1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Definitie

Cunoastem ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune.

Astfel, dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblul de norme juridice determinate de legislaţia contravenţională, care cuprinde instituţiile juridice de bază, cum ar fi contravenţia, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională şi procedura contravenţională, avand ca scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate si soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activitătii de combatere a contravenţionalităţii.

 

Obiectul dreptului contraventional

 

Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională obţine forţă juridică, parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor contravenţionale şi pană la executarea pedepsei contravenţionale.

Asa cum arata OG 2 din 2001 la art. 1, “legea contraventională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contraventie fapta savârsită cu vinovatie, stabilită si sanctionată prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.”

 

Legea 32 din 1968, care a fost abrogata prin OG 2 din 2001, arata la art. 1 ca prin  contraventie se intelege “fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un  pericol social mai redus decat  infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor aratate in legea de fata.”

 

Trasaturile dreptul contraventional:

 

Principalele trasaturi ale dreptului contraventional pot fi reunite in urmatoarele afirmatii:

1 - apartine dreptul public

2  - are ca si caracteristica pozitia de inegalitate si de subordonare a subiectelor 

3  - sanctiunile contraventionale, de regula, se aplica pe cale extrajudiciara

 

Legaturile dreptului contraventional in sistemul dreptului

 

Legatura dreptului contraventional cu dreptul constitutional este determinata de faptul ca prin legea constitutionala se stabilesc principiile de baza carora trebuie sa se supuna organele statale pe parcursul procesului contraventional.

Legatura cu dreptul administrativ este cea mai strinsa deoarece ambele reglementeaza relatii ce apar in procesul activitatii executive a statului, precum si ambele au ca scop buna functionare a mecanismului statal. Mai mult la art. 8 din ordonanta se prevede ca amenda contraventionala are caracter administrativ.

De asemenea dreptul contraventional se afla in legaturi stranse cu dreptul penal avand in vedere ca: se utilizeaza gradul de pericol social ca delimitare a faptei contraventionale fata de fapta penala, iar formele de vinovatie si cauzele de inlaturare a acestora sunt elemente ce apartin dreptului penal general.

Aceste fine distincţii au făcut obiect al unor cauze în faţa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, situaţie în care s-a constatat că în dreptul românesc, contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendinţei de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni, reţinând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenţiei, trebuie avute în vedere trei criterii:

1) caracterizarea faptei în dreptul naţional;

2) natura faptei;

3) natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracţiuni mai puţin grave şi pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară şi pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distincţia operată de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale toate aceste fapte au caracter penal şi, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern. În sensul arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat şi în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum şi în cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998 (Decizia nr. 183/2003 a Curţii Constituţionale).

Загрузка...