În afara membrilor forţelor armate, Regulamentul de la Haga din 1907 a extins statutul de combatant şi forţelor de poliţie şi corpurilor de voluntari. Condiţii:

  • să aibă un conducător responsabil pentru cei din subordine;
  • să aibă un semn distinctiv şi fix ce poate fi recunoscut de la distanţă;
  • să poarte armele pe faţă;
  • să respecte legile şi obiceiurile războiului.

Convenţia de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război extinde sfera persoanelor ce beneficiază de acest statut următoarelor categorii:

  • membrilor mişcărilor organizate de rezistenţă;
  • persoanelor ce însoţesc forţele armate;
  • membrii echipajului marinei comerciale şi aviaţiei civile;
  • populaţiei teritoriului ocupat care se ridică în masă contra invadatorilor;
  • membrii forţelor armate regulate ale unui guvern nerecunoscut de puterea care i-a luat prizonieri.

Protocolul de la Geneva din 1977 extinde statutul de combatant-prizonier:

  • combatantul este membrul forţelor armate, larg definite, dispunând de dreptul de a participa la ostilităţi;
  • spionii şi mercenarii nu beneficiază de protecţia acordată combatanţilor.