, cât şi în ordinea internă.

Personalitatea juridică de drept internaţional

OII care au capacitatea de a acţiona conform DIP sunt persoane juridice de drept internaţional, capabile să posede drepturi şi obligaţii internaţionale.

Din calitatea de subiect de drept internaţional, titular de drepturi şi obligaţii internaţionale, deci din existenţa personalităţii internaţionale a organizaţiei decurge existenţa unei capacităţi juridice internaţionale. Conţinutul său este însă limitat prin acordul de voinţă al statelor exprimat în special prin tratatul constitutiv.

De exemplu, în privinţa capacităţii de a încheia tratate, Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor între state şi OII sau între OII, 1986, arată: ,,Capacitatea unei organizaţii internaţionale de a încheia tratate este reglementată de regulile organizaţiei”, mai ales actele constitutive, deciziile şi rezoluţiile adoptate conform acestora şi practica bine stabilită a organizaţiei.

Personalitatea internaţională nu rezultă, inerent, din faptul existenţei organizaţiei internaţionale. Ea trebuie conferită de statele membre, direct sau indirect. Astfel, marea majoritate a tratatelor constitutive prevăd că ,,organizaţia are personalitate juridică” sau ,,are personalitate internaţională”.

Personalitatea juridică de drept intern

Întrucât OII nu au teritoriu propriu, ele îşi exercită activităţile pe teritoriul statelor membre numai prin dobândirea unei personalităţi juridice în dreptul intern, aceasta fiind necesară în scopul de a dobândi imobile şi bunuri mobile şi pentru a încheia acte juridice în planul dreptului intern al statului unde îşi desfăşoară activitatea. Recunoaşterea personalităţii de drept intern al organizaţiilor internaţionale este consacrată, de obicei, în actele constitutive ale acestora, prin dispoziţii exprese.