Comitetul Internațional al Crucii Roșii, care își are sediul la Geneva, este o instituție umanitară independentă care a pus bazele Mișcării de Cruce Roșie, în anul 1863.

Misiunea oficială a CICR, ca organizație imparțială, neutră și independentă este de a garanta protecția vieții și demnității victimelor conflictelor armate naționale și internaționale. Conform Acordului de la Sevilla din 1997, este „Agenția de conducere” a Mișcării în conflicte.

Cele mai importante sarcini ale Comitetului sunt:

- monitorizarea conformității părților dintr-un conflict cu Convențiile de la Geneva;

- acordarea de asistență medicală celor răniți pe câmpul de luptă;

- supervizarea tratării prizonierilor de război;

- acordarea ajutorului în căutarea persoanelor dispărute în conflictele armate;

- protejarea populației civile;

- arbitrarea părților dintr-un conflict armat.

CICR acționează pentru a ajuta victimele războiului și ale violenței interne, încercând să asigure punerea în practică a normelor umanitare care restrâng violența armată. El conduce și coordonează activitățile internaționale de asistență desfășurate de către Mișcare în situații de conflict. Totodată, el depune eforturi pentru prevenirea suferinței, prin promovarea și consolidarea dreptului umanitar și a principiilor umanitare universale.

CICR nu este o organizație non-guvernamentală în adevăratul sens al cuvântului, dar nici o organizație internațională. Deoarece membrii săi pot fi doar cetățeni elvețieni, nu are o politică deschisă indivizilor din alte state ca alte ONG-uri. Cuvântul „internațional” din numele său nu se referă la capacitatea unei persoane de a fi membru, ci la scopul său de a întreprinde acțiuni internaționale, conform Convențiilor de la Geneva. CICR are privilegii speciale și imunitate legală în mai multe state, bazate pe legile din statele respective sau pe acorduri între Comitet și guvernele naționale. Conform legii elvețiene, CICR este o asociație privată.

Pe durata conflictelor armate internaționale, CICR își întemeiază acțiunea pe cele patru Convenții de la Geneva și pe Protocolul I adițional la acestea, care îi recunosc dreptul de a desfășura anumite activități, cum ar fi:

- asista personalul militar rănit, bolnav sau naufragiat;

- vizita prizonierii de război;

- acționa în folosul populației civile;

- asigura că persoanele protejate sunt tratate în conformitate cu legea.

Pe perioada conflictelor armate interne, CICR își fundamentează acțiunea pe Articolul 3 comun celor patru Convenții și pe Protocolul II. Acestea îi recunosc dreptul de a face propuneri, de exemplu pentru a-și oferi serviciile părților implicate în conflict cu privire la:

- desfășurarea unor operațiuni de asistență;

- vizitarea persoanelor deținute pentru un motiv legat de conflictul armat.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii, alături de Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie și Societățile Naționale de Cruce Roșie, Semilună Roșie și Cristal Roșu, recunoscute de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, formează Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Societatea de Cruce Roşie din Moldova, ca asociaţie obştească cu statut legal, s-a conturat destul de târziu. La data de 1 decembrie 1992, în baza art. 26 al Primei Convenţii de la Geneva, Societatea de Cruce Roşie din Moldova a fost recunoscută prin Decret Prezidenţial ca o organizaţie obştească autonomă care îşi desfăşoară activitatea pe baza Principiilor Fundamentale de care se conduce Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

La 10 mai 2001 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind Societatea de Cruce Roşie din Moldova, care a întrat în vigoare la 30 iunie 2001.

La 24 octombrie 2001, Societatea de Cruce Roşie din Republica Moldova a fost recunoscută de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii ca membru cu drepturi depline în cadrul Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, iar la 7 noiembrie a devenit şi membru al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.